„Dacă aceştia vor tăcea, pietrele vor striga”

“Binecuvântat este omul care, cu răbdare şi nădejde în Dumnezeu, îndură toată suferinţa din viaţa aceasta.”

Relatarea Evangheliei despre vindecarea slăbănogului de la Vitezda, este confirmată de existenţa acestui sit arheologic din Ţara Sfântă, care avea cinci pridvoare în care zăceau mulţime multă de bolnavi. Ruinele se pot vedea în interiorul curţii unde se află o biserică greco-catolică, zidită chiar pe locul unde Sf- Ana a zămislit pe Fecioara Maria. Au mai rămas doar nişte dărâmături, o scobitură adâncă într-o stâncă calcaroasă de circa 40m, precum şi ruinele zidurilor unor biserici care de a lungul timpului au fost construite în preajmă. Cândva, aici se pogora un înger ce tulbura apa şi cel care intra mai repede se vindeca, indiferent de boala care o avea. Pe la anul 200 î.Hr. marele preot al templului Simeon construise special 2 băi pe lângă jertfelnicul templului, strângând apa pentru ritualul de spălare, dar o pregătea cu plante medicinale pentru terapie. Pe la anul 37 î. Hr. Irod le abandonează şi sapă această Scăldătoare chiar lângă poarta Oilor, prin ea multă lume intra în Ierusalim, apa provenea din ploi şi aici toţi spălau oile pregătite pentru jertfă. Documentele literare o atestă la 195 î. Hr. şi pentru că se întâmpla câte o minune, este numită ,, Casa Milei”, adică Vitezda. Nu numai Scriptura, dar şi scrisoarea lui Aristeas către Filocrat vorbeşte de rezervoarele care o alimentau în caz de secetă, iar Origen la 231 relatează, ca şi istoricul Eusebiu pe la 300, despre acest loc public. Era cunoscut încă de pe vremea lui Solomon, iar pelerinul Bordeaux la 333 şi Sf. Chiri al Ierusalimului la 345, spun că deasupra s-a ridicat o biserică impunătoare, amintind lumii de tămăduirea paraliticului care aştepta aici de 38 de ani. Istoria ne spune că perşi la anul 614 când au asediat Ierusalimul, au distrus basilica de deasupra ei, şi atunci au fost junghiaţi 2017 creştini. Când cruciaţii au eliberat Locurile Sfinte, la anul 1100 s-a zidit o capelă, care a fost dărâmată din temelie în 1187, când cruciaţii sunt alungaţi din Palestina, locul fiind lăsat de atunci în paragină. Zona intră în 1858 după războiul Crimei prin înţelegere cu sultanul sub protectorat francez, iar sulurile găsite în 1952 aproape de Qumram, unde cu câţiva ani înainte fusese descoperite Manuscrisele de la Marea Moartă, dovedesc arheologic scăldătoarea. Dumnezeu păstrează încă vestigiile, ca turişti şi pelerini din toată lumea, să-şi amintească că Fiul Omului i-a zis: ,, Ia-ţi patul tău şi umblă”. Privindu-i ruinele, auzim cuvintele Sf. Evangheliei:,, Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău!”.

pr. Zisu Iulian

Postat in Articole personale, Predica zilei de Parintele Zisu Iulian