Aducerea moaştelor Sfântului Ierarh Nicolae la Bari

Din Mira la Bari

,, Sfinţii Celui Prea Înalt vor primii împărăţia şi o vor ţine în stăpânire în vecii vecilor”.

Au împlinit Scriptura iubindu-L pe Hristos şi au luat Crucea lepădându-se de patimile acestei lumi. S-au îmbogăţit cu virtuţi pe care le-au strâns în această viaţă trecătoare prin dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele nostru. În cuptorul ispitelor  au împlinit Evanghelia, înfrânându-se de la pofte şi plăceri. Au alungat mândria şi căutând smerenia: ,, făcându-se tuturor toate”. Ei sunt Sfinţii. Purtători de Dumnezeu (Teofori) şi mult folos aduc de acolo de Sus; ,, rugăciunea stăruitoare a dreptului în lucrarea ei”. Rugăciunile lor sunt permanente şi stau în cădelniţele celor 24 de bătrâni în faţa tronului dumnezeiesc, mijlocind cererile şi nevoile noastre de zi cu zi.  Fii ai Învierii şi prietenii Lui, se roagă pentru noi şi săvârşesc minuni. Face o mare greşeală omul care se lipseşte de ajutorul şi mijlocirea lor. Primii creştini au zidit Biserici pe moaştele lor, au cântat psalmi şi au făcut slujbe pe mormintele lor. Martirilologiile, sinaxarele şi calendarele pomenesc numele, sfinţenia şi ziua acestora. Ca mărturie  avem sfinte moaşte cusute în sfântul Antimis, fără de care nu se poate sluji Sfânta Liturghie. Hotărârea Sinodului VII ecumenic este defintivă şi precisă:,, Domnul, Apostolii, profeţii, ne-au învăţat că trebuie să cinstim pe Sfânta Maică a lui Dumnezeu,- care e mai presus decât toate puterile cereşti, – pe sfinţii îngeri, apostoli, profeţi, martiri, pe sfinţii părinţi şi pe toţi sfinţii. Ei s-au unit cu Hristos şi s-au sfinţit printr-Însul, găsindu-se astfel în jurul slavei dumnezeieşti, ei pot să ne ajute şi pe noi”. Creştinii de-a lungul veacurilor au cinstit sf.moaşte  ca pe un odor de preţ:,, mai cinstite decât pietrele preţioase şi mai scumpe decât aurul”. Pentru a cuprinde şi pe cei neştiuţi după nume, Biserica încă din sec. al-IV-lea la Antiohia avea sărbătoarea Tuturor sfinţilor, rânduită în prima Duminică după Rusalii. După încetarea persecuţiilor sf.moaşte au fost scoase din catacombe şi împărţite comunităţilor creştine de pretutindeni. Mare parte din ele s-au rânduit în capitala Bizanţului(Constantinopol): considerându-se locul cel mai sigur de păstrare şi cinstire. Devastarea oraşului mai întâi de către Latini prin cruciaţi la 1204 şi căderea sub turci(1453) a dus la o mare tragedie.. Obiecte sfinte şi moaşte de sfinţi au luat drumul Apusului fiind aşezate în relicvare sau de multe ori au fost negustorite.

Istoricul sărbătorii

Sfântul Nicolae i se arată în vis unui preot din Bari, spunându-i ca  să meargă în cetatea sa din Mira şi să aducă moaştele aici pentru a fi ferite de păgâni: „Mergi şi spune poporului acestuia şi la tot soborul bisericesc ca, ducându-se în Mira, cetatea Lichiei, să ia de acolo moaştele mele şi, aducându-le aici, să le pună în această cetate a Bariului, pentru că nu pot să fiu în acel loc pustiu; aşa voind Domnul Dumnezeul meu”. Folosindu-se de navigatorii veneţieni care ştiau drumul şi Biserica din Lichia, au săpat sub pardoseală unde era mormântul Sfântului.  Moaştele purtate de preoţi pe braţe le-au dus la corabie şiI mirul care curgea l-au pus în vase. .După 28 de zile de călătorie le-au aşezat la ţărmul mării în Biserica Sf. Ioan Botezătorul în anul 1087 ziua de 9 mai, unde a ieşit popor mult care a cântat cu soborul slujbe alese Sfântului Nicolae ajuns la Bari. Cei care se atingeau de raclă se vindecau.  Episcopul locului va zidii o Catedrală cu hramul sfântului ale cărui moaşte rânduite în acest loc se cinstesc încă de la anul 1098. Părticele  sfinte  vor ajunge la Veneţia, în Franţa, Rusia, Grecia. Mâna dreaptă a ierarhului Nicolae se găseşte la Biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti îmbrăcată în argint şi împodobită cu diamante. Este dăruită de domnitorul Mihai Viteazul, care o primise de la cardinalul din Bari. Să ne rugăm şi în această zi de amintire şi pomenire  zicând:,, În Mira, sfinte, sfinţitor te-ai arătat; că Evanghelia lui Hristos plinind-o cuvioase, ţi-ai pus sufletul pentru poporul tău. Mântuit-ai pe cei nevinovaţi din moarte, pentru aceasta te-ai sfinţit ca un mare tăinuitor al harului lui Dumnezeu”.

pr. Zisu Iulian

Notă –în prolog, după istoria scrisă despre aducerea cinstitelor moaşte ale arhiereului Nicolae, se adaugă şi o sfatuire către dreptcredincioşi, pe care o pomenim şi noi aici, mai pe scurt, în acest fel:

„Să nu te minunezi tu, iubitule, că a voit Dumnezeu de a mutat trupurile sfinţilor din părţile Răsăritului la Apus – precum şi pe Sfântul Nicolae la Bari -, căci năpădeau răutăţi de la păgânii agareni asupra dreptei credinţe. Pentru că aceasta nu s-a făcut nici pentru mai multa dreaptă credinţă a apusenilor, nici pentru credinţa cea rea a răsăritenilor; pentru că răsăritenii, cu darul lui Dumnezeu, petrec până acum fără de prihană întru buna credinţă a părinţilor lor; iar apusenii este arătat că, începând de la anul 809 de la naşterea lui Hristos, pentru purcederea Sfântului Duh au scornit un lucru nou întru mărturisirea credinţei. Deci Dumnezeu a trimis trupurile sfinţilor Săi de la Răsărit la Apus, ca pe oarecare apostoli vii, care să sfătuiască cu facerile de minuni pe cei de acolo, să se apuce iarăşi de cea dintâi mărturisire neschimbată a credinţei, împreună cu răsăritenii. Pentru că minunile nu se fac pentru cei dreptcredincioşi, nici la unii ca aceştia se trimit ucenicii lui Hristos la propovăduire, ci la păgâni. Şi nu se trimit apostolii în mijlocul celor blânzi, ci ca oile în mijlocul potrivnicilor lor”.( Doxologia. ro )

Postat in Credinta si Istorie de Parintele Zisu Iulian