Adevărata (Ev) Dochia

Zaheu Fariseul,sf. Gherman şi Casian,Baba Dochia, Mărţişorul;  sf.Evdochia.

Partea I

Partea a II-a

Partea a III-a

Partea a IV-a

Suntem în provincia romană Siria, ţinutul Iliopolis pe vremea împăratului Traian (98-117). O tânără frumoasă pe nume Evdochia de neam şi credinţă samarineană, căzând în mare desfrâu atrăgea de partea ei pentru bani, mulţi tineri şi oameni bogaţi. Pusese necuratul stăpânire pe sufletul şi trupul ei, încât era căutată şi vestită pentru păcatele ei. Dar, iată că Dumnezeu care nu vrea pierderea ci îndreptarea oamenilor, găseşte cale de a se apropia de ea şi ai da gând de pocăinţă. Un monah pe nume Gherman, fiind seară poposeşte în cetate la un bun creştin, casa având peretele comun cu al celeia despre care vorbim. Călugărul îşi avea rânduială şi ceas de rugăciune ca la mănăstire, aşa că la timpul privegherii de noapte a început să-şi citească psaltirea cu glas tare de slujbă. Şi auzind şi ea despre ce spune Cartea sfântă, care o să fie judecata desfrânaţilor, a cuprins-o mustrarea de conştiinţă şi n-a mai putut dormi, gândindu-se la înfricoşătoarea judecată. A dat a doua zi poruncă, căci era foarte bogată, să-l aducă pe omul care a citit din carte şi l-a întrebat: ” Cine eşti tu, omule, de unde ai venit? Ce credinţă şi ce fel de viaţă ai?” Şi i-a vorbit monahul ceasuri întregi despre credinţa creştină şi viaţa întru Hristos, încât a cerut după câteva zile să-i aducă preot din cetate, ca să primească Botezul şi să fie o adevărată creştină. Timp de şapte zile a postit şi a plâns păcatele tinereţii şi s-a rugat Mântuitorului care a primit pe vameşi şi păcătoşi, să-i dea şi ei haină luminoasă ca să fie un alt om. Înger seara la rugăciune i s-a trimis, ca să vadă câtă bucurie se face în Cer, când un suflet se căieşte şi mântuieşte. Şi a mai postit câteva zile doar cu pâine, apă şi untdelemn şi se ruga şi plângea. Apoi a fost botezată în numele Sfintei Treimi de episcopul Teodot şi a împărţit toată averea la cei săraci, iar pe robii casei sale i-a eliberat. Şi s-au minunat toţi din cetate de schimbarea şi pocăinţa ei, iar fericitul Gherman a făcut-o monahie într-o mânăstire de maici, unde toată viaţa a purtat cămaşa de la Botez. Şi dracul care scorneşte tot felul de ispite, s-a încuibat în mintea unui prieten din tinereţe al fericitei Evdochia, a mituit un monah şi travestit a intrat în mânăstirea maicilor ca s-o vadă. Mare i-a fost mirarea chipului pe care-l întâlnea şi cu mieroase cuvinte amăgitoare rostite, prin care îi aducea aminte de bogăţiile şi plăcerile pierdute în comparaţie cu sărăcia în care trăia şi se ruga, voia s-o convingă ca să părăsească aşezământul sfânt a lui Hristos. Dar nesuferind aceste viclene cuvinte cu mânie i-a zis:” Dumnezeul izbândirilor să te certe” şi tânărul a căzut ca şi mort la pământ. Spaimă mare a intrat în maici, dar Evdochia chemând numele lui Hristos l-a înviat pe Filostrat, care s-a şi botezat. Vicleanul a pus minciuna în inima fiului tribunului Romei, că Evdochia a luat tot aurul cu ea în mânăstire, drept pentru care el şi ostaşii au vrut s-o pustiească. Dar Domnul a trimis un înger şi s-a atins de piciorul tribunului, care a murit. Filostrat creştinul a dus vestea la Roma, că numai Evdochia poate să mai facă ceva. A scris sfânta o rugăciune pecetluită de trei ori cu semnul crucii, au pus-o pe pieptul lui şi tribunul a înviat. Mare tulburare s-a produs la Roma, că sfânta dărâmă cu numele lui Iisus capiştile idoleşti. Au prins-o şi au chinuit-o cumplit, dar văzând minunile ce se făceau cu ea, ostaşii şi tot Iliopolisul s-a botezat. L-a vestit pe Hristos încă 56 de ani, după care capul într-o persecuţie i l-au tăiat la 1 martie, iar moaştele sale au ajuns în capitala Bizanţului. Aceasta este Evdochia creştinătăţii, care se roagă şi azi lui Dumnezeu pentru noi.

pr. Zisu Iulian