Luna octombrie in 15 zile: pomenirea Sfantului, sfintitului Mucenic Lucian, preotul Antiohiei celei mari (†312).

„Sunt crestin!”

Sfantul Lucian preotul era din cetatea Siriei, numita Samosata, nascut din parinti dreptcredinciosi. Ramas orfan de tanar, a impartit averea saracilor si, slobod de grijile lumesti, se nevoia cu trairea duhovniceasca si cu cercetarea Sfintelor Scripturi, luand ca dascal pe un carturar vestit, anume Macarie din Edesa. Cuprinzand astfel, cu mintea adancul invataturii crestine si dovedindu-se, cu viata lui, plin de intelepciune, tanarul Lucian a fost randuit preot in Antiohia. Deci, vrand sa vada si pe altii stralucind in dreapta credinta si in intelepciune, asemenea cu sine, a intemeiat scoala, invatand pe tineri, ca adunase multime de ucenici, el fiind invatator al indoitei intelepciuni: cea din Scripturi si cea duhovniceasca. Si era iscusit la scrierea repede si frumoasa si multe carti a scris, incat din aceasta lucrare se hranea si pe sine si pe cei saraci.

Deci, lasandu-si casa si mergand la Nicomidia pentru propovaduirea credintei, a fost prins de ostasii lui Maximian-Galeriu, pe vremea prigonirii lui Diocletian (286-305). Si, fiind tinut in temnita, Sfantul a facut dar, Bisericii din Nicomidia, o carte scrisa de el, avand trei coloane pe fiecare fata, carte care cuprindea tot Testamentul Vechi si Nou, indeptand greselile ce se strecurasera in Scriptura, atat din graba copistilor, cat si din rautatea ereticilor. Dupa noua ani de inchisoare, in al 311-lea an de la Hristos, a fost adus din nou inaintea judecatorului si, cunoscandu-se statornicia gandului sau, l-au aruncat iarasi in temnita, dupa ce i-au frant incheiturile mainilor si ale picioarelor si l-au tinut intins 14 zile pe harburi ascutite, lasandu-l multe zile fara apa si fara mancare.

Iar, sosind praznicul dumnezeiescului Botez al Domnului, a dorit Sfantul, cat si crestinii din temnita, sa se impartaseasca cu Sfintele Taine. Prin nebagarea de seama a strajerilor, s-au putut aduce putina paine si vin. Deci, cum Sfantul nu se putea ridica si cum nu avea nici masa pentru liturghie, Lucian a zis: „Pe pieptul meu sa faceti Sfanta Jertfa.” Si s-a savarsit Sfanta Liturghie pe pieptul Mucenicului si s-au impartasit toti crestinii din temnita, bucurandu-se.

Iar in dimineata zilei urmatoare, a trimis dregatorul pe slujitorii sai cu porunca, daca Lucian este inca viu, sa-l sugrume. Dar indata ce slujitorii au intrat in temnita, Sfantul a strigat de trei ori, cu glas tare: „Sunt crestin!” Si aceasta zicand, si-a dat duhul. Deci, i-au aruncat trupul in mare, iar un delfin, din voia lui Dumnezeu, tinandu-l pe spate l-a scos din adanc la uscat si fratii, cunoscandu-l, l-au ingropat cu cinste. Dupa multi ani, Sfanta Elena, mama marelui Constantin, a ridicat pe mormantul Sfantului Lucian o prea frumoasa biserica. Dumnezeului nostru, slava! Amin.

( Proloage)

Postat in Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian