Calendarul creştin-ortodox în data de 6 Mai face şi pomenirea unui sfânt biblic numit dreptul Iov, care a intrat deja prin virtutea lui în istoria umanităţii. Sfânta Scriptură îl prezintă alături de Noe şi Daniil ca pe omul care a ţinut bine toate căile dreptăţii, iar în Noul Testament sf. Iacob îl dă în epistola sa  model de răbdare. Sfinţii Părinţi pornind de la canonicitatea istorică a Cărţii ce-i poartă numele, îl pomenesc cu rugăciune, socotindu-l: „Biruitorul multor ispite şi bărbat minunat al suferinţei”. „Fost-a un om, în ţinutul Uz, cu numele Iov; şi omul acesta era drept şi fără prihană, şi se temea de Dumnezeu şi se ferea de ce este rău”. Ştim despre el că era om de seamă în „ţinutul răsăriturilor”, avea avere şi zece copii. Când se scula dimineaţa îşi făcea rugăciunea, aducând jertfă lui Dumnezeu pentru păcate. Cartea care-i prezintă viaţa are 42 de capitole, tema fiind suferinţa ca încercare şi virtutea răbdării străjuită de credinţă. Răul caută să-şi facă cuib în viaţa noastră pervertind firea şi anulând voinţa liberă care ne poate duce în cer, dar şi în iad. Răul prezent nu este doar ispititor ci vrea posesie, devenind brutal şi totalitar prin efectele pe care le produce. Prin comportament şi paza Legii morale de pe Sinai, Iov  se opune răului. Pentru îndrăzneala lui de a nu fi ca alţii devine într-o zi  ţinta maleficului: ,,Dar într-o zi îngerii lui Dumnezeu s-au înfăţişat înaintea Domnului şi Satan a venit şi el printre ei.Atunci Domnul a zis către Satan: „De unde vii?” Iar Satan a răspuns Domnului şi a zis: „Am dat târcoale pe pământ şi m-am plimbat în sus şi în jos”.Şi Domnul a zis către Satan: „Te-ai uitat la robul Meu Iov, că nu este nici unul ca el pe pământ fără prihană şi drept şi temător de Dumnezeu şi care să se ferească de ce este rău?  Iov dă dovadă de curaj în lupta cu duhurile nevăzute şi deschide lecţia existenţială, când în cuptorul ispitelor rostim şi noi cu încredere rugăciunea lui: ,, Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Lui binecuvântat”. De la Cădere şi lăsarea întunericului, scopul vicleanului este ca omul să-L umbrească pe Creator, negându-L. Slobod fiind, dar limitat, caută tertipuri pentru a ne atrage-n joc, făcându-şi de cap. Nu este o resemnare a neputinţei noastre în faţa neantului care îşi cască gura şi răcneşte căutând suflete, ci concluzia că niciodată nu am fost singuri. Iată, reproşul adus de diavol: „Nu ai făcut Tu gard în jurul lui şi a casei lui?” Îngăduinţa ispitirii dovedeşte că aparţinem Creatorului şi nimeni nu poate răpune făptura umană. Deşi ne convingem pe pielea noastră de greşeala făcută cândva, totuşi o repetăm, ne complăcem şi în loc de îndreptare Îl acuzăm. De la Camus la Dostoievski reproşul este pus în cârca Lui, spunându-I că este neputincios, de aceea îngăduie necazul.  ,,Dar ia întinde mâna Ta şi atinge-Te de tot ce este al lui, să vedem dacă nu Te va blestema în faţă!” .Dumnezeu nu se târguieşte cu dracul, fiindcă l-a aruncat din Cer şi noi aşteptăm doar sfârşiturile cu Cer nou şi Pământ nou.. Împărăţia se câştigă nu prin vorbe ci prin fapte bune şi credinţă. Urcăm ca melcul ,dar trebuie să fim conştienţi că de câte ori cădem trebuie să ne ridicăm. Acesta este examenul vieţii noastre. Avem Biserica care ne spune ce trebuie să facem! Trebuie să rămânem Oameni, întregi şi cât avem suflet, de nimic nu trebuie să ne temem. Suntem Speciali, iar răul nu atinge decât materia. ,,Atunci Domnul a zis către Satan: „Iată, tot ce are el este în puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mâna ta.  Nu te atinge de viaţa lui!”. Şi Satan a pierit din faţa lui Dumnezeu. Bunăstarea lui Iov a dispărut într-o clipită, cu copiii cu tot, ajungând pe mormanul de gunoi. Nu pricepe ce se întâmplă deoarece a păzit Legea, a ajutat orfani, văduve şi nu a asuprit pe nimeni. ,,Atunci Iov s-a sculat şi-a sfâşiat veşmântul, s-a ras pe cap şi, căzând la pământ, s-a închinat, Şi a rostit: Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ!”. Consolarea prietenilor care-i vorbesc despre păcat nu-l lămureşte, mai mult femeia îi spune să blesteme şi să moară. Citiţi capitolul 31 şi să vedeţi procesul conştiinţei! Doar Elihu, ruda, îl mai linişteşte, vorbindu-i de providenţă dar şi de încercare. Puterea răului devenit insuportabil voia să-l împingă prin alţii în prăpastie. Singura speranţă a lui Iov este că  Dumnezeu l-a binecuvântat. Dumnezeu intervine mereu când crede de cuviinţă şi îi aduce argumente ca să priceapă şi să nu deznădăjduiască. ,,Iov nu a păcătuit şi nu a rostit nici un cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu”.Nimic în universuri nu se întâmplă fără ştirea Lui. Găsiţi în cartea lui Iov, astronomie, cosmologie, anatomie, meteorologie, zoologie, tanatologie, Înviere şi Eshatologie. Dumnezeu îi răsplăteşte credinţa dar şi răbdarea din destul. Cel rău doar înspăimântă, iar Hristos surprinde iadul prin iubire, drept pentru care îl biruieşte. „Pleacă de aici, măcar dacă erai de soi. Eşti un diavol prost, dispari” ( Fraţii Karamazov). Şi Iov a răspuns Domnului: „Ştiu că poţi să faci orice şi că nu este nici un gând care să nu ajungă pentru Tine faptă. Cu adevărat, am vorbit fără să înţeleg despre lucruri prea minunate pentru mine – şi nu ştiam. Ascultă – ai spus Tu iar – şi Eu voi vorbi, te voi întreba şi tu Îmi vei da lămuriri. Din spusele unora şi altora auzisem despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut. Şi Dumnezeu a binecuvântat sfârşitul vieţii şi Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi, până la al patrulea neam. Şi Iov a murit bătrân şi încărcat de zile.”

La bucurie sau necaz e nevoie să citim din paginile Sf. Scripturi şi Cartea lui Iov.:Ispită suferinţă şi biruinţă. Să învăţăm câte ceva şi de la  dreptul  Iov!

pr. Zisu Iulian