Purtătoarele de Mir
Celor credincioşi îngerii le vin în ajutor!
Sfintele Paşti dau rostul existenţei noastre, drept pentru care Femeile purtătoare de mir, când au găsit piatra răsturnată de pe Mormânt au fot întâmpinate de înger care ne-a spus: “Bucuraţi-vă”. În aceste zile auzim că moartea a murit, nu ne mai poate opri aici pe pământ, plecăm spre o viaţă fără de sfârşit, fiindcă avem Înviere. Aceasta este noutatea, că nu murim de tot şi aparţinem lui Dumnezeu. Biserica Apostolică şi Sfinţii Părinţi rânduiesc în această Duminică pomenirea Mironosiţelor femei, care au avut curajul să mărturisească ceea ce au văzut: pe Hristos Înviat a treia zi după Scripturi. Iată motivul pentru care li s-a închinat o zi de pomenire în calendar, ca noi cei de astăzi ascultând Sf. Evanghelie, să ducem gândul cu rugăciune acolo în Cer unde este locul sfinţeniei, ca să-L putem urma ca şi ele pe Mântuitor. Un grup de femei devotate unei cauze sfinte Mesianismul, sunt alături de Învăţător, care va completa legea veche cu Evanghelia fericirilor, ce aduce mântuirea. Sunt nume şi chipuri obişnuite, ataşate unei cauze dumnezeieşti: Maria Magdalena, Ioana, Maria lui Iacov, Salomeea şi celelalte. Au văzut mormântul gol, giulgiurile deoparte, pe înger şi pe Iisus şi ne este de ajuns. Maica Domnului prezentă, dă credibilitate acestui grup care făcea totul dezinteresat, din convingerea că este Fiul Omului. Au avut timp suficient să privească de pe margine fenomenul, iar când au simţit fiorul sfânt s-au alăturat Apostolilor şi tuturor celorlalţi. Intensitatea credinţei nu provine doar din sensibilitatea feminină ci din temeiul virtuţilor care le caracterizează, vis -à- vis de teama momentelor dramatice prin care au trecut şi vor trece. Aşa că, pe drumul Golgotei puterea de a fi lângă El indiferent de ce li se va întâmpla, dă preţul nestemat al Urmării lui Hristos. De fapt misiunea lor de abia acum începe şi ataşamentul este răsplătit prin faptul că văd primele Învierea, deoarece au fost mereu la timpul şi locul potrivit. Voiau să-şi facă conform tradiţiei evreieşti datoria până la capăt, mai ales că totul fusese în grabă: pentru iudei ziua sâmbetei care urma era foarte mare, adică Sabatul mielului pascal. Participaseră la toată tragedia, Iosif din Arimatea sfetnic luminat şi sinedrist ceruse de pe Cruce trupul mort, au pregătit giulgiul, miresmele, l-au înfăşurat şi îngropat în mormântul acestuia, apoi au prăvălit o piatră mare deasupra. Conştiente cum erau, cu lacrimi în ochi şi inima îndoliată se grăbeau Duminică dimineaţa să facă ritualul Legii. Singura preocupare era; cine le va da piatra la o parte de pe uşa mormântului? Când sau apropiat au văzut că piatra care era foarte mare fusese răsturnată, au intrat în mormânt, au văzut giulgiurile singure într-o parte şi un înger care le-a zis: “Nu vă înspăimântaţi? Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde l-au pus Rabuni! Nu te atinge de Mine, căci încă nu m-am suit la Tatăl Meu”. Din acea clipă nimeni nu a mai putut smulge din inimile lor icoana Învierii Domnului, care ca o zestre sfântă ne-a lăsat-o peste veacuri. Este credinţa dusă prin viu grai ca o Scriptură din generaţie în generaţie de Uceniţele Domnului şi Apostoli. Numai cine ia Crucea lui Hristos poate ajunge la Înviere. Modelul lor şi propovăduirea a umplut lumea de creştinism, responsabilitatea femeii fiind de adevărată mamă şi soţie. Ea a privit Nemurirea şi Atunci şi Acum va naşte viaţa. Creştinismul cu Maica Domnului şi purtătoarele de mir au eliberat lumea de prejudecăţi: .. Acum nu mai este nici parte bărbătească nici parte femeiască, ci toţi una sunt întru Hristos”.
Mereu va fi Înviere. Bucuraţi-vă! Hristos a Înviat!
pr. Zisu Iulian
A inviat!
Desi sinedrist Iosif din Arimateia, sfetnic bun care astepta si el imparatia Lui Dumnezeu, are curajul de intra la Pilat si a cerut trupul Lui Iisus. Chiar si Pilat s-a mirat ca a murit asa de repede. Sutasul confirma moartea Lui Hristos si numai dupa aceasta verificare incuvinteaza. Momentul era dramatic, tensionat. Acolo erau doar Maica Domnului, apostolul Ioan si femeile mironosite; Maria Magdalena si Maria mama lui Iacob, Maria lui Iosie si Salomeea.” Iosif dupa ce a cumparat giulgiu de in l-a coborat de pe cruce, l-a infasurat in lintoliu si l-a pus in proppriul lui mormant nou sapat in stanca, spoi a pravalit o piatra la usa mormantului. Sunt infricosate nespus , iar totul se intapla in graba, caci venea pastele iudeilor. Acesta este motivul pentru care femeile se grabeuu in zi de Duminica prima a saptamani sa unga in ritual cu miresme trupul Mantuitorului. Intrebarea lor in acel moment pe cale, era fireasca;,, Cine ne va pravali noua piatra de la usa mormantului?” Ce impact la vederea mormantului. Piatra, care era foarte mare era pravalita. Pana sa se dumireasca:,, Si intrand in mormant au vazut un tanar, sezand in partea dreapta, imbracat in vesmant alb si s-au spaimantat.” Are loc un dialoc obligatoriu ca sa aduca linistea in sufletele lor tulburate. Aduceti-va aminte de Nazaret si intalnirea Bunei-Vestiri.Logic ingerul le-a amintit de cuvintele pe care le auzise de la Domnul. Inca nu le uitasera, fiindca credezuse in El;,, nu va inspaimantati! Cautati pe Iisus Nazarineanul cel rastignit? A inviat! Mai mult ele devin acum vestitoare ale Invierii. Era firesc ca ele sa se bucure cele dintai, caci niciodata nu l-au parasit. Ucenicii si Petru trebuia sa afle primi:,, Acolo il veti vedea.” Teama si frica erau ina prea puternice, dar dupa ce insele L-au vazut, au propovaduit Invierea ,,pana la marginile lumii.” Femeile mironosite confirma pentru istorie ca Iisus ramane ,, om adevarat si Dumnezeu adevarat.” Viata si faptele femeilor mironosite in sinaxare si sf. traditie a Bisericii, ca si in aceasta Duminica inchinata lor, ne incredinteaza sa marturisim:,, Cu adevarat a Inviat!” In acest Crez nu ne mai temem de moarte si ducem in cimitire la capataiul celor dragi Lumina Invierii, de care cei raposati deja se bucura! pr. Zisu Iulian
Domnul meu şi Dumnezeul meu!
Fiecare din noi am fost poate indoielnici, sau necredinciosi cel putin o clipa in viata noastra. Toma ne reprezinta pe toti, cu ale noastre bune si rele;framantarea umana. In prima zi a saptamanii, in Ziua Invieri, apostolii primesc puterea de a ierta pacatele oamenilor si au fost trimisi la propovaduire dupa ce a ,,suflat asupra lor Duh Sfant”. Toma care nu era atunci cu ei, se manifesta logic si rational: isi pune intrebari. Ceilalti l-au vazut intrand prin usile incuiate, s-au minunat si bucurat. Toma a intarziat doar putin, ca prin el omenirea sa verifice Invierea ,s-o pipaie, apoi s-o pastreze ca o Taina sfanta. ,, Daca nu voi vedea in palmele lui semnul cuielor,nu voi crede!” Ce tulburare timp de o saptamana a fost in sufletul lui, ce intrebari. De ce tocmai el nu a fost la locul potrivit atunci? Era oare mai indaratnic sau pacatos? A avut timp suficient sa-si revina. Dialogul, sau lectia vesniciei trebuia dusa public pana la capat. Dumnezeu nu renunta la argumente, da raspunsul potrivit la timp fiecaruia: ,, Adu degetul tau incoace si vezi mainile mele…si nu fi necredincios ci credincios” Ce stare, ce emotie ce intalnire cu probe. Ce exclamare;,, Domnul Meu si Dumnezeul meu”! Ce raspuns:,, Pentru ca M-ai vazut.Tomo, ai crezut” Ce promisiune;,, fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!” Nu trebuie sa fiii necredincios ca sa-L cauti pe Dumnezeu. Sa fii de buna credinta, adica Om si sa-L cauti mereu, chiar cercetand daca este nevoie! Daca nu traiesti nepasator nu vei ramane dezamagit. Daca ai nevoie de minuni, caute-le in viata ta si in jurul tau. Nu uita Scripturile care ne linistesc zicandu-ne:,, iar acestea s-au scris, ca sa credeti ca Iisus este Hristos Fiul Lui Dumnezeu si crezand, viata sa aveti in numele Lui!” Sfintii Parinti au randuit ca aceasta evanghelie de la Ioan XX, 19-31 sa se citeasca in Duminica Invierii, la Vecernia speciala in 12 limbi si in Duminica Tomei, ca sa se auda pana la ,,marginile pamantului”. Lumea a auzit si va auzi de Toma si de marturisirea credinei sale in Inviere. Nu s-a mai indoit de atunci niciodata si moare pentru Hristos. Pamantene si crestine, daca iti pui astfel de intrebari , sa cauti Adevarul si apoi vei invia ca Noi, spre slava!
Postat in Articole personale de Parintele Zisu Iulian