Intru aceasta zi, invatatura a Sfantului Efrem Sirul, despre nevointa calugareasca.
Plangi, ca ai pacatuit,
Fratilor, nevoiti-va ca niste ostasi imparatesti, pana ce aveti vreme, aceasta stiind ca nevointa ne este pusa inaintea noastra pentru nestricacioasa cununa, spre curatirea pacatelor si spre viata vesnica. Deci, in toate faptele faceti deplina curatia voastra, care este maica ascultarii. Si lepadati de la voi imputinarea de suflet si va imbracati cu credinta peste toti, ca, vazand Domnul gandul cel intocmit al sufletului vostru, sa va intareasca pe voi cu toate darurile cele bune. Pe lenevirea cea rea sa o urati, ca si obiceiul cel rau si zavistia, pentru Domnul, precum ati lasat pe parintii vostri cei dupa trup, pe prieteni si averile voastre. Ca daca, la inceput va veti slabi cu gandul intru ceva, apoi osteneala veti avea si paguba.
De ni s-ar intampla noua ceva, candva, atunci sa nu cartim, pentru Domnul. Ca cel ce carteste, mustrare lui isi face, ca nu lucreaza din daruirea lui cea dintai. Tu insa, intelept fiind, sa nu urasti pe fratii cei mai slabi, nici sa nu ravnesti celor ce vietuiesc fara frica de Dumnezeu, aceasta stiind-o, cu dinadinsul, ca, cel ce cade, singur se ucide, iar cel ce biruieste, se incununeaza. Si, iarasi, sa nu urasti pe fratele tau, ca nu cumva sa fie el cuprins de vreo patima, pe care tu nu o stii si din care ii vine neputinta. Ci, mai vartos, se cuvine a-l milui, si a te ruga pentru dansul, macar ca el, cu nemilostivire se scarbeste si tu te nevoiesti bine, stiind la cine ai venit…
Ca, iata, iti sta de fata vremea, spre adunarea bogatiei celei nestricacioase, prin slujirea si aducerea de roada, cea catre frati. Drept aceea, iubitule, daca maturi gunoiul din mijlocul casei, matura-ti si poftele cele lumesti din launtru. Sau daca maturi cenusa bucatariei, cu multa smerenie sa savarsesti lucrul acesta, aducandu-ti aminte de Proorocul ce zice: „Ca cenusa in loc de paine am mancat si bautura mea cu plangere am amestecat.” (Ps. 101, 10). Inca ia aminte, iubitule, si la focul cel stricacios si adu-ti aminte de vapaia cea vesnica, ce va sa arda pe pacatosi, Plangi, ca ai pacatuit, inca si pentru mine pacatosul, ca sa ne dea noua iertare de pacate Domnul, Caruia se cuvine slava, acum si pururea si in vecii vecilor!
( Proloage)
Postat in Cuvinte pentru suflet de Parintele Zisu Iulian