Sfântul Gheorghe, purtătorul de biruintă
,,Ca un izbăvitor al celor robiți și celor săraci ocrotitor, celor bolnavi doctor, conducătorilor ajutător, purtătorule de biruință, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre”
,,Şi ridicându-se în sinedriu un fariseu, anume Gamaliel, învăţător de Lege, cinstit de tot poporul…a zis către ei: Bărbaţi israeliţi, luaţi aminte la voi, ce aveţi să faceţi cu aceşti oameni. lăsaţi-i, căci dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici;Iar dacă este de la Dumnezeu, nu veţi putea să-i nimiciţi, ca nu cumva să vă aflaţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu.”( Faptele Apostolilor cap. V, 34,35.38.39)
Două adevăruri despre care lumea vorbeşte: Învierea din morţi şi moartea martirică. Timpul i-a dat dreptate fiindcă toţi care s-au împotrivit Adevărului au putrezit de mult, iar Hristos rămâne în Veci. Sfinţii şi sângele martirilor vor constitui mărturia Evangheliei şi va rodi, aşa cum spunea Tertulian ,, sămânţa creştinilor”. Viaţa Sf. Gheorghe este un tezaur de nestrămutată credinţă şi de fapte minunate înaintea oamenilor. Se naşte la 260 în provincia Capadocia din Asia Mică, tatăl său fiind tribun în armata romană şi dregător la curtea imperială. Dezgustat de decăderea morală a societăţii păgâne devine creştin şi are multe necazuri de îndurat. Mama sfântului rămasă văduvă se mută în patria natală din ţara Sfântă, unde singură îşi creşte copilul cu educaţie aleasă. Tânărul îmbrăţişează cariera miliară intrând în armata romană, unde prin pricepere şi destoinicie avansează rapid ca ostaş, ajungând dregător împărătesc. Pe timp de pace nu a avut de suferit, dar în anul 300 Diocliţian dezlănţuind mare prigoană asupra creştinilor, Gheorghe este urmărit pas cu pas pentru credinţa lui. Era statura bărbatului desăvârşit, care are curajul ca ostaş a lui Hristos să ia apărarea creştinilor în faţa împăratului Romei.,, Până când împărate vă amăgiţi cu minciunile? Unul este Dumnezeu, doar Hristos, nu idolii voştri!” Cuvintele i-au uimit pe toţi.:,,Cine te-a îndemnat la o asemenea îndrăzneală?- Adevărul! Răspunde sfântul. Şi care este acest adevăr? Adevărul este însuşi Iisus Hristos cel înviat şi prigonit de voi! Nu cumva eşti creştin şi tu? Da, şi eu sunt creştin!” La auzul acestor vorbe mult popor şi chiar împărăteasa Alexandra s-au convertit. Întemniţat apoi chinuit i-au tăiat capul la 23 aprilie, anul 300. După sfârşitul lui mucenicesc aproape de Beirut, poporul din cetate sacrifica copiii, aruncându-i în gura unui balaur ce ieşea din lac. A venit şi rândul conducătorului ca să-şi sacrifice fiica. Pe malul lacului înspăimântată doar a rostit numele sf. Gheorghe ce a venit îndată pe un cal alb, cu armură şi suliţă. Făcând semnul Crucii în văzul tuturor străpunge fiara. Sunt multe minunile ce se fac şi astăzi la racla sfântului Gheorghe, ale cărui moaşte sunt în Lida, satul mamei sale, unde este o biserică grecească. De atunci creştinii îi poartă numele, iar multe Biserici au hramuri. Ştefan voievodul nostru cel Mare şi Sfânt ctitoreşte la Athos mânăstirea Zoografu, unde se păstrează steagul de luptă al Moldovei cu icoana sf. Gheorghe, iar un alt steag este expus la muzeul militar din Bucureşti. El este numit şi ,,primăvara duhovnicească”, deoarece creştinismul se primeneşte prin mucenicia lui. Cale a mărturisirii şi a iubirii. Este uşor să mori degeaba şi greu să învii dacă nu îl ai pe Hristos. IMereu sărbătoarea lui se va roti în jurul datei Pascale, ca cel puţin creştinii să priceapă ce au făcut sfinţii şi înaintaşii pentru noi.Numele lui este al gospodarului de pământ, care sub brazdă aruncă grâul ce nu moare niciodată. Fiţi, vrednici de acest nume, zicând: O, Mucenice Gheorghe, nume dulce și scump tuturor credincioșilor, această scurtă laudă, ce o aducem ție, cu blândețe primește-o, și de tot felul de întâmplări ferește pe cei ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia!
Bucură-te, purtătorule de biruință, mare mucenice Gheorghe!
pr. Zisu Iulian
Postat in Uncategorized de Parintele Zisu Iulian