Adormirea Maicii Domnului

Calea, Adevărul şi Viaţa

Suntem mereu la graniţa aceloraşi dimensiuni, firesc şi supranatural, imanent şi transcendent, lumea de aici şi De dincolo la care participâ îngeri şi oameni, pentru că este actualitate, eveniment, sărbătoare şi praznic. Scriptura este cartea Sfintei Treimi în care Dumnezeu revelează planul de mântuire a neamului omenesc. În această operă creatoare şi sfinţitoare este normal să întâlnim ierarhiile cereşti, oameni aleşi şi drepţi, sfinţi, biserica triumfătoare şi cea luptătoare: ,,Una sfântă sobornicească şi apostolească”. La Ghetsimani atunci şi azi femei mironosiţe, sf. Apostoli cât şi lumea credinţei împlinesc Scripturile.,,Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui”.

A fost un timp ,, La început” când şi Lui Dumnezeu i-a părut rău că l-a zidit pe om. Opera creaţiei Sale era însă prea mare şi avea un scop suprem; Mântuirea, drept pentru care Sfânta Treime a promis un Râscumpărător, pe Mesia. Era prima veste bună după căderea şi neascultarea protopărinţilor noştri şi ea se numeşte Protoevanghelie. Răul trebuia azvârlit în adâncuri definitv şi biruit ca omul să vină din nou acasă. Pregătirea a fost minuţioasă, demnă de Dumnezeu, fiind neştiută nici de îngeri. Paradigmă! Nouă ni s-a părut că a trecut mult de atunci, uitând că timpul este doar o clipă în veşnicie, iar El este începutul şi sfârşitul. Împărăţia Lui nu are hotar iar miile de ani înaintea Sa sunt ca o zi. Sfintele Scripturi povestesc toate aceste lucruri şi paginile sale se împlinesc sub ochii necredincioşilor care nu au găsit până acum decăt alternativa deznădejdii şi nu a Raiului. Pentru ,, neamul lui Dumnezeu” lucrurile şi plămada universurilor vestesc tăria, puterea şi înţelepciunea Lui, iar credinţa face din noi nu doar ostaşi prin Botez ci fii ai Împărăţiei Sale. Şi de atunci până la ,,Plinirea vremii” iadul a cuprins pe toţi cei năcuţi cu Adam. A fost salvat Noe cel credincios, potopul înghiţind totul, iar omenirea s-a ales cu păcatul strămoşesc. Dumnezeu a pregătit un popor ales ca nimeni să nu uite ,Cine este Dumnezeu!” A pregătit Altar şi jertfe de ispăşire, preoţie după rânduiala lui Melkisedek şi le-a rânduit patriarhi ca Avraam, Isaac, Iacob. Le-a dat Legi pe Sinai prin Moise şi Aron, judecători şi regi ca David, Cort sfânt şi Templu, deoarece cu mână tare i-a scos din robie, vrând să facă din toţi un neam sfânt şi un popor agonisit de Dumnezeu. Proroocii mari şi mici mereu au glăsuit: ,,Aşa grăieşte Domnul!” Aici în casa lui Iesei şi din neamul acesta care avea cunoştiinţa adevăratului Dumnezeu a venit izbăvirea.

Evenimentul rămâne cosmic, omenirea fiind pusă în faţa supranaturalului, iar ortodoxia îi ajută să înţeleagă taina şi să cânte împreună: ,, Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii. Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut. Pe tine cea cu adevărat te mărim”!

Momentul sărbătorii şi prohodul sunt mărturiste de cei care ne-au lăsat acest testament în epitaf şi au murit pentru acest adevăr;,, Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire,S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi s-a făcut om”.

Dar în anul 44 împotriva creştinilor din Ierusalim se dezlănţuie o prigoană puternică. Petru şi Ioan sunt bătuţi cu vergi, Iacob, fratele lui Ioan, este tăiat cu sabia, Ştefan este ucis cu pietre. Apostolii părăsesc Ierusalimul şi pleacă în lumea mare. Apostolul Ioan ia drumul Efesului în Asia Mică (azi în Turcia), unde se stabileşte ducând-o cu el şi pe Maica Domnului. Aici, la Efes a rămas Maria până când i-a cerut lui Ioan să o ducă la Ierusalim.

Au venit pe norii cerului prin înştiinţare sfântă apostolii care erau trimişi să propovăduiască evanghelia până la marginile pământului, iar Toma primeşte în văzduh omoforul chiar de la Maica Domnului şi ajuns la mormântul Născătoarei de Dumnezeu se încredinţează cu toţi ceilalţi că Maica Vieţii nu putea sta într-un biet mormânt. A fost pusă în mormânt de Sfinții Apostoli și de Sfinții ierarhi Dionisie Areopagitul, Ierotei și Timotei care au fost aduși într-un mod minunat Şi de atunci cântăm, rugându-ne aşa:,, Întru naştere fecioria ai păzit întru Adormire lumea nu ai părăsit de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viaţă fiind Maica vieţii Şi cu rugăciunile tale mântuieşti din moarte sufletele noastre”. I-au deschis mormântul.O, minune! Maica Domnului era deja cu trupul la cer, lăsând doar giulgiul. Ce icoană Prea cinstită: Îngeri. Apostoli, Sfinţi, Dumnezeu în Teime: Tatăl. Fiul Sfântul Duh! Cum putea fi necredincioşilor altfel, decăt taină? Adormire ce depăşeşte graniţa universurilor şi merge la Împărăţie. Ea rămâne aleasă”: Stăpână, Doamnă, Împărăteasă şi Pururea Fecioară. Despre ea vorbea proorocul Iezechil şi psalmistul;,, Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată” Ea este Maica Domnului şi Panaghia, peste tot şi toate. Ceată de bâtăuşi şi ucigaşi în toate vremurile trimişi, au vrut să împiedice minunea şi prohodul. Dar o furtună ca din senin s-a pornit şi mulţi au orbit. Chiar un nelegiuit agăţându-se de sicriul Prea Sfânt voia ca dracu să oprească procesiunea. Lumea plângea, soborul îngeresc cănta: era ultimul drum al Fecioarei atunci pe acest pămâmt. Mâinile ucigaşului i s-au retezat, dar Petru cu ramură de finic adusă de vestitorul Gavriil l-a vindecat. Prin cetatea sfântă deja era freamăt şi murmur, gloatele se înbulzeau şi cei ce se apropiau bolnavi şi betegi fiind se tămâduiau. Trei zile spun trecătorii care s-au perindat îngerii care au cântat deaupra mormântului. Clipe sfinte pe care lumea nouă nu le-a uitat.,, Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu. Cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru”,aşa la Athos îngerul să ne rugăm ne-a învăţat. În vărstă fiind de aproape 80 de ani, momentul plecării este anunţat şi pregătit creştineşte Au trecut 11 ani după Înălţarea la cer a Mântuitorului când din nou din cer a fost trimis acelaşi arhanghel Gavriil cu o ramură de finic să vestească Împărătesei cerului şi a pământului că a venit vremea ca dânsa Maica Domnului să se mute la cele veşnice. „S-a bucurat cu bucurie mare, și de iubire și de dor câte avea pentru vestea aceasta, că se va muta la Fiul ei, s-a suit degrabă în Muntele Măslinilor ca să se roage”. S-a rugat, a tămâiat casa şi a aprins lumânări şi a vestit femeilor mironosiţe că trebuie să plece la Fiul ei şi Dumnezeul nostru. Şi s-a făcut vânt puternic şi au fost înştiinţaţi Apostoli care predicau evanghelia neamurilor până la marginile pământului. Şi au venit cerându-şi iertare au plâns dar s-au bucurat căci Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria fâcându-şi semnul sfintei cruci a Adormit. ,,Apostoli de la margini, adunaţi-vă aici în satul Ghetsimani, îngropaţi trupul meu, iar Tu, Fiule si Dumnezeul Meu, primeşte duhul Meu ”(Luminânda praznicului)

Dacă deasupra ta este Dumnezeu totul este raţional şi logic.

Ce istorie şi viaţă Prea Sfântă! Din tot neamul omenesc să fii tu cea alesă! A născut pe Emanuel care înseamnă ,,Cu noi este Dumnezeu”! Pe Iisus Hristos Mântuitorul:,, Născut din Tată fără mamă şi din mamă fără Tată”. Vă rog să citiţi mărturia evangelistului Luca doctor fiind :,,Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea.Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret,Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus.Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său.Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema”.

Pe această Cale dreaptă a mers Maica Domnului. În Ortodoxie, icoana Maicii Domnului este totdeauna icoana Nascatoarei de Dumnezeu purtând Pruncul pe braţul stâng, langă inimă, şi arătându-L lumii cu mâna dreaptă, pentru ca toată cinstirea, toată slava, toată preţuirea ei vin din faptul ca ea L-a născut pe El in lume ca Mantuitor al lumii. Aceasta mutare a trupului ei la cer, după ce a trecut totuşi prin moarte ca lege a firii omeneşti, este tâlcuită de Sfinţii Parinţi ai Bisericii in frunte cu Sfântul Ioan Damaschinul (†749) ca fiind un dar al lui Dumnezeu.

De ce? Pentru că nu se cuvenea ca trupul ei din care S-a întrupat Dumnezeu – Cuvântul, adică Hristos Cel ce a biruit moartea prin Înviere şi S-a înălţat la cer întru slavă, să rămâna în mormânt şi să fie dat stricăciunii. Măicuţa Domnului are in calendarul ortodox 9 zile de pomenire (8 septembrie – Naşterea Maicii Domnului, 1 octombrie – Acoperământul Maicii Domnului, 21 noiembrie – Intrarea în biserică a Maicii Domnului, 9 decembrie – Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana, 26 decembrie – Soborul Maicii Domnului, 25 martie – Buna Vestire, 2 iulie – Asezarea veşmântului Născătoarei de Dumnezeu in Vlaherne, 15 august – Adormirea Maicii Domnului si 31 august – Punerea in raclă a brâului Maicii Domnului), dintre care cinci zile insemnate prin culoare rosie.

Nu suntem singuri niciodată şi cât de frumos este arătată slava cu care a fost inveşmântată Născătoarea de Dumnezeu în axionul ce se cântă la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare:

“De tine se bucură, ceea ce eşti plină de har, toată făptura, soborul ingeresc şi neamul omenesc, ceea ce eşti biserică sfinţită şi rai cuvântător, lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a intrupat şi Prunc S-a făcut, Cel ce este mai-nainte de veci, Dumnezeul nostru. Că mitrasul tău scaun l-a facut, şi pântecele tău mai desfătat decât cerurile l-a lucrat. De tine se bucură, ceea ce eşti plină de har, toată făptura”,

Adormirea este nemurire: „Să ne duci cu tine/ Unde calea-ţi duce,/ Să ne duci in Ceruri,/ La Fiul tău dulce.”
Frica de moarte dispare, uitându-ne la Icoana Maicii Prea Sfinte. . „Sub milostivirea Ta scăpăm Stăpână, Născătoare de Dumnezeu Fecioară! Întru rugăciunile noastre nu ne lăsa pe noi în scârbe, ci ne mântuieşte din nevoi: Una, curată, Binecuvântată: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu.”

Nu deznădăjdui! Nu ai rămas singur niciodată.! Dacă vrei să ai mamă trebuie să rămâi pururea fiu. Ca să fii vas ales înseamnă că eşti: Stăpână: Miriam Aleasă şi Doamnă. În vară avem şi prohod dar şi Paşte; Sf. Marie Mare.

Binecuvântat fie Dumnezeu… Care ne-a născut din nou, spre nădejde vie, spre moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi neveştejită, păstrată în ceruri pentru noi! (I Petru 1-3) .

Fiul respectă porunca de pe Sinai, cinstindu-şi mama. Sf. Ioan o primeşte ca un dar pe Cruce ,, Iată, Mama ta!” ca să fie şi mama tuturor pământenilor. Într-o casă la marginea Ierusalimului, în Sion, trăieşte clipa Pogorâri Sf. Duh, apoi călătoreşte în Antiohia la sf. Ignatie Teoforul şi în Cipru la episcopul Lazar înviat în Betania, apoi la Athos şi Efes

Dacă Dumnezeu o alege să fie Împărăteasă, logic e să fie Sus având coroană cu 12 stele. În felul acesta o vor vedea neamurile ,, când va fi cer nou şi pământ nou”. Omenirea îi este recunoscătoare pentru câ Dumnezeu s-a Întrupat, iar noi putem deja trăi în veşnicie. Patriarhul Iacob o vedea ca fiind Scară către cer, Iezechil o Poarta a Raiului prin care a trecut Dumnezeu şi apoi a rămas pe veci închisă: mamă şi Pururea Fecioară. Chivot al Legii celei Noi în care nu stau doar Tablele Legii şi năstrapa cu mană din pustie ci Însuşi Hristos care se împărtăşeşte pe sf. Masa tuturor creştinilor. De atunci întruna ea ne îndeamnă ca să ascultăm de Fiul ei şi să putem avea parte de minuni. Plângem azi bucurându-ne! Veşnicia ne aparţine, iar Maica Domnului este cu noi. Ce rânduială ce plan dumnezeiesc! Citiţi Scripturile şi vă veţi dumiri.(Apoc. 11,19, XII 1. 2 Lc 1. 42). Mama lui Dumnezeu care ne veghează până la sfârşit Prin sufletul ei a trecut sabie iar lacrimile sale sunt în năstrapa şi cădelniţa celor 24 de bătrâni sfinţil.

Satana a avut mereu un vicleşug ca să zădărnicească planul răscumpărării. Ar fi stat la poarta templului ca nici o copilă să nu fie fevioară dacă ar fi bănuit că va fi întrupare. ,,Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor. Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: “Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu” Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa”.

Când a văzut pe Fiul în iesle s-a năpustit ca un drac turbat. Deja era prea târziu1! Dar te atunci nu încetează să se răzbune pe toţi. A lucrat murdar prin ereticii veacurilor aruncând blasfemii. Biserica se luptă cu necuratul şi vorbele lui spurcate şi azi iar sf. Părinţi adunaţi în cele şapte sinoade ecumenice au statornicit pentru totdeauna un Crez

Pentru toate acestea creştinni se vor ruga şi cânta :„Apărătoare Doamnă, mulţumiri pentru biruinţă, izbăvindu-ne din nevoi aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne pe noi dintru toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te Mireasă, purururea Fecioară!“

Paraclisele, Acatistele, imnele ;şi rugăciunile aduse de omenire Maici Domnului dovedesc că nu ne-a părăsit. ,,UŞA MILOSTIVIRII deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru Tine ci să ne mântuim prin Tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.”

Ce vor face fii neascultării care au hulit-o şi batjocorit-o? Cum vor da ochii cu Îmărăteasa cărei i-au terfelit numele şi i-au ars icoanele? Ce vor face cozile de topor care şi-au trădat şi credinţa şi neamul ?,,Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu. Rugăciunile noastre nu le trece cu vederea în nevoi, ci din primejdii ne izbăveşte pe noi, una curată, una binecuvântată!”

O găseşti dacă vrei să-ţi cere iertare în Biserică la slujbe, în icoane şi în cult. Dacă ai crezut doar în puterea acetui veac te-ai înşelat. Nici banii nici averea numai credinţa şi faptele bune te mai pot scăpa. Împacă-te cu Treimea Sfântă, cu Maica Domnului, cu Biserca, cu semeni ,cu tine însuţi!

,,O!, Preacurata Maica a Domnului, a puterilor celor de sus, Imparateasa cerului si a pamantului, atotputernica, aparatoarea si taria noastra, primeste aceasta cantare de lauda si de multumire de la noi nevrednicii robii tai.
Inalta rugaciunile noastre la Tronul lui Dumnezeu si Fiul tau ca sa fie milostiv nedreptatilor noastre. Sa adauge harul sau tuturor celor ce cinstesc preacinstitul tau nume si cu credinta si cu dragoste se inchina facatoarei de minuni icoanei tale. Ca nu suntem vrednici sa fim miluiti de Dansul, daca tu Stapana nu-L vei milostivi asupra noastra. Tie toate sunt cu putinta de la Dansul si pentru aceasta nazuim la tine, ca esti acoperitoarea noastra si grabnica ajutatoare. Auzi-ne pe noi cei ce ne rugam tie, ocroteste-ne cu puternicul tau Acoperamant si cere de la Dumnezeu Fiul Tau, sa dea pastorilor nostri sfintenie ca sa privegheze si sa ocarmuiasca sufletele noastre; ocarmuitorilor de orase intelepciune si putere, judecatorilor dreptate si necautare la fata, invatatorilor minte si smerita intelepciune, sotilor dragoste si conglasuire, fiilor ascultare, asupritilor rabdare, asupritorilorv frica de Dumnezeu, celor scarbiti rabdare si bucurie duhovniceasca, benchetuitorilor infranare, si noua tuturor, duhul intelepciunii si al cucerniciei, duhul milostivirii si al blandetii, duhul curatiei si al dreptatii.
Asa, Doamna preasfanta, milostiveste-te asupra noastra si asupra neputinciosului tau popor. Pe cei rataciti povatuieste-i pe calea cea buna, pe cei batrani ii sprijineste, pe prunci ii pazeste si pe noi pe toti ne apara si ne ocroteste cu milostivirea ta. Pe toti scoate-ne din adancul pacatului si ne lumineaza ochii inimii noastre spre cautarea mantuirii. Milostiva fii noua aici in aceasta viata, iar la infricosata judecata sa te rogi pentru noi catre Fiul tau si Dumnezeul nostru. Ca tu, Doamna, esti slava celor ceresti si nadejdea pamantenilor. Tu esti dupa Dumnezeu nadejdea si aparatoarea noastra a tuturor celor ce ne rugam tie cu credinta. Deci ne rugam tie, atotputernica ajutatoarea noastra si tie ne incredintam pe noi insine si unul pe altul si toata viata noastra acum si pururea si in vecii vecilor, amin.
Imparateasa mea cea preabuna si nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu, primitoarea saracilor si ajutatoarea strainilor, bucuria scarbitilor si acoperitoarea necajitilor, vezi-mi nevoia, vezi-mi scarba, ajuta-mi ca unui neputincios, hraneste-ma ca pe un strain, necazul meu il stii, deci il dezleaga precum voiesti, ca n-am alt ajutor afara de tine, nici alta folositoare grabnica nici alta mangaiere buna, ci numai pe tine Maica lui Dumnezeu, ca sa ma pazesti si sa ma acoperi in vecii vecilor, amin.”

Lacrimile celor în necazuri au fost lacrimile ei dar şi fericirea ei trebuie să fie a noastră. Nu este doar încredere sau dorinţă ci întreagă şi dreaptă credinţă. Deşi eşti încojurat de lume eşti străin pentru că omul este mincinos. Un păcătos a spus Maicii Domnului: “Arată-te, că-mi eşti mamă!” iar Ea îi răspunse: “Arată-te şi tu, că-mi eşti fiu!”.

,,De felurite necazuri, de ispite si de nevoi sunt cuprinsi robii tai, ale caror greutati nu le mai pot rabda; dar tu, fiind Maica milostiva a Mantuitorului si Dumnezeului nostru, ridica mainile tale catre Fiul tau, rugandu-L sa caute spre intristarea inimii robilor tai si din adancul deznadejdii sa ne ridice pe noi, care cu credinta cantam Lui.” Aliluia!

,,Toata dulceata cea lumeasca in lumea aceasta este amestecata cu intristare. Marirea si bogatia trec. Frumusetea si sanatatea se vestejesc. Prietenii cei de aproape se rapesc de moarte. Indulceste dar, necazurile robilor tai, Pricinuitoarea bunatatilor si bucuria ta cea nestricata da-ne-o noua celor ce strigam lui Dumnezeu.”Aliluia!

Să nu uitaţi că viaţa noastră a fost schimbată prin Maica Domnului.. A doua Eva îl acceptă pe Dumnezeu. Ca să devenim “chip şi asemănare dumnezeiască”

buna-vestire-01

,,O, Preasfanta Stapana de Dumnezeu Nascatoare, ceea ce esti mai presus decat heruvimii si mai cinstita decat serafimii, Fecioara de Dumnezeu aleasa, bucuria tuturor celor necajiti; da-ne mangaiere si noua celor ce suntem in necazuri ca afara de tine alta scapare si ajutor nu avem. Tu singura esti mijlocitoarea bucuriei noastre si ca Maica lui Dumnezeu si Maica milostivirii, stand inaintea prestolului Preasfintei Treimi, poti sa ne ajuti noua. Ca nimeni din cei ce se roaga tie cu credinta nu este rusinat.
Auzi-ne si acum in ziua necazului nostru pe noi cei ce cadem inaintea icoanei tale si cu lacrimi ne rugam tie. Alunga de la noi toate necazurile si nevoile ce vin asupra noastra, intru aceasta vremelnica viata si prin atotputernica ta mijlocire nu ne lipsi pe noi nici de vesnica si nesfarsita bucurie intru imparatia Fiului tau si Dumnezeului nostru.” Amin.

Înţelegeţi cumva, cum spune cucernicul Ilie Miniat, chinul acesta omenesc “care a obosit cerurile timp de cincizeci de veacuri cu rugăciuni fierbinţi” şi râul acesta lucrător de “neîntrerupte lacrimi” ale suspinătoarei noastre firi care a silit pântecul cel sterp al Anei de a odrăslit o fecioară vrednică de întruparea lui Dumnezeu? Trebuie să înţelegem bine că povestea aceasta e adevărată, s-a petrecut aievea printre noi cu o putere reală nemaiînchipuită.

,,Imparateasa mea cea preabuna, nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu, prietena sarmanilor, folositoarea celor neputinciosi si ocrotirea celor necajiti; vezi nevoia si necazul meu. Ajuta-ma ca sunt neputincios, hraneste-ma ca pe un strain. Stii nevoia mea, usureaza-ma de ea precum voiesti caci nu am alt ajutor afara de tine, nici alta folositoare grabnica, nici alta buna mangaiere decat numai pe tine, o, Maica a lui Dumnezeu, ca sa ma pazesti si sa ma acoperi in vecii vecilor”. Amin.

Nu-ţi pierde gândul bun. Şi, dacă ai să te rogi, Maica Domnului o să te lumineze!

Tu să ai frică de Dumnezeu, şi să fii cuminte şi să te fereşti de patimi. Nu uita că fiecare patimă scurtează viaţa şi este echivalentă cu sinuciderea. Dar, dacă aşa o să faci, şi Maica Domnului o să te acopere!

Mai citeşte câte o carte binecuvântată, spune mereu “Doamne Iisuse” şi să n-o uiţi pe Maica Domnului.

Adu-ţi aminte ce –ţi spunea mama şi bunica : “Când dai de un necaz mare, să te rogi Maicii Domnului!”.

Astăzi este nu doar Adormire ci Înviere.

„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi, fiii tâi.”

Emisiuni televizate întru Cinstea Maicii Domnului: