Fotini, femeia samarineancă!

, Doamne, dă-mi să beau din această apă ca să nu mai însetez!”

După ce a gustat din apa cea vie, aşa cum spuneau Scripturile:,, Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul,” a împărţit cu găleata credinţei sale apa evangheliei la neamurile însetate, cel aşteptau pe Hristos. Şi aşa ne istorisesc sinaxarele vremi, că a ajuns cu cei doi fii ai săi tocmai în Cartagina şi apoi la Roma, inima imperiului. Victor, fiul cel mare ostaş viteaz în lupta cu năvălitorii arabi, este ridicat la rangul de voievod al Italiei chiar de Nero, neştiind că el este creştin. A fost trimis să-i prigonească pe adepţii lui Crestus, iar ducele Italie, Sebastian care-l cunoştea i-a zis:,,Te sfătuiesc să faci ce ţi-a poruncit împăratul ca să nu-ţi primejduieşti viaţa”. Nu numai că a fost în zadar, dar a şi orbit, căzând la pat 3 zile. Ascultaţi mărturisirea ostaşului voievod:,,Eu voiesc să fac voia lui Hristos, iar de poruncă nici nu voiesc să aud, dar s-o împlinesc”. Ducele a strigat:,,Unul este cu adevărat Dumnezeul creştinilor”, a început să meargă şi s-a botezat. Toate acestea s-au vestit la Roma, unde nebunul Nero,, mâncătorul de creştini”, trimite legionari în Cartagina să-i aducă legaţi pe sfinţi. Atunci Fotini cu cei doi fii, Victor şi Iosie şi cu cele 5 surori, pornesc pe jos cu mulţimea, ca să se înfăţişeze împăratului de bună voie, primind poruncă în vis:,, De aici înainte numele tău va fi Fotinos, căci prin tine se vor lumina mulţi şi vor crede în Mine”. Mare i-a fost mirarea lui Nero văzându-le îndrăzneala:,, Am venit să te învăţăm să crezi în Hristos”. Privindu-i cu sălbăticie:,, Ce-am auzit despre voi? Toţi v-aţi unit şi v-aţi învoit să muriţi pentru Nazarineanul? Cum vă numiţi? Şi aşa au intrat în istorie şi calendar numele lor:,, Toate sunt adevărate, aşa ne bucurăm noi toţi şi voim să murim pentru dragostea Lui”. Le-au sfărâmat mâinile şi picioarele, dar nu-i durea, apoi i-a aruncat în temniţă şi le-a dat aur ca să se lepede de credinţă.

Domina, fiica împăratului s-a botezat cu cele 100 de slujnice şi a zis:,, Bucură-te făclia lui Hristos, Fotinia”. I-au aruncat în cuptor înroşit şi au ieşit teferi, iar Roma toată vuia de minune. Le-au tăiat venele şi le-a turnat plumb clocotit pe spinare şi pe gât, iar Fotinia având în suflet icoana lui Hristos de la Sihar se ruga:,, Doamne ai răcorit inimile noastre ca şi cum ar fi fost însetate de o mare arşiţă”. Călăi văzând minunile şi ostaşii se botezau. Păgâni se sminteau, aşa că le-a dat foc, i-a mutilat, i-au aruncat la şerpi, le-au dat băuturi otrăvitoare, dar nimic nu-i vătăma. Vrăjitorii îşi ardeau cărţile şi se botezau, iar Nero s-a înspăimântat pentru întâia oară. Domnul vine în temniţă:, Pace Vouă”. Ochii lor s-au deschis, rănile se vindecau, s-au ridicat şi I s-au închinat. ,, Eu sunt cu voi în toate zile”. Temniţa unde au stat 3 ani de zile era Biserică, la care alergau cetăţenii Romei Eterne şi luând binecuvântare se creştinau. I-au atârnat 4 zile cu capul în jos, dar înger din cer a venit, i-a sărutat şi încheieturile lor s-au vindecat. Îngroziţi i-au jupuit, ciopârţit, tăiaţi în bucăţi şi aruncaţi la câini, iar pe Fotini au coborât-o într-o fântână de unde a ieşit teafără. Şi din nou au întemniţat-o, pentru că nu puteau s-o omoare. A mai trăi mulţi ani, apoi Domnul a chemat-o, şi însemnându-se cu semnul Cruci şi-a dat sufletul:,, Doamne, dă-mi să beau din această apă ca să nu mai însetez!” Sfântă Fotini, roagă-te pentru noi!

Postat in Articole personale de Parintele Zisu Iulian