Întru aceastã zi, cuvânt din Pateric, despre monahul Ioan Colov si ascultarea sa (sec.V).

Nu-ti voi deschide, du-te de
aici, demone, si nu ma ispiti pe mine.

Fericitul Ioan s-a numit Colov din pricina staturii, smereniei si
ascultarii lui. Deci, lasand lumea, tanar fiind, a mers in Schit cu
Daniil, fratele sau adevarat, si amandoi s-au facut calugari si, sezand
in chilie, se nevoiau, ostenindu-se cu postul si cu rugaciunea. Iar,
intr-una din zile, Ioan a zis fratelui sau Daniil: „Eu nu vreau sa ma
mai ingrijesc de trup; de aceea, nici nu voi bea, nici nu voi mai manca
bucate ce sunt gatite la foc, ci ca un inger fara de griji vreau sa
petrec in pustie”. Si, dezbracandu-si hainele sale, s-a dus din chilie.
Insa in acea noapte a fost tare rece si, nemaiputand rabda, Ioan s-a
intors la chilie si se grabea, batand in usa. Iar fratele sau, vrand
sa-l mustre pe el, abia i-a raspuns: „Cine esti de te grabesti asa?” Si
a zis: „Eu sunt Ioan, fratele tau; neputand suferi frigul, m-am intors
ca sa-ti slujesc tie”. Si i-a grait: „Nu-ti voi deschide, du-te de
aici, demone, si nu ma ispiti pe mine, ca fratele meu este inger si de
trup nu se ingrijeste, nici hrana nu-i trebuie”. Deci, dupa ce s-a
pocait, deschizandu-i, l-a primit pe el si i-a zis lui: „Frate, ai
trup, deci se cade tie a patimi si a te ingriji pentru haine si pentru
hrana”.

Iar dupa aceasta s-a dus Ioan la un mare staret teban,
anume Pavel, si-i slujea lui. Si-l invata pe el despre ascultare. Iar
dupa ce a fagaduit ca intru toate sa-l asculte pe staret, luand
batranul un lemn uscat, l-a infipt in pamant cu un capat in sus si i-a
zis: „In toate zilele sa-l uzi cu un vas de apa, pana ce va face rod”.
Si era apa departe de dansii, incat se ducea de seara si venea
dimineata. Iar, vreme de trei ani facand aceasta, a inverzit lemnul si
si-a dat rodul sau. Deci, staretul a dat fratilor in biserica din acest
rod, zicandu-le: „Luati de mancati, acesta este rodul ascultarii”.

Dupa
aceea, iarasi i-a zis lui staretul: „In cutare loc am vazut gunoi de
hiena. Du-te s-o aduci pe ea la mine”. Ca era acolo o hiena rea si
omora oameni si dobitoace. Si a zis Ioan: „Parinte, dar ce voi face de
va veni asupra mea hiena?” Iar staretul, zambind, i-a zis: „De va veni
asupra ta, sa o legi pe ea si sa o aduci aici”. Deci, s-a dus Ioan
seara acolo si, iata, a venit si hiena. Iar el, dupa cuvantul
staretului, a inceput a o goni pe ea, zicandu-i: „Parintele mi-a zis
mie sa te leg pe tine”. Si, prinzand-o pe ea, a legat-o. Iar staretul
sedea, asteptandu-l pe el. Si iata a venit, aducand hiena legata.
Acesta vazand, staretul s-a minunat si, vrand sa-l smereasca pe el ca
sa nu se mandreasca, luand un bat, l-a lovit pe el, zicandu-i: „Oare,
caine mi-ai adus aici ratacitule? Dezleag-o pe ea”. Si indata fericitul
a dezlegat-o.

( Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian