Ancheta unei minuni
De câte ori ne-am lipsit de El, am orbecăit şi am dat prin toate gropile vieţii, chiar dacă peste noi a trecut şi ,,secolul luminilor”.
Într-o lume însorită cu Luminători pe cer, mai apăsăm ,,încă” butonul energiei convenţionale:,, că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze”. Fără Lumina lui Hristos nu putem vedea cum trebuie şi înţelege ceea ce ne lipseşte. Avem nevoie până la sfârşitul veacurilor de Evanghelia Lui, ca să nu ne cuprindă iarăşi întunericul:,,Trebuie să fac până este ziuă, lucrările Celui care m-a trimis”. De câte ori ne-am lipsit de El, am orbecăit şi am dat prin toate gropile vieţii, chiar dacă peste noi a trecut şi ,,secolul luminilor”. Vederea este un simţ, cu bună rânduială, o însuşire ce o avem în dar, şi de aceea suntem datori să vedem tot ce ne înconjoară, aici ,,jos” şi acolo ,,Sus”, pentru că trebuie să vezi ca să învii, deoarece Hristos rămâne Lumina lumii, Viaţa şi Învierea noastră. Dacă nu cobora în iad, cei de acolo nu puteau să-L vadă şi să iasă bucurându-se, fiindcă hăul aparţine tenebrelor. Când un orb capătă vederea, Evanghelia ne povesteşte că mintea anchetatorilor s-a întunecat şi nu au mai exclamat împreună cu cei care au văzut minunea:,, În veci nu s-a auzit să deschidă cineva ochii unui orb din naştere”. Voiau să-i deturneze de la miracol şi să privească în continuare la obligativitatea legii lui Moise, deşi aşteptau pe Mesia. Referatul Scripturii ne spune că la zidit pe om ,, Chip şi asemănare”, toate erau ,,bune foarte”, iar Sfânta Treime era acolo. Acest orb este păstrat pentru ,, vremuri”, ca noi într-adevăr să vedem. Ucenicii mâhniţi, căutând să înţeleagă cauzele, întreabă ca să se liniştească, aşteptând un răspuns autorizat:,, Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu”. Acum doar se continuă ceea ce trebuia să se plămădească ,,firesc”: face tină ( Sf. Taine), îi unge ochii şi îl trimite( Siloam) la apa primordială. Din discuţii pricepe că El este Lumina pe care o aşteptau pământenii, crede, ascultă şi se întoarce vindecat. Toţi care-l ştiau un orb cerşetor, vecinii în loc să se bucure, precum cârcotaşii iscodeau:,, Cum ţi s-au deschis ochii?” Le-a povestit totul, dar vicleni şi invidioşi l-au dus la mai Mari vremi, fiindcă în acea zi era sâmbătă. Fariseii l-au interogat ca la tribunal, ca să mai pună o filă neagră la dosarul lui Iisus. Au anchetat minunea, i-au chemat pe părinţi să depună mărturie, iar lor le era teamă că o să-i alunge din Templu:,, Ştim că acesta este fiul nostru şi s-a născut orb. Întrebaţi-l pe el, este în vârstă”. L-au chemat a doua oară ca să-şi schimbe declaraţia şi să hulească pe Dumnezeu. După cum au cugetat aşa le-a şi răspuns:,, Nu cumva voiţi şi voi să vă faceţi ucenici Lui”. L-au ocărât că se ia după un farsor păcătos, pe care nu-L cunoaşte.,, Tocmai în aceasta stă minunea că voi nu ştiţi de unde este. De n-ar fi acesta de la Dumnezeu, n-ar putea să facă nimic”. Reacţia celor care nu suportă minunea şi pe El, este aceeaşi indiferent de timpuri:,, În păcate te-ai născut tot, şi tu ne înveţi pe noi, Şi l-au dat afară”. Dumnezeu nu-l lasă ,,afară” singur, ci îl caută. Evanghelia se termină cu un dialog convingător, în care cel care vrea să vadă, trebuie să înţeleagă.,, Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?- Dar cine este, Doamne, ca să cred în El? – L-ai şi văzut! Cel ce vorbeşte cu tine, Acela este. Iar el a zis: – Cred Doamne. Şi s-a închinat Lui”.
pr. Zisu Iulian
Postat in Articole personale, Predica zilei de Parintele Zisu Iulian