Intru aceasta zi, cuvant despre doi ca­lugari, care au mantuit o desfranata.

Mare pacoste imi esti.

Doi calugari oarecare mergeau din pustie in cetatea Tarsului, pentru o tre­buinta, si au intrat intr-o casa de straini, ca sa se odihneasca acolo o noapte. Iar, dupa purtarea de grija a lui Dumnezeu, au aflat acolo trei tineri, care aveau cu ei o desfranata ; si tulburandu-se au sezut, insa unul din frati, scotandu-si din traista Evanghelia a inceput a citi. Iar desfranata, daca a vazut pe batrin citind, a lasat pe tineri si, venind, a stat aproape de batran. Iar batranul, impingand-o pe ea, a zis: „Mare pacoste imi esti. O, ceea ce esti pa­timasa fara de rusine, cum nu te-ai sfiit a veni aici si a sta aproape de noi?” Iar ea a raspuns, zicind: „Nu, parinte, nu te scarbi de mine, macar ca sunt plina de tot felul de pacate. Ca si pe desfranata ceea ce a venit de demult, Stapanul; Domnul Dum­nezeul tuturor, nu a lepadat-o”. Iar batra­nul a zis catre dansa: „Dar desfrinata aceea nu s-a mai intors de la Hristos, la pacate” . Iar ea a zis batranului: „Nadaj­duiesc si eu spre Fiul lui Dumnezeu celui viu, ca, din ceasul acesta, si eu nu ma voi mai intoarce la pacate, daca ma vei po­vatui pe mine, la calea pocaintei”. Iar ei i-au fagaduit, zicandu-i : „Te vei mantui, de ne vei asculta pe noi”. Deci ea, lasand pe tinerii aceia si toate castigurile sale, a mers dupa acei batrini.
Si au dus-o in manastirea de fecioare si au tuns-o in cinul calugaresc si, dand-o egumenei, s-au dus. Iar ea, in pocainta pe­trecand pana la batranete, multa intelep­ciune a castigat si, minuni facand, s-a odih­nit cu pace. Si era numele ei Maria.
( Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian