Intru aceasta zi, pomenirea Cuviosilor Parintilor nostru Carion monahul si a lui Zaharia, fiul sau (sec.IV).

„Ce vezi, frate?”

Era un oarecare barbat in Egipt, cu numele Carion. Acesta avea doi
copii, pe care, lasandu-i femeii sale, s-a dus in Schit si s-a facut
calugar. Si dupa catava vreme, facandu-se foamete in Egipt, femeia lui,
suparandu-se de lipsuri, s-a dus la Schit, aducand cu sine si pe copiii
sai. Si era unul parte barbateasca, cu numele Zaharia, iar altul parte
femeiasca. Si a sezut sub un copac la mal, la izvor. Ca acest fel de
obicei era la Schit, daca venea vreo femeie si vrea sa vorbeasca cu
vreun monah, apoi, de departe, de peste parau, vorbeau unul cu altul.
Deci, si acea femeie de peste parau a zis catre Carion: „Iata, tu te-ai
facut monah si acum este foamete mare; cine va hrani pe copiii tai?”
Zis-a Carion catre femeie: „Ia-ti tie partea cea femeiasca si te du,
iar mie sa-mi ramana partea cea barbateasca.” Si, luand Carion pe
Zaharia, copilul, il hranea pe el in Schit, toti stiind ca este fiul
lui. Iar dupa ce a crescut pruncul, s-a facut intre monahi cartire
pentru dansul. Si, auzind, Carion a zis lui Zaharia: „Scoala-te si iesi
de aici, pentru ca parintii cartesc asupra mea pentru tine.” Iar
Zaharia a zis lui: „Fiul tau sunt si unde ma voi duce de la tine?”

Deci,
s-au sculat amandoi, Carion tatal cu fiul sau, si s-au dus in Tebaida,
si, luandu-si chilie, au sezut putine zile; ci si acolo s-a facut
cartire pentru dansii si iarasi au venit in Schit, insa nu incetau a
carti fratii pentru dansul. Atunci Zaharia s-a dus la un iezer ce era
vatamator si s-a scufundat pana la nari si, stand asa un ceas
intr-insul s-a facut ca un lepros, cat abia l-a cunoscut tatal sau. Dar
cand a venit catre Sfanta Impartasanie, s-a descoperit Sfantul Isidor,
preotul, cele pentru Zaharia, si a zis catre el: „Fiule, in Duminica
cea trecuta ai venit si te-ai impartasit ca un om, iar acum esti ca un
inger.”

Iar cand Carion era sa se mute catre Dumnezeu, a zis
catre frati: „Multe osteneli am facut, nevoindu-ma mai mult decat fiul
meu Zaharia, ci n-am putut ajunge la masura lui, pentru smerenia si
tacerea lui.” Si asa s-a mutat batranul.

Dupa acestea, a zis
parintele Moisi catre Zaharia: „Spune-mi mie ce voi face ca sa ma
mantuiesc?” Si auzind aceasta, Zaharia s-a aruncat la picioarele lui,
zicand: „Tu, pe mine ma intrebi parinte?” Zis-a lui batranul:
„Crede-ma, fiule Zaharia, ca am vazut pe Duhul Sfant pogorandu-se peste
tine si de aceea te-am intrebat pe tine.” Atunci Zaharia, luandu-si
culionul din capul sau, l-a pus pe el sub picioare si calcandu-l pe el
a zis: „De nu se va sfarama omul asa, nu poate sa fie monah.”

Iar
cand Zaharia era sa se sfarseasca, l-a intrebat pe el Moisi, zicand:
„Ce vezi, frate?” Iar el a raspuns: „Dar, oare, nu este mai bine a
tacea, parinte?” Zis-a Moisi: „Asa, fiule, taci.” Si chiar in ceasul
despartirii lui, sezand ava Isidor langa dansul, a cautat la Cer si a
zis: „Bucura-te fiul meu Zaharia, ca ti s-a deschis tie poarta
Imparatiei Cerului” Si atunci si-a dat Zaharia sufletul sau in mana lui
Dumnezeu. Si l-au ingropat cu cinstitii parinti in Schit.

( Proloage)

Postat in Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian