Nu ai om dar ai un Dumnezeu!
„Precum focul curata rugina de pe fier, asa boala curata pacatele de pe om”
Într-o lume a pământenilor cu oameni printre oameni, Mântuitorul vine la Scăldătoarea oilor sau Vitezda, fiindcă un slăbănog îl aştepta de vreo 38 de ani. De fapt acesta era şi scopul veniri Sale, ca să nu fim niciodată singuri. Chiar Pilat arătându-L lumii cu degetul, căci nu găsise la el nici o vină, spune:,, Iată, Omul!”. Nădejdea este minunea fiinţei noastre, iar răbdarea este începutul înţelepciunii. Într-o lume în care se vorbeşte tot mai des despre destinul disperării, cuvintele Scripturii rămân pururi de folos:,,Să nu vă abateţi nici la dreapta, nici la stânga! Ţineţi drumul înainte şi în sus”. Vitezda era un lac mic unde chiar se spălau oile înainte de a fi jertfite, dar şi o bază de tratament publică în aer liber, căci la o anumită vreme din an.,, din când în când un înger al Domnului se pogora şi tulbura apa”. Era mare înghesuială fiind ultima lor speranţă, aşa că toţi bolnavii, orbi, şchiopi, uscaţi, se înghesuiau: ,, cel care intra mai întâi, se făcea sănătos, de orice boală era cuprins”. Aşteptau cu emoţie, clipa îngerului, poate va veni şi ziua lui. Omul slăbănogit despre care vorbeşte Evanghelia, după atâţia ani rămăsese singur, nu mai avea un însoţitor zilnic, nici cei ai familiei nici prieteni de cândva.,, că, până vin eu, altul se coboară înaintea mea”. L-au părăsit oamenii, dar nu L-a uitat Dumnezeu. Şansa lui e şi a noastră: Domnul era ,, Aici”, deoarece ne-am înjugat cu moartea şi ne-am slăbănogit de tot, datorită păcatelor. Remediu la suferinţă este doar credinţa, dragostea şi nădejdea. Hristos, ca la spovedanie îl caută, nu-i reproşează, ci doar întreabă: ,, Voieşti să te faci sănătos?” Adică, totul a depins şi va depinde doar de tine. Ca Dumnezeu, ştia cauza şi povara păcatelor care cad ca o zestre genetică în bagajul ereditar al celor dragi nouă. Poate vom învăţa din păţanii sau din proverbe:,, Dă-i omului mintea cea mai de pe urmă!” Pentru fiecare din noi este un timp şi un ceas al învierii. Acum învie paraliticul că merită, credea că Dumnezeu îl va vindeca. Ştia că nu are om să-l arunce în scăldătoare, dar era lângă el Fiul Omului. Nădejdea şi credinţa l-au înviat.,, Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă”.Era singur, ca la moarte, doar Dumnezeu îl mai putea trece, ca să se bucure de înviere. Cei care au văzut minunea n-au priceput nimic, că pentru ei era în ziua aceea sâmbătă şi nimeni nu avea dreptul să facă nici chiar acest bine. Păcatul aduce ,,neputinţă, boală, sărăcie şi multe alte necazuri în această lume”, pe când credinţa, răsplăteşte speranţa. Ca de obicei şi acum El face, primul pas şi ne caută. Pe cel vindecat îl întâlneşte în Biserica vremii. Dar noi, unde suntem? Mai te interesează izbăvirea, mântuirea ta? Încă de atunci lumii i se răspundea, la întrebarea:,, Cine este omul care ţi-a zis, Ia-ţi patul tău şi umblă?” Locul în care chiar şi cel vindecat pricepe cine a făcut minunea, este Biserica. După aceasta Iisus l-a aflat în templu şi i-a zis:,, Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să-ţi fie ceva mai rău”. Nu a uitat să mulţumească, apoi încredinţat a spus iudeilor că ,,Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos”. În Biserică este Duhul Sfânt care sfinţeşte pe tot omul care vine în lume, de aceea nu trebuie să dăm de necaz ca să pricepem rostul veşniciei.,, Purtaţi-vă sarcinile unul altuia şi aşa veţi împlini Legea lui Hristos”. Suferinţa cea mai adâncă a veacurilor este singurătatea, motiv pentru care de la început Dumnezeu a zis:,, Nu este bine să fie omul singur”. Toate societăţile şi filozofiile au ca şi concept formarea ,,omului nou” de care are de fapt nevoie în orice moment omenirea, dar adevăratul Chip îl făgăduieşte Evanghelia. Cain l-a desfigurat, ucigându-l şi este întrebat de Dumnezeu, unde-i este fratele:,, Au doar nu sunt păzitorul fratelui meu!” Egoismul, avariţia, indiferentismul, fatalismul şi celelalte sunt concepte care ruinează viaţa, de aceea toţi căutăm oameni de omenie, cumsecade ,cinstiţi, cu credinţă în Dumnezeu şi semeni. Aceasta-i menirea noastră:,, şi dacă e în primejdie de a se pierde, să-i arăţi calea”. Când este acompaniat de păcat, este într-o mare primejdie. Iadul este singurătate, iar cel rău prin definiţie ne desparte de comuniune. Solidaritate, acesta este scopul civilizaţiei; aproapele nostru! În toate împrejurările căutăm câte un om! Chiar dacă prietenia este floarea cea mai rară în lumea aceasta, avem nevoie de acest medicament al vieţii. Să ştiţi că sfinţii sunt prieteni lui Dumnezeu! Prietenia este o bunăvoinţă reciprocă pentru cei care gândesc la fel, în Domnul. În faţa unor misionari creştini Mahatma Gandi spune:,, Îmi place de Hristosul vostru, dar nu-mi place de creştini pentru că ei contrazic cu faptele ceea ce le-a spus Învăţătorul lor”. Vitezda rămâne o şcoală a vieţii prin care trecem toţi. Să învăţăm din această lecţie ca să ne vindecăm. Ştim că prin răbdare vom câştiga sufletele noastre. Cu credinţă oricând să-L chemăm pe Hristos, ca să rămânem Oameni. Aici la Casa Milei, căci aşa se traduce Vitezda să nu uitaţi ca se fac multe minuni! Acolo a rămas un biet sit arheologic, azi este Biserica Lui, Izvor de Tămăduire, fără plată a bolilor. Întrebarea persistă. Ni se adresează:,, Vrei să te faci sănătos?” Un singur răspuns:,, Da Doamne, nu mă părăsi până la sfârşit!”.
pr. Zisu Iulian
Postat in Articole personale, Predica zilei de Parintele Zisu Iulian