Intru aceasta zi, povestire din Everghitinos, despre o fecioara care s-a pocait.

Si au zis ingerii ….

Povestit-a oarecare din parinti ca in Tesalonic era o manastire de fecioare. Iar una dintr-insele, prin lucrarea celui de obste vrajmas, iesind din manastire, a cazut in desfranare. Apoi, cu ajutorul iubitorului de oameni Dumnezeu, caindu-se, s-a intors la obstea ei si, cazand inaintea portii, s-a sfarsit. Si s-a descoperit unuia din Sfinti moartea ei. Si a vazut pe Sfintii ingeri venind sa-i ia sufletul, iar pe draci venind pe urma. Si s-a facut vorba intre dansii. Sfintii ingeri ziceau ca in pocainta a venit, iar diavolii impotriva graiau, zicand ca lor le slujeste de multa vreme. Si, cum s-a pocait, ca nici n-a ajuns sa intre in obste? Si au zis ingerii ca Dumnezeu de cand a vazut pasii ei plecati spre manastire, a primit pocainta ei, ca pe pocainta ea era stapana, prin telul pe care l-a pus, iar Stapanul vietii este Domnul tuturor.
Deci, intru acestea rusinandu-se, diavolii s-au departat. Iar cel ce a vazut descoperirea, a povestit-o celor de fata. Zis-a ava Amonie: „De va voi omul, de dimineata pana seara ajunge la masura dumnezeiasca”. Dumnezeului nostru slava!
( Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian