Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Ştefan cel strălucit, care a trăit în biserica Sfântului Antipa.

La naştere i s-a arătat pe pieptul copilului o cruce
luminoasă.

Această stea de curând apărută s-a născut şi a
crescut în Constantinopol. Părinţii săi, Zaharia şi Teofana, oameni
împodobiţi cu toate virtuţile şi plini de înţelepciune, locuiau în
locul numit Zevgma, nu departe de biserica dumnezeiescului întâiului
Mucenic şi arhidiacon Ştefan.

Când mama lui era îngreunată cu el, ea s-a ferit
până la naştere de orice mâncare grasă, mulţumindu-se numai cu pâine,
verdeţuri şi apă. La naştere i s-a arătat pe pieptul copilului o cruce
luminoasă şi preafrumoasă, semn al răstignirii lui de mai târziu faţă
de lume. Apoi a fost botezat şi când a crescut a fost dat să înveţe
carte, şi învăţa cu multă sârguinţă, supus fiind părinţilor. După
moartea împăratului Teofil, urâtorul de Dumnezeu, a fost urcat îndată
pe tronul arhieresc de la Constantinopol, prin hotărârea lui Dumnezeu,
Sfântul Metodie, iar cinstitul Zaharia, tatăl Sfântului Ştefan, a fost
făcut preot de Sfântul Metodie şi rânduit în clerul bisericii celei
mari. Atunci şi lui Ştefan i s-a tuns părul capului şi a fost rânduit
şi el cleric la aceeaşi biserică. Şi pe cât de des se ducea tatăl lui
la biserică, pe atât de des se ducea şi el. Când era de 18 ani i-a
murit tatăl. Atunci s-a închis în biserica Sfântului Petru. Nu ieşea
din biserică, se ruga necontenit şi se hrănea numai cu verdeţuri crude.

În al doisprezecelea an al domniei
binecredinciosului împărat Vasile şi în al patruzecilea an al vârstei
Cuviosului, a fost mare cutremur că s-a dărâmat cu totul biserica
Sfântului Antipa. Cuviosul a ieşit din biserică şi a intrat într-o
groapă ce semăna cu un mormânt. Acolo a stat 12 ani; şi din pricina
umezelii s-a şubrezit şi de nevoie a ieşit din groapa aceea aproape
mort. Apoi când a îmbrăcat schima îngerească a arătat nevoinţe
călugăreşti şi mai mari, chiar mai presus de puterile omeneşti.

Aşa şi-a dus fericitul
Ştefan acest drum anevoios şi aspru al nevoinţelor călugăreşti vreme de
55 de ani, iar în al şaptezecilea an al vieţii lui, şi-a dat în mâinile
Domnului duhul său.

( Sinaxar)

Postat in Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian