Biografia a doi apostoli pomeniţi în 29 iunie.

,,Saule, Saule de ce mă prigoneşti?”

  Partea I  Partea a II-a  Partea a III-a

                                                    Sfânta Evanghelie după Matei

                                                                  Capitolul 16

13. Şi venind Iisus în părţile Cezareii lui Filip, îi întreba pe ucenicii Săi, zicând: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?
14. Iar ei au răspuns: Unii, Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii Ieremia sau unul dintre prooroci.
15. Şi le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt?
16. Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.
17. Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri.
18. Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voizidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.2009-septembrie-octombrie 072
19. Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri.

29-petrupavel2.JPG

                                              Faptele Sfinţilor Apostoli

                                                          Capitolul 9

1. Iar Saul, suflând încă ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului, a mers la arhiereu,
2. Şi a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc ca, dacă va afla acolo pe vreunii, atât bărbaţi, cât şi femei, că merg pe calea aceasta, să-i aducă legaţi la Ierusalim.
3. Dar pe când călătorea el şi se apropia de Damasc, o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată.
4. Şi, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? ConvertireaSfApPavel1
5. Iar el a zis: Cine eşti, Doamne? Şi Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti. Greu îţi este să izbeşti cu piciorul în ţepuşă.
6. Şi el, tremurând şi înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voieşti să fac? Iar Domnul i-a zis: Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci.
7. Iar bărbaţii, care erau cu el pe cale, stăteau înmărmuriţi, auzind glasul, dar nevăzând pe nimeni.
8. Şi s-a ridicat Saul de la pământ, dar, deşi avea ochii deschişi, nu vedea nimic. Şi luându-l de mână, l-au dus în Damasc.
9. Şi trei zile a fost fără vedere; şi n-a mâncat, nici n-a băut.
10. Şi era în Damasc un ucenic, anume Anania, şi Domnul i-a zis în vedenie: Anania! Iar el a zis: Iată-mă, Doamne;
11. Şi Domnul a zis către el: Sculându-te, mergi pe uliţa care se cheamă Uliţa Dreaptă şi caută în casa lui Iuda, pe un om din Tars, cu numele Saul; că, iată, se roagă.
12. Şi a văzut în vedenie pe un bărbat, anume Anania, intrând la el şi punându-şi mâinile peste el, ca să vadă iarăşi.
13. Şi a răspuns Anania: Doamne, despre bărbatul acesta am auzit de la mulţi câte rele a făcut sfinţilor Tăi în Ierusalim.
14. Şi aici are putere de la arhierei să lege pe toţi care cheamă numele Tău.
15. Şi a zis Domnul către el: Mergi, fiindcă acesta Îmi este vas ales, ca să poarte numele Meu înaintea neamurilor şi a regilor şi a fiilor lui Israel;
16. Căci Eu îi voi arăta câte trebuie să pătimească el pentru numele Meu.
17. Şi a mers Anania şi a intrat în casă şi, punându-şi mâinile pe el, a zis: Frate Saul, Domnul Iisus, Cel ce ţi S-a arătat pe calea pe care tu veneai, m-a trimis ca să vezi iarăşi şi să te umpli de Duh Sfânt.
18. Şi îndată au căzut de pe ochii lui ca nişte solzi; şi a văzut iarăşi şi, sculându-se, a fost botezat.casa-sfantul-anania-damasc-11
19. Şi luând mâncare, s-a întărit. Şi a stat cu ucenicii din Damasc câteva zile.
20. Apoi propovăduia în sinagogi pe Iisus, că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.
21. Şi se mirau toţi care îl auzeau şi ziceau: Nu este, oare, acesta cel care prigonea în Ierusalim pe cei ce cheamă acest nume şi a venit aici pentru aceea ca să-i ducă pe ei legaţi la arhierei?
22. Şi Saul se întărea mai mult şi tulbura pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Acesta este Hristos.
23. Şi după ce au trecut destule zile, iudeii s-au sfătuit să-l omoare.
24. Şi s-a făcut cunoscut lui Saul vicleşugul lor. Şi ei păzeau porţile şi ziua şi noaptea, ca să-l ucidă.
25. Şi luându-l ucenicii lui noaptea, l-au coborât peste zid, lăsându-l jos într-un coş.522
26. Şi venind la Ierusalim, Saul încerca să se alipească de ucenici; şi toţi se temeau de el, necrezând că este ucenic.
27. Iar Barnaba, luându-l pe el, l-a dus la apostoli şi le-a istorisit cum a văzut pe cale pe Domnul şi că El i-a vorbit lui şi cum a propovăduit la Damasc, cu îndrăzneală în numele lui Iisus.
28. Şi era cu ei intrând şi ieşind în Ierusalim şi propovăduia cu îndrăzneală în numele Domnului.
29. Şi vorbea şi se sfădea cu eleniştii, iar ei căutau să-l ucidă.
30. Dar fraţii, aflând aceasta, l-au dus pe Saul la Cezareea şi de acolo l-au trimis la Tars.
31. Deci Biserica, în toată Iudeea şi Galileea şi Samaria, avea pace, zidindu-se şi umblând în frica de Domnul, şi sporea prin mângâierea Duhului Sfânt.

               Saul din Tars – Martor al Învierii

                                           ,,Saule, Saule de ce mă prigoneşti?”

” Dacă Hristos nu a înviat, zadarnică este credinţa voastră şi propovăduirea noastră. Dar eu zic vouă: Hristos a Înviat, fiind începătura celor adormiţi”. El, apostolul Pavel care mai înainte de convertire purta numele de Saul, plecase la Damasc cu scrisori de împuternicire din partea sinedriştilor, ca să-i aresteze pe Apostoli şi toţi ceilalţi care spuneau că l-au văzut pe Hristos înviat: ” Saul însă pustia Biserica, pătrunzând prin case şi, târând bărbaţi şi femei, îi arunca în temniţă”. Cei care L-au întâlnit pe Iisus după înviere şi au vorbit, mâncat, şi călătorit cu El, Îl văzuseră “cu ochii lor” mort şi îngropat, experienţă dramatică, trăită de ei. Însuşi comportamentul lor la început a fost ezitant, sceptic şi nu s-au lăsat convinşi doar de vorbe. Nu au crezut în spusele femeilor şi li s-a părut ca o aiurare, iar Petru şi Ioan au alergat la mormânt, unde au găsit giulgiurile, plecând şi mirându-se de cele întâmplate, dar în aceeaşi zi li s-a arătat în Galileia după cum le spusese. Luca şi Cleopa au călătorit cu El pe drumul Emausului şi după ce le-a frânt pâinea” binecuvântând-o ” le-a dat-o lor, s-au deschis ochii lor şi l-au cunoscut:” Oare nu ardea în noi inima noastră când vorbea pe cale ?” Pentru a-i încredinţa de înviere, li se arată spre seară în prima zi, suflând asupra lor Duh Sfânt, ca să poată ierta păcatele oamenilor, iar în altă zi văzându-i tulburaţi le cere ceva de mâncare, după ce le-a arătat semnele: ” ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Pipăiţi – Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am”. Iată, de ce Saul sufla groază şi ucidere asupra ucenicilor Domnului şi voia să-i ducă legaţi la Ierusalim, căci era un tânăr zelos, om de încredere ai mai-marilor Templului şi a fost de acord cu uciderea sf. Ştefan, căruia îi păzea hainele. Învăţând la şcoala renumitului rabin Gamaliel, îl cunoscuse cu certitudine pe Iisus şi a asistat la proces, răstignire şi îngropare, ca să fie convins că totul s-a sfârşit cu bine, iar amăgitorul care voia să le strice Legea, nu a fost Mesia. Saul avea tipologia gândirii fariseice, fiind din Tarsul Ciliciei, fiu de negustor, cetăţean roman, un tânăr onest, om de carte, ştia aramaica, latina, greaca şi Sriptura pe de rost. Saul era convins de vorba răspândită de arhiereii care i-au mituit pe soldaţi să spună că ucenicii l-au furat. Drept pentru care plecase să găsească trupul mort şi să-L arate lumii: .. Acest mort este cel înviat!” Ce-o fi fost în sufletul acestui om, când îngenuncheat de Lumina Învierii aude:” Saule, Saule de ce mă prigoneşti? Cine eşti, Doamne? Eu sunt Iisus! Greu este să loveşti cu piciorul în ţepuşă! Doamne, ce să fac? Transformarea este dumnezeiască, din prigonitor în creştin şi Apostol, Pavel. Prin epistolele sale şi a sa propovăduire va învia lumea. Nimeni, nici chiar nebunul Nero nu-l mai poate întoarce, îl văzuse, îl ştia mort şi acum era Viu – Dumnezeu! Devenise Om şi Apostol. Învierea motivează totul. Face dovadă că Evanghelia şi credinţa sunt adevărate. Învierea e temeiul logic al creştinismului. Fără înviere ar fi fost doar o filozofie, care trece ca orice altă învăţătură omenească. Învierea este garanţia Adevărului şi a mântuirii noastre. Doar pe un drum, Saul devine Pavel şi aduce dovezi, ca toţi ceilalţi să creadă. La Roma în anul 67, pentru cauza Învierii va fi şi martir, ca să spună lumii că: Hristos, cu adevărat a Înviat!

pr. Zisu Iulian

 

Postat in Articole personale de Parintele Zisu Iulian



v. 3.0 Copyright © 2004-2013 Catedrala Navigatorilor. Web design & development Dan Crăciun.