Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre gandul rau si iertarea vrajmasului.
Ava, am un vrajmas, care mi-a facut multe rele.
Un frate din Libia a venit la ava Siluan, in muntele Panefo si i-a zis lui: „Ava, am un vrajmas, care mi-a facut multe rele, ca si tarina mea, cand eram in lume, mi-a rapit-o si de multe ori s-a purtat ca un vrajmas. Iar, acum, a pornit si oameni otravitori, ca sa ma omoare. Am, oare, voie sa-l dau la dregator?” Zis-a lui batranul: „Fa, fiule, precum crezi”. A zis fratele: „Cu adevarat, ava, de va fi pedepsit, se va folosi mult sufletul lui”. Raspuns-a batranul: „Fa, fiule, cum socotesti”. Si a zis fratele: „Sa ne ridicam, parinte, sa facem rugaciune si voi merge la dregator”. Deci, ridicandu-se si rugandu-se amandoi, cand au ajuns sa zica: „Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri,” a zis batranul: „Si nu ne ierta noua greselile noastre, precum nici noi nu iertam gresitilor nostri.” Si a zis batranului fratele: „Nu asa, parinte.” Iar batranul a zis: „Ba asa, fiule, de vreme ce, cu adevarat, vei voi sa mergi la dregator, ca sa-ti faca tie razbunare, eu alta rugaciune nu-ti voi face tie.” Si, punand metanie, fratele a iertat pe vrajmasul sau. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
( Proloage)
Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian