Anul bisericesc ortodox

. „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi şi să vestesc anul plăcut Domnului” (Luca 4, 18-19).

În rai timpul aparţinea divinităţii, deoarece când stai lângă Dumnezeu, totul este doar Veşnicie. Mişcarea, timpul şi spaţiul sunt ale Creatorului, iar Raiul terestru rămâne casă cerească lui Adam, doar până la momentul fugii sale de veşnicie.. Apocalipsa face trimitere la Cetatea Sfântă, în care vom locui când va fi Cer nou şi pământ nou şi peste care nu va mai apune niciodată întunericul, deoarce Lumina ei este Hristos. Când eşti în comuniune cu El timpul nu mai este apăsător, nici valoros, chiar se poate opri ca pe vremea lui Iosua Navi. Aduceţi-vă aminte de rostirea Fericirilor, când mulţimile ascultând pe Mântuitor,uitase noţiunea timpului. Omul de unul singur în lumea veşniciei vrea să-şi croiască drum spre Cer şi văzând că moare matusalemic, cu mintea dată, privind arhitectura celestă, îşi rostuieşte acest timp după mersul cadenţat al astrelor, fiindcă a hotărât să nu mai ţină ,, calea” Lui Dumnezeu, ci doar desişul potecii . Popoarele au tocmit calendare de toate felurile care mai de care mai întortocheate şi au ajuns la concluzia că sufletului nu-i trebuiesc ani lumină ca să străbată universurile, ci doar o clipă până la Împărăţie. Indienii, chinezii, egiptenii, romanii s-au străduit ca timpul să atingă perfecţiunea, dar nu au reuşit barem să ţinuă pasul cu exactitatea creaţiei. Lumea creştină s-a oprit la calendarul Gregorian şi cel Iulian îndreptat, care întărzie cu secundele la mii de ani, iar creştini acceptă era lui Dionisie Exigul, călugăr daco-roman din părţile noastre. În anul 1924 Biserica Ortodoxă Română îndreaptă calendarul care întârziase deja cu 13 zile, iar la sinodul 1 ecumenic Sfinţii Părinţi hotărăsc cu temei ca anul bisericesc să înceapă cu data de 1 septembrie. În aceată lună s-a odihnit Dumnezeu la creaţie, tot acum corabia lui Noe se opreşte pe muntele Ararat, evreii îşi amintesc de postul lui Moise la primireaTablelor Legii, arhiereul aduce jertfă de curăţire pentru popor, iar Solomon sfinţeşte Templul şi aşează aici Chivotul Legii. Mântuitorul iese astăzi la propovăduire şi citeşte din Isaia zicând:,, Duhul Domnului este peste Mine, că Domnul m-a uns să binevestesc săracilor, m-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc celor robiţi slobozire. Să dau de ştire un an de milostivire al Domnului”. Pentru lumea ştinţei în septembrie avem egalitatea zilei cu noaptea, adică echinocţiul, dar pentru creştinătate se naşte Maica Domnului începutul mântuirii noastre şi Sf. Constantin dă libertate creştinilor, iar sinodul de la Niceea din septembrie 325 mărturiseşte dreapta credinţă şi începând de azi culegem ,, roadele”. Drept urmare cele 7 Laude bisericeşti încadrează în planul mântuirii începănd cu Plinirea vremii viaţa credincioşilor ortodocşi care au înţeles că El rămâne Alfa şi Omega. Să nu fim doar oameni ai timpurilor, ci să preţuim acest dar în care ne lucrăm mântuirea. Ar fi mai bine să învăţăm cum să-l răscumpărăm, deoarece zilele sunt rele. Să ne îmbrăcăm în Hristos şi nu ne vom pierde în timp. Graba noastră este pregătirea pentru marea întâlnire, având exemplul feciaorelor înţelepte. Acum, azi este timpul nostru şi privegherea noastră. Nu trecerea timpului dă înţelepciunea şi buna cuviinţă, ci urmarea Lui Hristos care aduce înoirea vieţii. Numai Crucea sfântă răzbate prin timp, findcă este din Rai, ca şi Omul.
Doamne, binecuvintează cununa anului bunătăţii Tale!
Omule,grăbeşte-te încet !

pr. Zisu Iulian

Postat in Articole personale, Sfaturi duhovnicesti, Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian