Povestire din Everghnostii, despre fratele ce singur isi cerea judecata.

Iar dregatorul, minunandu-se…..

Doi frati trupesti s-au lepadat de lume. Dintre ei, unul ce sedea in muntele Eleonului, infocandu-se la inima, intr-o zi de mare umilinta, s-a pogorat in Sfanta Cetate. Si mergand la dregator i-a marturisit lui pacatele sale, zicandu-i: „Pedepseste-ma dupa lege”. Iar dregatorul, minunandu-se, a zis fratelui: „Cu adevarat, omule, pentru ca tu singur ai marturisit, eu nu indraznesc a te judeca pe tine mai inainte de judecata lui Dumnezeu, ca poate te-a si iertat.” Deci, ducandu-se fratele, si-a pus fiare la picioare si la grumaji si s-a incuiat pe sine in chilie. Iar cand venea vreodata cineva, si-l intreba, zicand: „Cine ti-a pus tie, parinte, acest fel de fiare grele?”, el raspundea: „Dregatorul”.
Deci, mai inainte de sfarsitul sau cu o zi, un inger, stand inainte lui, i-au cazut indata fiarele de la dansul. Si a doua zi, venind cel ce slujea lui si intrebandu-l cine a dezlegat fiarele de pe dansul, a raspuns: „Fratele, cel ce a dezlegat pacatele mele. Ca s-a aratat mie ieri, zicand: Iata, pentru rabdarea ta, s-au dezlegat toate pacatele tale. Si s-a atins cu degetul lui de fiare si indata au cazut de la mine”. Si aceasta zicand, fratele a adormit numaidecat. Dumnezeului nostru slava!
( Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian