În 12 decembrie Sfântul călător- SPIRIDON
,Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?” (Luca 18:8)
,
<Soborului celui dintâi te-ai arătat apărător şi de minuni făcător, de Dumnezeu purtătorule Spiridoane, părintele nostru. Slavă Celui ce te-a preamărit pe tine; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.>
Suntem în jurul anului 270 pe vremea împăratului Constantin şi a fiului acestuia Constanţie în Aschia din Cipru lângă, Trimitunda aproape de Salamina unde se naşte Sf. Spiridon. De tânăr păştea caprele şi oile A rămas văduv, iar fiica sa Irina peste puţin timp a murit iar el s-a călugărit. Un om cu alese calităţi, icoană de virtute şi model de urmat. Lumea credincioasă simţind în el puterea harului l-au ales preot şi după aceea ca episcop al locului.Zice Sfantul Ioan Gura-de-Aur: „Virtutea este mai presus decat minunea“”. În locul mitrei datorită simplităţii sale mereu a purtat un potcaf făcut din papură în formă de coşuleş numit în greceşte ,, spiris”. Iată numele de Spiridon. Trece la cele veşnice la anul 348 în vârstă de 78 ani şi este îngropat în Biserica sf. Apostoli din Trimitunda. Saraciinii atacă cetatea iar credincioşii ca să nu fie profanat mormântul îl dezgroapă. Mare minune! Sfântul era întreg. Moaştele au fost duse la Constantinopol, iar după 1453 în Serbia şi apoi sunt întoarse acasă de preotul Georgios Kalohairetis.
A primit darul minunilor. Alungă duşmanii credinţei, depărtează seceta, ploile cu revărsari năvalnice şi hrăneşte mulţimile pe timpul foametei. Îi convinge prin minuni pe păcătoşi să se mărturisească şi preface şerpii în aur ca să aline sărăcia şi necazurile oamenilor. Când participă la Sinodul I ecumenic de la Niceea 325 sub preşedenţia împăratului Constantin cel Mare el, ca şi muţi din Sfinţii Părinţi purtau pe trupurile lor semnele torturilor şi prigoanelor dezlănţuite de muribunda şi păgâna Romă. Aici mărturiseşte minunat unitatea Sf. Treimi şi adevărul că Hristos este de o fiinţă cu Tatăl. Sfântul ia în mâna o carămidă, face deasupra ei semnul Crucii şi se roagă, zicând: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” Pământul rămâne în palmă, focul se înalţă iar apa curge. Dacă trei lucruri pot sta împreună, dar Treimea Sfântă, nu? A orbit pe hoţi, iar pe alţiii i-a ruşinat şia pus la loc capetele cailor tăiate de eretici atunci când s-dus la sinod.
Lumea ca şi astăzi este sătulă de vorbe şi de promisiuni. Vrea fapte bune care nu sunt rodul întâmplării ci unei vieţi dedicate apropelui şi lui Dumnezeu. Mumai aşa văzând pilda trătorilor evangheliei se pot întoarce din drumul dinspre iad. Credinţa dreaptă şi mărturisită, dar trăită creştineşte face minuni în toate timpurile. Sfinţenia şi sfinţii nu au măsura timpului şi spaţiului:,, căci mult poate face rugăciunea stăruitoare a dreptului în lucrarea ei”. Duhul vicleniei nu poate fi înlăturat într-o lume secularizată nici cu lozinci pline de intelectualism, nici cu vorbe deşarte, ci cu post şi rugăciune deoarece :,,credinţa fără fapte este moartă.”
,,Credem că El a înviat grabnic şi noi vom învia împreună cu El, câ El ne-a dâruit viatâ curată si veşnică”
Adevărul despre Împărăţia Cerurilor nu poate fi ascuns sau falsificat la nesfârşit. Porunceşte chiar celor morţi să spună adevărul, slujeşte cu îngerii văzuţi sf. Liturghie şi convinge pe cei bogaţi să facă milostenie. Om simplu la port, cu puţină carte dar un mare duhovnic şi păstor de suflete. Înspirat de puterea Duhului Sfânt îl înfruntă pe filozoful Tertie cu tăria şi logica Cuvântului căruia nimeni în univerusri şi nici această istorie pământească nu poate să-I reziste. „În numele lui Iisus Hristos, fii atent la cuvintele mele filosofule, şi ascultă ce vreau a-ti zice!” I-a potolit pe retorii înfierbântaţi de sofisme şi a înmuiat inimile rătăcite. Ca un apologet sf.Spiridon cel simplu care nu credea decât în Hristos le zice: „Există un singur Dumnezeu, Creator al cerului şi al pământului. El a făcut Puterile cereşti, a zidit pe om pornind de la ţărână şi a creat, în acelaşi timp, toate lucrurile văzute şi nevăzute. Prin Cuvântul Său şi prin Duhul Său fost-au făcute cerul şi pământul, frământarea mărilor, tăria cerului, născutu-s-au animalele, fost-a modelat omul, cea mai minunata dintre creaturile Sale.”
Toate astrele au fost create, soarele si luna, noaptea, ziua si celelalte toate. Noi ştim aşadar că Cuvântul este Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu însuşi. Noi credem că, pentru noi, S-a născut din Fecioară, a fost răstignit şi îngropat. Credem ca El a înviat grabnic şi noi vom învia împreună cu El, că El ne-a dăruit viaţă curată şi veşnică. Noi afirmăm că El iarăşi va să vină ca să judece pe toţi oamenii şi să judece (sever) faptele noastre, cuvintele şi gândurile noastre. El este de aceeaşi natura (homoousios) cu Tatăl, egal în demnitate, şi împărăţeşte împreună cu El. Nu eşti de acord, filosofule? Iar acesta a răspuns:,,să credeţi acestui Sfânt Păstor, căci cuvintele acestuia nu sunt nimic altceva decât Cuvintele lui Dumnezeu”.
Tămăduitor de multe boli şi grabnic ajutător popoarele ortodoxe l-au luat ocrotitor: în bresle de meseriaşi ca tăbăcari, cojocari, ciubotarii. Chiar şi azi este grabnic înplinitor al rugăciunilor tuturor celor care îl cheamă, ieşind uneori chiar din raclă. An de an i se schimbă veşmintele şi papucii tociţi şi prăfuiţi sub privirea uimită a tuturor pelerinilor şi turiştilor din Cherchira sau Corfu de azi. Şi cu binecuvântarea episcopului de Pafos biserici şi mânăstiri din toată lumea primesc aceste daruri care poartă pe ele bucăţi de pământ şi iarbă.,,Bucură-te, cel ce eşti cu îngerii slujitor; Bucură-te, că eşti şi cu oamenii cu trupul petrecător; Bucură-te, al cărui trup astăzi săvârşeşte minuni; Bucură-te, că încălţămintele tale slujesc drept dovadă.”
.
„Sărbătoare luminată, praznic cu totul sfinţit ne stă înainte; veniti, credincioşilor, să ne bucurăm de el! Că pe toţi ne cheamă la el ospătîtorul duhovnicesc, Spiridon; a lui este masa dumnezeiască, minunile cele strălucite şi faptele cele nemuritoare. Să urmăm blândeţii lui, nerăutăţii, bunătaţii, iubirii de oameni şi marii lui înţelepciuni, cu care printre arhierei a strălucit ca o lumină.”
Pr. Zisu Iulian
Postat in Articole personale de Parintele Zisu Iulian