Vindecarea orbului
Într-o lume luminată de Aştri cereşti şi ajutaţi de energii convenţionale şi nucleare Sfintele Scripturi ne spun :,, că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze”. Fără Lumina lui Hristos nu putem vedea cum trebuie şi înţelege ceea ce ne lipseşte. Avem nevoie până la sfârşitul veacurilor de Evanghelia Lui, ca să nu ne […]
Într-o lume luminată de Aştri cereşti şi ajutaţi de energii convenţionale şi nucleare Sfintele Scripturi ne spun :,, că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze”. Fără Lumina lui Hristos nu putem vedea cum trebuie şi înţelege ceea ce ne lipseşte. Avem nevoie până la sfârşitul veacurilor de Evanghelia Lui, ca să nu ne cuprindă iarăşi întunericul:,,Trebuie să fac până este ziuă, lucrările Celui care m-a trimis”. De câte ori ne-am lipsit de El, am orbecăit şi am dat prin toate gropile vieţii, chiar dacă peste noi a trecut şi ,,secolul luminilor”. Vederea este un simţ cu bună rânduială, o însuşire pe care o avem în dar şi de aceea suntem datori să vedem tot ceea ce ne înconjoară; ,,jos” şi acolo ,,Sus”.Ochii tăi să privească drept înainte şi genele tale drept înainte să caute. Nu te abate nici la dreapta, nici la stânga, ţine piciorul tău departe de rău (Pildele lui Solomon IV, 25-27).
Trebuie mai întăi să crezi ca să poţi vedea că Hristos rămâne Lumina lumii. Un strigăt în suferinţă, dar cu nădejde şi credinţă. Cererea lui este răspunsul speranţei şi credinţei că într-o zi îl va milui chiar Dumnezeu. Dacă n-ar fi crezut cu adevărat minunea nu s-ar fi petrecut. A deschis ochii pe Dumnezeu şi de aceea nu a luat-o spre casă, ci mergea după El. Reacţia spontană a martorilor este după măsura evenimentului. Toţi slăveau acum pe Dumnezeu. Când Hristos este Creatorul, oare mai poţi comenta ceva? Acum orbul avea Raiul, deoarece vedea pe cine trebuie. Privirea nu-i mai era întinată cu imaginea sau fotografia lumii umbrelor: „Umblaţi, până când aveţi lumină, ca să nu vă cuprindă întunericul!”. . Dacă tot suntem sănătoşi trupeşte, haideţi, să ne vindecăm şi sufleteşte! Doamne, ajută să vedem ceea ce este de folos, şi să înţelegem ceea ce trebuie. Să nu fim doar nişte trecători curioşi şi indiferenţi prin viaţă, ca şi cei din Ierihon. Orbirea sufletească a lumii care nu vrea să priceapă adevărul, este boala secolului de care ne vindecăm prin credinţa Evangheliei. Şi noi ne-am purtat ca nişte orbi şi ne-am făcut că nu Te vedem. Doamne, iartă-ne şi vindecă-ne, Fie-Ţi milă de noi!.
Anchetarea minuni
Evanghelia ne povesteşte că mintea anchetatorilor s-a întunecat şi nu au mai exclamat împreună cu cei care au văzut minunea:,, În veci nu s-a auzit să deschidă cineva ochii unui orb din naştere”. Voiau să-i deturneze de la miracol şi să privească în continuare la obligativitatea legii lui Moise, deşi aşteptau pe Mesia. Referatul Scripturii ne spune că la zidit pe om ,, Chip şi asemănare”, toate erau ,,bune foarte”, iar Sfânta Treime era acolo. Acest orb este păstrat pentru ,, vremuri”, ca noi într-adevăr să vedem. Ucenicii mâhniţi, căutând să înţeleagă cauzele, întreabă ca să se liniştească. Aşteapt[ un răspuns autorizat:,, Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu”. Acum doar se continuă ceea ce trebuia să se plămădească ,,firesc”. Face tină ( Sf. Taine), îi unge ochii şi îl trimite( Siloam) la apa primordială. Din discuţii pricepe că El este Lumina pe care o aşteptau pământenii. Crede, ascultă şi se întoarce vindecat. Toţi care-l ştiau un orb cerşetor, vecinii în loc să se bucure, precum cârcotaşii iscodeau:,, Cum ţi s-au deschis ochii?” Le-a povestit totul, dar vicleni şi invidioşi l-au dus la mai ,,Mari” vremi, fiindcă în acea zi era sâmbătă. Fariseii l-au interogat ca să mai pună o filă neagră la dosarul lui Iisus. Au anchetat minunea! I-au chemat pe părinţi să depună mărturie, iar lor le era teamă că o să-i alunge din Templu:,, Ştim că acesta este fiul nostru şi s-a născut orb. Întrebaţi-l pe el, este în vârstă”. L-au chemat a doua oară ca să-şi schimbe declaraţia şi să hulească pe Dumnezeu. După cum au cugetat aşa le-a şi răspuns:,, Nu cumva voiţi şi voi să vă faceţi ucenici Lui”. L-au ocărât că se ia după un farsor păcătos, pe care nu-L cunoaşte.,, Tocmai în aceasta stă minunea că voi nu ştiţi de unde este. De n-ar fi acesta de la Dumnezeu, n-ar putea să facă nimic”. Reacţia celor care nu suportă minunea şi pe El, este aceeaşi indiferent de timpuri:,, În păcate te-ai născut tot, şi tu ne înveţi pe noi, Şi l-au dat afară”. Dumnezeu nu-l lasă ,,afară” singur, ci îl caută. Evanghelia se termină cu un dialog convingător, în care cel care vrea să vadă, trebuie să înţeleagă.,, Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?- Dar cine este, Doamne, ca să cred în El? – L-ai şi văzut! Cel ce vorbeşte cu tine, Acela este. Iar el a zis: – Cred Doamne. Şi s-a închinat Lui”.
Învaţă să lupţi ca să rezişti ispitelor de orice fel şi să crezi că vei primi răsplata!
Fii sănătos şi nu ,, orb “,ca să poţi vedea ADEVĂRUL!
IERIHONUL
De numele cetăţii şi oraşului biblic Ierihon, sunt legate multe evenimente sfinte. Cercetările arheologice spun că este întemeiat de cananiţi prin anul 7000 î.Hr, iar poporul lui Israel condus de Iosua Navi, îl cucereşte în mod miraculos, înconjurându-l de şapte ori în şapte zile, în sunet de trâmbiţă, când zidurile cetăţii se prăbuşesc. Prin tragere la sorţi, aşa cum era obiceiul la evrei, revine sub stăpânirea tribului seminţiei lui Veniamin. Mai târziu este cunoscut sub numele de “oraş al palmierilor” prin care au trecut proroci precum Ilie şi Elisei. Datorită climei calde de aici, regele Irod cel Mare, îşi va construi trei palate ca reşedinţă de iarnă, deoarece temperatura este de plus 20 grade, fiind sub nivelul marii cu 400 m. În anul 68 d.Hr, Vespasian împăratul Romei, distruge oraşul, iar în 325 d. Hr, apare în documente având o populaţie creştină şi chiar o episcopie. În timpul Imperiului Bizantin, împăratul Justinian, întemeiază un aşezământ pentru creştini şi o biserică închinată Maicii Domnului. Invazia perşilor din 614 d.Hr şi a musulmanilor din 638 d.Hr, a dus la decăderea şi asemănarea cu un sat arab. În secolul al 12-lea, este cucerit de cruciaţi, şi va deveni înfloritor după primul război mondial, datorită exportului de fructe. De aici era orbul Bartimeu, care a fost vindecat de Mântuitorul şi vameşul Zaheu, care se urcă într-un dud ca să-l vadă pe Fiul Lui Dumnezeu. Pe câmpia Ierihonului, la şapte km distanţă de oraş, curge râul Iordan. Iar pe drumul de la Ierusalim la Ierihon, cade între tâlhari, omul ajutat de samarineanul milostiv. În zare se vede muntele Quarantaniei, unde a fost ispitit Domnul de cel rău, iar în apropiere Marea Moartă, unde se varsă Iordanul, şi peşterile eseenilor de la Qumran, unde au fost descoperite sulurile de la Marea Moartă (1947), care dovedesc autenticitatea Bibliei. După peregrinarea de 40 de ani în pustiu, primul oraş cucerit de fii lui Israel, este Ierihonul, iar în 1994, tot acest oraş este primul cedat palestinienilor, împreună cu Fâşia Gaza, recuperat apoi şi retrocedat în martie 2005. În 1999, oraşul Iaşi se înfrăţeşte cu Ierihonul, iar simbolurile împărţite sunt un tablou cu peisaj de iarnă dăruit de ieşeni, respectiv, o statuie din sidef cu Iisus Hristos. Preotului Ilarion Argatul de la mănăstirea Cernica, îi apare în vis Maica Domnului, care-i porunceşte să ridice aici, la Ierihon, o biserică. Află de la moş Dumitru, român din părţile Brăilei, stabilit în ţara sfântă, că părinţii lui au un loc şi o căsuţă la Ierihon. Aşa a vrut Dumnezeu, ca părintele să cumpere pământul, pe care- l donează Patriarhiei Române. Visul său era ca el să ridice o biserică, dar comportamentul localnicilor de a nu face o biserică creştină aici, l-a împiedicat să-şi împlinească dorinţa. Pe patul de moarte lasă această misiune fiului său, preotul Ioan Argatul.
În 1995, s-a decis construirea aşezământului românesc de la Ierihon, sub conducerea superiorului la locurile sfinte Ieronim Creţu.(azi Episcop Vicar Patriarhal ) În 1999 încep lucrările, iar acum putem poposi şi ne ruga ca pelerini în acest Aşezămănt Sfânt,ridicat cu osteneala românilor credincioşi.
Slavă, Lui Dumnezeu pentru toate!
Postat in Uncategorized de Parintele Zisu Iulian