Întru aceeasi zi, aducerea aminte de minunea ce s-a fãcut cu icoana Domnului nostru Iisus Hristos.

Atunci s-a facut bucurie mare la cetatea aceea.

In cetatea Beirut traia un crestin intr-o casa aproape de scoala evreilor si avea o icoana pe care era zugravit chipul Domnului nostru Iisus Hristos, dupa firea lui omeneasca. Iar dupa o vreme, crestinul si-a cumparat o alta casa si s-a dus din casa aceea, luandu-si ale sale, si a ramas acolo numai icoana Domnului, dar si aceasta s-a facut dupa randuiala lui Dumnezeu. Iar in casa aceea, unde era icoana Domnului, s-a asezat un necredincios si, aducandu-si ale sale, traia intr-insa si n-a vazut ca icoana sta acolo. Deci, dupa o vreme, chemand la ospat pe un alt necredincios, prieten al sau, si, ospatandu-se ei, pritenul cel chemat a cautat spre peretele casei si a vazut icoana Domnului stand, si a zis celui ce il chemase pe el; „Cum tu, pagan fiind, tii in casa ta aceasta icoana?” Iar cel ce vietuia acolo a inceput a se jura si a se blestema, zicand ca, pana acum, nici n-a vazut-o. Si, plecand, cel chemat a vorbit de rau pe prietenul sau la capetenii, zicand: „Cutare are icoana lui Iisus Nazarineanul in casa sa.” Si se umplura toti de manie, dar atunci au tacut, de vreme ce era seara. Dar a doua zi, s-a adunat mult popor, dascali si batrani si au mers la casa unde era icoana Domnului si sarind in casa, au aflat icoana Domnului si o scoasera afara si au pus-o in mijlocul adunarii lor, zicand: „Precum parintii nostri, l-au batjocorit pe El, asa si noi sa facem icoanei acesteia.” Si au inceput a scuipa pe icoana si a bate chipul fetii lui Iisus Hristos pe o parte si pe alta. Si dupa aceasta au zis: „Am auzit ca parintii nostri de lemn L-au rastignit, deci, sa facem si noi tot asa icoanei lui”. Si, luand piroane, le-au batut in chipul mainilor si picioarelor Lui si, punand intr-o trestie un burete cu otet, l-au lipit de chipul gurii Domnului. Dupa aceasta, adusera o sulita si au poruncit unuia sa loveasca in coasta chipului Domnului. Si cum a lovit acela in icoana cu sulita, indata a curs sange si apa si s-a facut frica mare peste toti cei ce au vazut aceasta minune slavita si au umplut un vas de sangele si apa ce a curs. Si au facut sfat, zicand asa: „Sa aducem niste orbi si schiopi si indraciti si sa-i ungem pe ei cu sangele acesta si de se vor vindeca, toti vom crede in Cel rastignit, ca frica ne-a cuprins pe noi de minunea aceasta.”

Si adusera pe un olog din nastere si cum l-au uns pe el cu sangele cel curs din icoana lui Hristos, indata a sarit ologul si s-a facut cu totul sanatos. Dupa aceasta, adusera niste orbi si aceia, ungandu-se au vazut si multime fara de numar de cei indraciti, prin ungere cu sangele acela, s-au curatit. Si s-a instiintat de aceasta toata cetatea si toti alergau la acea negraita minune, aducand pe bolnavii lor, pe cei slabanogi, stricati, uscati si pe cei ce se tarau; si toti luau tamaduire. Atunci tot poporul care traia acolo a crezut in Domnul nostru Iisus Hristos si, cazand inaintea chipului icoanei Domnului, toti strigau, zicand cu lacrimi: „Slava Tie Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, sa faci niste minuni ca acestea. Slava Tie, pe Care parintii nostri Te-au rastignit, ca noi credem in Tine, primeste-ne pe noi cei ce cadem acum la Tine, Stapane.” Si toti oamenii din cetatea aceea, barbatii si femeile si copiii, au mers la episcop si l-au rugat pe el ca sa le dea lor Sfantul Botez. Si i-au aratat lui icoana Domnului si sangele si apa care cunoscusera dintr-insa si toate batjocurile pe care ei le facusera sfintei icoane aceleia, toate le-au spus episcopului, iar episcopul vazandu-i pe ei pocaindu-se cu adevarat, i-a primit cu bucurie. Si in multe zile, invatandu-i pe ei sfanta credinta, i-a botezat cu femeile si cu copiii.

Atunci s-a facut bucurie mare la cetatea aceea, nu numai pentru neputinciosii cei tamaduiti, ci si pentru necredinciosii care s-au botezat, ca au primit sfanta credinta, prin minunea icoanei Domnului nostru Iisus Hrists, Caruia, impreuna cu Dumnezeu Tatal si cu Sfantul Duh, sa-I fie de la toti inchinaciune, in vecii vecilor. Amin.

( Proloage)

Postat in Minuni de Parintele Zisu Iulian