Despre Sfânta Treime

“Drept aceea, mergand invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sf Duh” (Matei XXVIII, 19).

Dumnezeu este unul în fiinţă şi întreit în persoane, şi pe această învăţătură stă creştinismul şi Biserica noastră. Avem doar un singur Dumnezeu adevărat în trei persoane sau ipostase, fiecare avănd întreaga fiinţă şi toate atributele dumnezeieşti. Credinţa într-un singur Dumnezeu în Treimea Sfântă, ne-a fost Revelată şi este caracteristică doar creştinismului. Descoperirea a fost făcută treptat poporului ales, fiindcă nu putea pricepe în Vechiul Testament fiinţa lui Dumnezeu, deoarece evreii erau înconjuraţi de popoare politeiste şi chiar ei se mai abăteau de la Legea dată pe Sinai, făcându-şi idoli. Numai la plinirea vremii Revelaţia supranaturală este totală, când Fiul i-a chip de rob, făcându-se asemenea nouă şi ne va spune că, Trei sunt care mărturisesc în Cer: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, aceştia trei Una sunt. Din primele paginii ale Scripturii vedem că la cearea noastră a participat Treimea Sfântă, la Babel doar ne-a amestecat limbile ca să nu ne piardă, iar la stejarul din Mamvri patriarhul Avraam primeşte vestea că rugăciunea casei lui a fost ascultată şi Saara va naşte un fiu. Cerurile şi pământul sunt opera Sfintei Treimi, iar profetul Isaia va zice: ,,Sfânt, Sfânt, Sfănt, Domnul Savaot.” Pentru ca mintea omenească să priceapă câtuşi de puţin misterul Tainei, unitatea fiinţei şi trinitatea persoanelor s-au făcut diferite asemănari. Sufletul are trei însuşiri, adică înţelepciune, voinţă, sentiment; soarele are raze, lumină, căldură; spaţiul are lungime, lăţime, înălţime; iar timpul este prezent, trecut, viitor, toate explicaţiile încercând să sugereze de fapt neputinţa firii noastre de a pătrunde Taina. Pornind de la evenimente precise, localizate din viaţa şi activitatea Mântuitorului, relatate şi de Sf. Evanghelii, ni se desluşeşte în Legea cea Nouă la Iordan: glasul Tatălui din ceruri, prezenţa Fiului în apă şi Duhul Sfânt deasupra stând în chip de porumbel. Nu trebuie să ne mirăm, fiindcă Treimea a fost încă de la Facere: La început era Cuvântul,, şi toate prin El s-au făcut. Iisus Hristos Domnul îi trimite pe Sf. Apostoli la propovăduire, ca să înveţe şi să boteze în numele Treimii Sfinte. Sub inspiraţia Duhului Sfânt, Părinţii sinoadelor ecumenice II-III au statornicit credinţa în Sfânta Treime pe care o rostim în Crez. În cultul bisericesc ne însemnăm cu semnul Crucii: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, la Sfintele Taine, Sf. Liturghie, Doxologia, Lumină lină, căci slujbele duc rugăciunile noastre cu mijlocirea Maicii Domnului şi sfinţilor la tronul Sfintei Treimi. Aşa ne învaţă şi scrierile Sfinţilor Părinţi: Vasile cel Mare, Grigorie de Nyssa, Grigorie de Nazianz: Tatăl, Fiul, Sfântul Duh sunt persoane reale, au însuşiri proprii, au întreaga fiinţă divină care nu se desparte şi nu se împarte, fiind veşnic una şi aceeaşi. Se disting doar după modul cum au, sau posedă fiinţa divină întreagă: Tatăl fiind nenăscut, naşte veşnic pe Fiul şi purcede pe Duhul Sfânt. Lucrarea lor este nedespărţită şi comună, Tatăl creator, Fiul mântuitor, Duhul Sfânt mângâietor. Împotriva tuturor ereziilor credinţa în Sfânta Treime este dogmă: Dumnezeu este unul în fiinţă şi întreit în persoane, Tatăl, Fiul, Sfântul Duh. Suntem datori cel puţin cu o rugăciune: Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt. Treime Sfântă, Slavă Ţie!

Poţi asculta Nădejdea creştinilor

pr. Zisu iulian

Postat in Articole personale de Parintele Zisu Iulian



v. 3.0 Copyright © 2004-2013 Catedrala Navigatorilor. Web design & development Dan Crăciun.