,,Să-ţi aduci aminte pururea de ziua de azi”

Sfântul Haralambie

– Copile, imi zise mama, Sfăntul Haralambie a fost acela care a venit şi te-a vindecat!

Suntem pe vremea împăratului păgân roman Sever când episcop al ţinutului Magnesiei era sfântul Haralambie.Creştinismul care deja încolţise în imperiu se lupta cu idolii şi zeităţile de pe Capitoliu. Sfântul propovăduia pe Hristos şi învăţătura sa învinuind deseori pe împărat pentru comportamentul său de omorâtor al creştinilor. Pârât şi prins, este adus la judecată şi sfătuit ca să-şi vadă de bătrâneţile sale, să se apropie de jertfa zeilor, ca să nu cunoască chinurile pe care nici nu le-a bănuit vreodată. Văzând că se încăpăţânează, judecătorii l-au dezbrăcat de sfintele veşminte, apoi l-au torturat scrijelindu-i pielea şi rupându-i unghiile, iar el rostea:” Mulţumesc fraţilor că mi-aţi înoit duhul”. Porfirie şi Vastos slujitori călăi, auzind aceste cuvinte şi că trupul lui se vindeca văzând cu ochii, au început să aducă slavă lui Dumnezeu, şi îndată ighemonul cel mare le-a tăiat capul pentru neascultare. Dar un prigonitor pe nume Luchie a luat uneltele de tortură, strujindu-i şi mai tare trupul. Îndată i s-au rupt mâinile de la coate şi ţipa după ajutor, iar călăul l-a scuipat în faţă pe sfânt şi pe loc i s-a sucit capul. Atunci cei care priveau la această scenă zguduitoare împreună cu călăii strigau după ajutor:” Iartă-ne pe noi, Dumnezeule că ţi-am greşit. Omule a lui Dumnezeu, îngere al Domnului, miluieşte-ne pe noi!”. Şi tot poporul cetăţii văzând minunea a alergat la sfânt şi toţi s-au botezat. Ducându-se vorba la împărat că există un om în adunarea galileienilor care dă sănătate bolnavilor şi necinsteşte zeii, a trimis trei sute de ostaşi ca să-l aducă prins în Antiohia. Dar ca la 15 stadii de cetate un glas s-a auzit:” O, blestemaţilor nu vedeţi Duhul Sfănt şi pe Hristos din omul acesta? Dar, diavolul care nu doarme la aţâţat şi mai tare în gând pe Sever şi îi şoptea, că omul nu-i sfânt, ci un mare vrăjitor care întoarce poporul şi pe zei împotriva Romei. Şi târât în faţa împăratului, ostasii îl chinuiau înfigând ţepusi în el şi chiar soţia lui Sever i-a turnat spuză fierbinte pe cap:” Mori, bătrânule, mori, că mai bine e să mori , decât să ne sminteşti cu înşelăciunile tale”. Văzând că nimic nu-l vatămă, l-au dezlegat şi l-a întrebat dacă face minuni. Au adus la el un îndrăcit bolnav de 35 ani, iar diavolul simţind sfinţenia a ieşit îndată din om, apoi a înviat un tânăr mort, iar împăratul a exclamat:”Cu adevărat mare este Dumnezeul creştinilor!”. Crisp mai marele Sciţilor hulind pe Haralambie, din nou Sever l-a batjocorit, iar pe Hristos l-a înjosit acuzându-l că nu are curaj să coboare să dea faţa cu el. Şi cutremur mare a cuprins ţinutul, iar o boală l-a ţintuit peste 30 de zile. Fica Galini, văzând credinţa sfântului a devenit creştină, iar furia împăratului tată, după ce ea a distrus toţi idolii, a dus la cununa muceniciei primită de Haralambie. Galina deja creştină, l-a pus în raclă de aur dând slavă lui Dumnezeu. Ultimile sale cuvinte văzând pe judecătorul Hristos la 10 februarie au fost:” Mare este Taina aceasta, Doamne! Unde vor pune moaştele mele şi se va cinsti pomenirea mea să nu fie foame. O, Doamne revarsă peste tot darul tău şi izbăveşte-ne de boli!’

pr. Zisu Iulian

Postat in Articole personale de Parintele Zisu Iulian