Ne aflăm în jurul anului 660, în mijlocul lumii musulmane, tocmai în Damascul Siriei. Andrei Criteanul se naşte în aceste ţinuturi ale Orientului Mijlociu, într-o familie creştină şi datorită trăirii religioase ajunge monah în Frăţia Sfântului Mormânt, fapt apreciat de lumea creştină care i-a recunoscut râvna pentru Evanghelie, denumindu-l “Ierusalimiteanul”. În anul 685, este numit secretar patriarhal şi la 681 este chiar reprezentant la Sinodul al VI-lea ecumenic, ţinut la Constantinopol, unde semnează actele hotărâtoare pentru păstrarea credinţei drepte în Fiul lui Dumnezeu. Monahul se implică practic în viaţa socială bizantină pentru ajutorarea unui orfelinat cât şi a unei case de bătrâni. Dragostea pentru Hristos şi apărarea credinţei fac ca în anul 692, să fie numit episcop în insula Creta, fiind un misionar sfânt prin excelenţă. A îmbărbătat poporul în faţa invaziilor păgâne, ajutând pe cei nevoiaşi, şi a zidit Biserici, însufleţind tinerii pentru dragostea lui Dumnezeu. Iubit de creştini şi de Treimea Sfântă, este chemat la cele veşnice în anul 740, fiind înmormântat în Eresos. A rămas în inimile credincioşilor prin cele 250 de stihiri ale unui imn liturgic de pocăinţă pe o tonalitate intensă a sufletului care caută cu adevărat pocăinţa. Această meditaţie ca o lectură în incursiunea biblică a timpului, punctat cu nume de rezonanţă care prin pocăinţă au reuşit să se ridice din starea de păcătoşenie, formează cunoscuta cântare a Canonului Mare ce se săvârşeşte în Ortodoxie ,în această săptămână a Cincea de urcuş duhovnicesc a Postului Mare. Participi la o rugăciune profundă, de durată, în care te străduieşti să-ţi cureţi veşmântul Sufletului de întinare, să te schimbi pentru a aparţine Lumii de Sus. De aceea te rogi şi primeşti pentru relele făcute acest Canon ca îndreptare, pentru ca uşor să ne putem schimba în bine. Ajutor şi acoperitor pentru faptele noastre rămâne Domnul, căruia îi cerem să ne miluiască. Sufletul ticălos este chemat să se mărturisească şi să nu facă greşeala lui Adam şi a Evei. Să ne asemănăm dreptăţii lui Abel, căruia Cerul i-a primit jertfa şi să fugim de privirea pizmaşă, fratricidă a lui Cain. Doamne, măcar la bătrâneţe nu ne lăsa în iad, deşi în tinereţe te-am părăsit! Să nu intri la judecată cu firea noastră păcătoasă şi dă-ne pocăinţa Mariei Egipteanca, ia aminte Cerule, sfinte Andrei Criteanul, roagă-te pentru noi! Ne-am zdrenţuit haina sufletului, lacrimi nu mai avem ca să ne plângem păcatele, de aceea cerem ajutor Sfintei Fecioare, rugătoarea şi mijlocitoarea tuturor. Am trecut şi noi pe lângă Sodoma şi am cunoscut pedeapsa nepocăinţei lor, am văzut îngerii de la stejarul Mamvri şi scara de la Betel şi am înţeles că niciodată nu am fost singuri. Ne-ai trimis pe Hristos, ca să ne deşteptăm şi ne-ai dat Apostoli ca să -I urmăm. Suflete, cel puţin de azi să nu mai dormi nepăsător! Urcă pe Sinai şi citeşte Legea veche, treci pe Tabor ca să fii Fericit, merită să te ridici după ce ai văzut că mulţi au reuşit. Nu este doar o încercare de o clipă doar, ci timp de 40 de zile mai ai timp să te pregăteşti, ca să ai parte de Înviere. Doamne, promitem că ne mărturisim, fiindcă vrem cu adevărat să Te întâlnim!

pr. Zisu Iulian