Întru aceastã zi, cuvânt despre folosul pomenirii mortilor.

„Noi auzisem ca ai murit
si iti faceam pomenire de trei ori pe an”.

Un oarecare om din Cipru a fost robit si, ducandu-l pe el in Persia,
acolo l-au inchis pe el in temnita. Iar, scapand unii de acolo si
venind in Cipru, parintii lui i-au intrebat daca nu cumva acolo l-au
vazut pe dansul. Si, raspunzand, le-au spus lor ca a murit. Si inca
noi, au zis ei, cu mainile noastre l-am ingropat pe el. Dar nu fusese
acela de care l-au intrebat ei, ci altul care semana cu el; inca le
spusese lor ziua si luna in care murise el.

Deci, parintii ii
faceau lui, ca pentru un mort, pomeniri, trei Liturghii pe an. Iar,
dupa ce au trecut patru ani, omul acela robit, fugind de la persi, a
venit in Cipru. Si i-au zis lui parintii sai: „Noi auzisem ca ai murit
si iti faceam pomenire de trei ori pe an”. Si, auzindu-i pe ei spunand
aceasta, i-a intrebat pe ei, in care luna si in care zi faceau aceasta.
Iar ei i-au spus: „La Sfanta Nastere a lui Hristos, la Sfintele Pasti
si in Sfanta zi a Cincizecimii”. Deci, el le-a zis lor: „Intru aceste
trei zile ale anului, venea la mine cineva in haine albe ca soarele si
ma slobozea pe mine din lant si din temnita si umblam toata ziua si
nimeni nu ma cunostea pe mine. Iar a doua zi, iarasi ma aflam purtand
lanturi”.

( Proloage)

Postat in Cuvinte pentru suflet de Parintele Zisu Iulian