Intru aceasta zi, Cuvant despre Musha vamesul, cum a facut mila cu o femeie si nu s-a atins de ea
„Tu pentru Mine ai facut mila, apoi si eu am marit mila Mea
spre tine.”
In cetatea Tirului a fost un oarecare vames, anume Musha, si de
multe ori ne spunea noua, zicand: „Fiind eu intru cele de acolo si
luand zeciuiala de la oaspeti, odata am inserat. Deci, fiind seara, ma
duceam sa ma spal la baie si am aflat in cale o femeie, stand pe
intuneric, si, apropiindu-ma de dansa, am inceput a-i grai ei cuvinte
de desfranare, iar ea a fagaduit, sa vina dupa mine iar eu, de pofta si
de bucurie diavoleasca, nu m-am mai dus sa ma spal, ci indata, luand
femeia, m-am pornit inapoi la cina. Iar ea n-a gustat cu mine, nici n-a
baut, macar ca eu mult am silit-o, dar ea n-a ascultat si m-am sculat,
vrand a ma duce sa ma culc. Si, luand de mana pe femeie, am vrut sa o
sarut pe ea, iar ea cu lacrimi a strigat cu glas mare: „Vai mie,
straina si ticaloasa, cea de tot pierduta, cu sufletul si cu trupul!”
Deci,
am inceput a o intreba de pricina tipatului ei, iar ea, plangand, mi-a
spus: „Barbatul meu a fost negustor, si inecandu-i-se corabja, a
pierdut si pe ale sale si pe cele straine, si acum este in temnita. Iar
eu, neavand ce sa fac, ca macar paine sa aflu pentru el, am voit, de
multa suparare, sa-mi spurc trupul meu si sa-i castig lui hrana. Ca pe
toate le-au jefuit strainii. Si i-am zis ei: „Ce datorii mai sunt
inca?” Iar ea mi-a spus: „Cinci litre de aur.” Deci eu, luand aurul i
l-am dat ei, zicandu-i: „Pentru frica lui Dumnezeu, nu ma ating de
tine, dar primeste acestea si-ti rascumpara barbatul tau si te roaga
pentru mine, pacatosul.”
Iar dupa ce a trecut un an, se facura
rele clevetiri asupra mea la imparatul, ca am pierdut birul. Si,
trimitand imparatul, mi-au jefuit casa mea, si, degraba aducandu-ma pe
mine la Constantinpol m-au si pus in temnita, numai intr-o camasa veche
fiind imbracat. Si in fiecare zi auzeam ca imparatul voieste sa ma
omoare, spre pilda altora, si eram deznadajduit pentru viata mea. Deci,
plangand eu si tanguindu-ma, am adormit in grija si in intristare si am
vazut pe femeia aceea, careia ii dadusem cele cinci litre de aur, care
mi-a zis: „Ce ai stapane? Si pentru ce esti tinut aici?” Iar eu am zis:
„Sunt clevetit si mi se pare ca vrea imparatul sa ma omoare.” Iar ea
mi-a zis: „Vrei, oare sa ma duc pentru tine la imparatul, ca sa te
slobozeasca pe tine?” Si i-am zis ei: „Dar te sti pe tine imparatul?”
Si mi-a zis: „Ma stie.” Deci, dupa ce m-am desteptat, nu pricepeam ce
va fi cu acest vis. Si, in cealalta noapte, asemenea, mi s-a aratat ea,
zicandu-mi: „Nu te teme, eu te voi slobozi.” Iar a doua zi, a poruncit
imparatul si m-a adus in palatele imparatesti. Iar dupa ce am intrat si
m-a vazut imparatul in haina urata si rupta, mi-a zis: „Iata, te iert
pe tine acum.” Si cautand, am vazut si pe femeia aceea, stand de-a
dreapta imparatului si zambind la mine. Atunci a poruncit imparatul ca
sa mi se intoarca toata averea mea si de la sine mi-a dat multe daruri,
si cu multa cinste m-a raduit iarasi, la locul meu, inca m-a facut
capetenie peste toti vamesii. Iar in cealalta noapte, mi s-a aratat
mie, aceeasi femeie, zicandu-mi: „Stii, oare, cine sunt eu? Eu sunt cea
cu care tu ai facut mila si nu te-ai atins de trupul meu, pentru
Dumnezeu, ci mi-ai rascumparat barbatul de la amara moarte din temnita,
iar pe mine m-ai facut a nu cadea in desfranare, pentru paine. Drept
aceea, si eu te-am izbavit pe tine de primejdie.”
Deci, acestea
auzind, fratilor, sa cunoasteti puterea milosteniei. Vedeti inca si
iubirea de oameni a lui Dumnezeu, ca iata s-a aratat preabunul Dumnezeu
si i-a zis: „Tu pentru Mine ai facut mila, apoi si eu am marit mila Mea
spre tine.” Cu adevarat, mare este puterea milosteniei, ca si in acest
veac face bine, si in veacul ce va sa fie, printr-insa, mai inainte
mergem, sa vedem fata lui Dumnezeu, Care ne rasplateste noua de
saptezeci de ori cate sapte. Deci, dar, acestea auzindu-le, parintilor
si fratilor, sa fim milostivi, precum si Parintele nostru cel ceresc
milostiv este, Caruia se cuvine slava, cinstea si inchinaciunea, acum
si pururea si in vecii vecilor! Amin.
( Proloage)
Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian