Întru aceastã zi, pomenirea Cuviosului Pãrintelui nostru Cosma fãcatorul de cântari, episcopul Maiumei, Aghiopolitul(787).

Acest Sfant a ramas orfan.

Acest Sfant a ramas orfan, fiind foarte tanar. Deci, din pricina saraciei, l-a luat pe el tatal Sfantului Ioan Damaschinul, in casa sa, ca sa-l creasca. Ca acesta, avand multa avere si marire lumeasca, a luat in casa sa un vestit dascal invatat si intelept, care si acesta se numea Cosma. Si i-a dat lui in seama pe fiul sau cel firesc Ioan, si pe Cosma, fiul sau cel de suflet. Iar acesta punand nevointa, asupra lor cu invatatura, in scurta vreme, i-a invatat pe ei tot mestesugului cartii, adica gramatica si filosofia, inca si nevoindu-se ei si cu astronomia, muzica si geometria, s-au aratat, prin aceasta, vrednici de toata cinstea. Iar cui ii este voia sa stie cat au fost de invatati, se vor incredinta din cartile pe care le-au scris.

Deci, venind ei in varsta intelegerii si invatand iscusinta intelepciunii, au lasat lumea si, ducandu-se la lavra Sfantului Sava, s-au facut monahi. Deci, fericitul Ioan a fost sfintit preot de Ioan, patriarhul Ierusalimului, iar fericitul Cosma, rugat fiind de tot soborul, a fost facut episcop de Maiuma si a stralucit in Biserica lui Hristos, ca o stea pe taria cerului. Ca, pornindu-se lupta impotriva sfintelor icoane, acest Cuvios a indemnat pe Sfantul Ioan Damaschin sa scrie catre drept-credinciosi cuvinte pentru cinstirea sfintelor icoane. Si a impodobit el insusi Biserica lui Dumnezeu cu foarte frumoase tropare si canoane. El a cinstiti cu cantari Invierea lui Lazar, Intrarea Domnului in Ierusalim, Cina cea de taina, Patimile cele de voie ale Domnului Hristos si alte praznice dumnezeiesti. Deci, fiind hirotonit episcop de Maiuma si bine povatuindu-si turma spre hrana cea mantuitoare, foarte batran fiind, a raposat cu pace in Domnul.

( Proloage)

Postat in Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian