Întru aceasta zi, cuvânt al Sfantului Antioh despre clevetire.
„Fericit este cel ce nu aluneca cu limba.”.
Urati cu adevarati lui Dumnezeu si oamenilor sunt clevetitorul si soptitorul, ca una le este amandoura lucrarea, care duce la calea pierzarii, iar viata impreuna cu dansii otravita si spurcata se face. Deci, sa nu rabdam un narav ca acesta, ca sa nu cadem in robia vrajmasului. Ca porunceste Legea: „Sa nu primesti cuvant desert si sa nu sezi cu martori nedrepti, ca raugraitorul urat este.” Iar inteleptul Solomon a zis: „Pe soptitor si pe cel cu doua vorbiri se cade a-i blestema, ca pe multi ce vietuira cu dansii i-au pierdut.” Si iarasi: „Limba nebunatica pe multi i-a intaratat si cei ce o asculta pe ea, nu-si vor afla odihna.” Si iarasi: „Rana de limba sfarama oasele, ca este cumplita moartea din ea.” Iar Proorocul Avacum zice: „Oamenii cei de pace ai tai au pus cursa sub tine.” Iar Ieremia a zis: „Sageata care raneste limba lor.” Iar David, vrand sa ne indrepteze de la invrajbire, invatandu-ne zice: „Opreste-ti limba ta de la rau si buzele tale de la minciuna, ca sa nu graiasca viclesug.” Stiind insa rautatea cea de voie, mai zice: „Groapa deschisa, grumazul lor; cu limbile lor vicleneau. Judeca-i pe ei, Dumnezeule, ca otrava de aspida este sub buzele lor, ca asupra mea sopteau toti vrajmasii mei si cugetau cele rele mie, cuvant calcator de lege au pus asupra mea. Dar sa se imbrace intru rusine cei ce ma clevetesc pe mine si ca si un vesmant sa se inveleasca cu rusinea lor.” Si se roaga, zicand: „Doamne, izbaveste sufletul meu de buzele nedrepte si de limba vicleana si de cele ascunse ale mele curateste-ma si de cele straine iarta pe robul tau, ca fara de prihana sa fiu.” Iar la Proverbe, sfatuind, zice: „Omul sprinten la vorba cade in rele.” Si iarasi: „Moartea si viata stau in puterea limbii si cei ce o stapanesc pe ea ii vor manca rodurile ei. Si de se socoteste cineva intre voi ca este credincios si nu-si stapaneste limba sa, ci isi amageste inima sa, desarta este credinta acestuia.” Si mai zice aceasta: „Iata un foc mic si cata materie arde!” Asa si limba, ea este salasuita intre madularele noastre, dar spurca tot trupul si arunca in foc tot drumul vietii, cand e aprinsa de flacarile gheenei.
Sa fugim dar, fratilor, de clevetire ca Domnul nostru, iubitorul de oameni sa nu ne lipseasca pe noi de mostenire, ci sa ne izbaveasca de gheena focului. Ca soptind sarpele, a izgonit pe Eva din mostenire. Tot despre clevetire un intelept a zis: „Fericit este cel ce nu aluneca cu limba.” Si iarasi: „Fericit este cel ce se ascunde dinaintea limbii, ca alunecarea mai iertata este la trup, decat de la limba.” Iar Pavel a zis: „Au, oare, sunt intre voi invidii, vrajba, manie, clevetire, soptiri, mandrie si celelalte?”. Iar Domnul a zis: „Omul cel bun, din comoara cea buna a inimii sale, scoate cele bune, iar omul cel rau, din comoara cea rea a inimii sale, scoate cele rele”. Ca din prisosinta inimii graieste gura. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
( Proloage)
Postat in Cuvinte pentru suflet de Parintele Zisu Iulian