Luna noiembrie în 26 de zile: pomenirea Preacuviosului Pãrintelui nostru Alipie Stâlpnicul.

Si venea multime de norod sa asculte de
la dansul sfaturi de folos si sa se tamaduiasca de boli.

Acesta a trait in zilele imparatului Eraclie (610-641), tragandu-se
din cetatea Adrianopole a Paflagoniei. Din frageda tinerete a fost plin
de ravna pentru poruncile Evangheliei si pentru fapte bune, crescand
dupa invataturile Bisericii, in deplina infranare si necunoscand alta
bucurie decat cugetarea neincetata a Domnului. Crescand in varsta si
sporind in intelepciune, s-a facut iubit de Dumnezeu si de oameni si a
fost sfintit diacon al Bisericii, slujind lui Dumnezeu cu credinta si
evlavie.

Dupa o vreme, a simtit chemarea sa vietuiasca in
liniste si singuratate, ca sa se indulceasca din neincetata cugetare
catre Domnul, si, cautand un loc in care i-ar fi fost lesne a petrece
astfel. Si, gasind acel loc, nu departe de Adrianopole, s-a suit pe un
stalp, dorind ca toate sa le aiba, din ravna pentru Domnul: iarna si
zaduful, ploaia si zapada, grindina si gerul fara de nici un acoperis,
simtind intru sine o puternica dorinta sa se asemene cu Sfantul Simeon
Stalpnicul. Si s-a facut astfel, singur si de buna voia sa, mucenic nu
numai un an, ci cincizeci si trei de ani, patimind pe stalp ca si cum
ar fi fost rastignit pe cruce. Si venea multime de norod sa asculte de
la dansul sfaturi de folos si sa se tamaduiasca de boli; ca, inca din
timpul vietii sale, se facuse atat de placut lui Dumnezeu, incat tot
trupul lui era luminat, ca de o lumina cereasca si multe minuni facea.

La
urma, capatand o rana la un picior si neputandu-se sprijini pe el, sta
numai pe o parte, sprijinit de stalp, si asa a zacut treisprezece ani
ca Iov, pana si-a dat cinstitul sau suflet in mainile lui Dumnezeu. Iar
toata vremea vietii lui a fost o suta de ani.

( Proloage)

Postat in Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian