Întru aceastã zi, cuvânt de învãtãturã, pentru preoti, al Sfântului Ioan Gurã de Aur.

Drept aceea, preotule, sa fii priceput, sa intelegi ce esti si ce slujesti.

Si iarasi tu, o preote, pastorule al oilor lui Hristos si statatorule inainte al infricosatei Lui Mese, cel ce inalti rugaciunile la Dumnezeu pentru toti cei ce sunt in locasul si in Biserica aceasta si te rogi pentru unirea credinciosilor, sa te pazesti de betie, ca ea iti spurca rugaciunile tale. Sa nu inlocuiesti cuvintele sfinte cu cele proaste omenesti, stiind ca esti vorbitor cu Dumnezeu. Trupul tau sa-l pazesti curat, stiind ca esti mijlocitor catre Dumnezeu pentru fratii tai. Sa ai lina pasirea picioarelor tale, de vreme ce stai la loc sfant. Pazeste-ti mainile tale de toate necuratiile, de vreme ce, cu acelea amandoua, ridici Trupul lui Hristos. Sa primesti smerenia si sa te socotesti pe tine nimic, ca, strigand tu catre Dumnezeu, sa caute spre tine, ca spre cei smeriti cauta Domnul. Sa ai curata limba ta de osardirea a tot omul, de vreme ce cu limba slavesti pe Dumnezeu laolalta cu ingerii. Retrage-te adeseori de la tulburarea cu poporul, ca mintea ta, fiind netulburata sa inalte rugaciune curata catre Dumnezeu. Milostiv sa fii catre cei saraci, ca cel milostiv va afla mila de la Dumnezeu. Cand te apropii de Sfantul Pristol, sa-ti scoti incaltamintea grijilor lumesti si necuratele ganduri din inima ta, ca locul unde stai sfant este. La sfintele rugaciuni, adu-ti aminte de fratii tai, pana la cel mai din urma dintre ei. Sa nu amesteci rugaciunile, nici sa nu canti pe glasuri multe la cantare, ca acelea gonesc smerenia. Sa citesti cu ravna fratilor tai vietile si invataturile Sfintilor Parinti, nu cu inalta cugetare si dascaleste, ci smerindu-te pe tine si cu inteles, insa toate cu porunca mai marelui tau, si nu ca la sine, ca sa nu cazi in cursa indraznelii.

Sa nu-ti saturi peste masura pantecele tau, ca nu cu infocare trupeasca si cu aburii mancarii sa gonesti pe Duhul Sfant, Care se pogoara asupra Darurilor. Cand stai la Sfantul Prestol sa nu te uiti deseori inapoi, ci ochii sa ti-i ridici numai spre Cel ce locuieste in ceruri. Sa ai pace si inchinaciune si cu cel mai de pe urma, cerand de la toti binecuvantare si rugaciune, ca stand, inaintea altarului, sa-ti ridici fara osandire mainile. Inca o data, iarasi, iti zic tie, o, slujitorule al lui Hristos, pazeste-te de bautura, ca esti serafim cu trup si nu ti se cade tie sa te dai la bautura. Inca, te mai pazeste de iubirea de avere, de mandrie, de osandire, de iubirea de slava, de manie si de desfranatele ganduri. Ca toate acestea sunt straine de randuiala ingereasca si tu slujesti Trupului lui Hristos, primind slujirea ingerilor si amestecandu-te cu dansii. Ca se zice: „Acum puterile ceresti nevazut impreuna cu noi slujesc”. Drept aceea, preotule, sa fii priceput, sa intelegi ce esti si ce slujesti. Si, cunoscand aceasta, sa slujesti Domnului cu frica si cu dragoste, toate naravurile cele de gluma sa le lepezi. Ca, dupa ce ai primit slujba ingereasca, si aceasta pazind-o cu frica, cu dragoste si cu evalvie, sa ajungi a locui in ceruri, impreuna cu ingerii, in veci nesfarsiti, intru Hristos Iisus Domnul nostru, Caruia se cuvine slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

( Proloage)

Postat in Cuvinte pentru suflet de Parintele Zisu Iulian