După multă vreme a venit şi stăpânul!

În numele Taăalui şi al Fiului şi al Sfântului Duh

„Că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Duh, cuvântul cunoştinţei. Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă, iar altuia, darurile vindecărilor, întru acelaşi Duh; unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuia tălmăcirea limbilor.” (I Corinteni 12, 8 – 10)

Multe sunt darurile pe care Dumnezeu le dă oamenilor ca să se mântuiască. El nu poate uita zidirea Sa chiar dacă noi în drumul nostru am devenit slugi. Avuţia Lui este multă iar împăraţia Sa este veşnică şi fără hotar.. Rămâne pe veci Domn şi Stăpân. Este gospodarul Cel Bun care dă fiecăruia după trebuintă. Nu rămâne nepăsător faţă de creaţia Sa şi pentru acest motiv a trimis în lume pe Unul Născut Fiul Său, Domnul nostru Iisus Hristos. El dă din nou talanţi ca să dobândim ceea ce pierdusem::Raiul. Fiecăuia i-a dat după putere căci ne cunoaste pe fiecare în parte A plecat ,,departe” ca să nu se simtâ constrănşi şi să aleagă. În pildă se prezintă ca un om ,,oarecare” fiindcă ,, El a luat chip de rob, asemănare nouă făcându-se” spune apostolul Pavel. Cu toate acestea toţi auziseră şi ştiau că în veci este ,,Facătorul celor văzute şi celor nevăzute”. Cele trei slugi care şi-au risipit talanţii suntem noi cei de ieri şi cei de azi.Văzând Atotmilostivirea Lui în ceasul al 12-lea să câştigăm Cerul. Cine se poate plânge de ,,lipsa “darurilor? Şi doar unii au înţeles că fiecare este responsabil. Deja au simţit că timpul curge în defavoarea lor şi că de fapt ,,gluma “s-a terminat. N-au  mai zabovit căci auziseră de păţania acelor ,,Fecioare neînţelepte”, aşa că imediat cu muncă şi rugăciune au recuperat timpul pierdut.Cel care primise doar un talant nemulţumit de inegalitatea făcuta de Dumnezeu, aşteapta. Viclean şi leneş credea că nu mai are cine să facă dreptate. Îngroapă talantul în pământ si isi vede de treburile lui. Ce părere aveţi dacă talantul s-ar numi,, sănătate” sau orice alt dar? Era logic ca acest neisprăvit care nu a profitat de mâna întinsă a Domnului să piardă totul, iar locul de veci să fie doar în pământ.. Deşi suntem cârtitori să fim cu luare aminte! Să mulţumim pentru toate, iar comoara să o păstrăm în ceruri dacă vrem să ne mântuim. Eşti prea isteţ şi priceput ca să rămâi cu cel viclean.

pr. Zisu Iulian

,,Şi mai este ca un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui şi a plecat. Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi. De asemenea şi cel cu doi a câştigat alţi doi. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său. După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi a făcut socoteala cu ele. Şi apropiindu-se cel care luase cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi, a zis: Doamne, doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat. Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău. Şi răspunzând stăpânul său i-a zis: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer de unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat? Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă. Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua. Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor”. (sf. Evanghelie Matei cap. 24)

Postat in Articole personale de Parintele Zisu Iulian