Doamne,ajută-mă!
Fie ţie după cum voieşti!
Câinii de la trapeza Stăpânului
„Şi iată, o femeie cananeancă din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon. El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui îl rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a inchinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă. El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărămiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.” (Matei 15, 21-28)
Apostolul Pavel ne-a învăţat, zicînd: „Credinţa vine prin auz, iar auzul din cuvîntul lui Dumnezeu (Romani 10, 17). Astazi ni se aduce şi mai aprope de suflet icoana unei femei mame, care pentru a-i fi ascultata rugaciunea striga din răsputeri după Hristos. Deşi mustrată pentru că strămoşii ei l-au părăsit pe adevăratul Dumnezeu, indură cu stoicism, asumându-şi păcatele ei şi ale înaintaşilor şi se inchină ca Învăţorul să mai facă încă o minune cu fata ei. Dialogul deja istoric este dur în replici, dar stăruinta rugii în necaz Îl înduplecă pe Domnul. Aposolii văzând insistenţa, mijlocesc ca fata ei să fie miluită.:,,slobozeşte-o căci strigă în urma noastră”. „Uită-mi-te însă că apostolii au fost biruiţi, n-au reuşit nimic, iar femeia a reuşit! Spune sf. Ioan Gura de Aur Atât de puternică este rugăciunea stăruitoarei!” Stăruința în rugăciune nu o găsim la o femeie din Israel, ci la o femeie păgână, pentru că era „ghini Hananea” Era nevoie doar de o firimitură de la ospaţul Stăpânului ca să se facă sănatoasă, fiindcă primind-o prin Cuvânt, ca pe o Taină sfântă, avea să se izbăvească. Ea nu s-a supărat pe Mesaia „care nu i-a răspuns nici un cuvânt”, dar insista stiind că El nu poate trece indiferent. A cheltuit poate toată agoniseala vietii sale, dar nu s-a dus la vraci şi vrăjitoare. Îi tine drumul presimţind ca El este Calea şi Viaţa. Ce strigăt şi ce impas dramatic! Ştia că este ultima speranţă si nu-şi putea permite să treacă momentul. Nu-i mai pasă ce zice lumea, căci până acum a ajutat-o doar cu compasiune sau indiferenţă. Faptul că iese în drum la hotar, că striga cu toată puterea, dovedeşte că în sufletul ei era fiorul credinţei adevărate. Simţea că dacă face pasul înapoi şi cade în deznădejde pierde totul. De fapt venise să primească vindecarea prin promisiunea Cuvântului dumnezeiesc care trece peste spaţiu şi timp. Ce tensiune, ce moment, ce imagine! Fiica în suferintă acasă, iar ea pe drumuri. Dumnezeu era în faţa ei şi totuşi… Clipe de frământare şi zbucium, regrete pentru trecut, fagăduintă pentru viitor şi o mare nădejde. Fară a ţine seama de cei din jur, această libaneză credincioasă cu această rugaciune de lacrimi şi un crez de comuniune devine crestină. Deşi nu-i cunoaştem numele se spune că era de neam mare, deoarece nu vrea să-si vădeasca în faţa conaţionalilor crezul său şi suferinţa ei şi chiar să fie pedepsită: „Iată, o femeie cananeancă, ieşind din hotarele ei”. Canaane, pământ sfânt din care curgea cândva lapte şi miere! Ce plecăciune şi ce mai închinare: doxologie mare -,, Doamne, ajută-mă!” Dragostea unei mame pentru copila ei Îl înduplecă pe Mântuitor. Femeie ajunsă în timp necăjită şi bântuită în casa ei de un demon. ”Oare nu o putea înţelege nimeni, decât Dumnezeu.? Nu i-a păsat de ce spune lumea…ci de ce spune Domnul. Striga într-o lume haotică unde toţi aud, dar bâjbâie,fără ecou! Au înţeles-o dar nimeni nu puteau face nimic. Aici în Tir şi Sidon pe malul Mediteranei, cu pământuri ocupate cândva de Alexandru Macedon, este socotită pentru idolii ei ca o căţea păgână, dar lupta cu umbrele trecutului ca să aducă lumina în casa ei. „Cuvântul spus cu dragoste nu întărâtă niciodată” spunea sfântul Teofan Zăvorâtul. O lecţie de viaţă. O genealogie în care păcatul face ravagii. Strigătul femeii şi ruga ei fac istorie. Ce început de psalm 50: „Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea.” Ce avertisment pentru cei care vor dori să nu aibă asemenea probleme. „Ieşiti din mijlocul lor, osebiţi-vă zice Domnul”. Strămoşii greşiseră enorm, iar ea îngenunche, se închinîă, se roagă pentru a-i fi ridicată povara. Am înţeles deci că Dumnezeu nu are margini iar binele trebuie împărţit celor care cred. Femeia cananeancă trece examenul credinţei. Credinţa tare nu este legată de loc şi de timp. Ea vindecă, iartă, izbăveşte de primejdii, înviază din morţi, indiferent de locaţie, de vîrstă şi de distanţă Mare este puterea credinţei în lume! Credinţa şi rugăciunea cu lacrimi au făcut cele mai mari minuni în Biserica lui Hristos şi în viaţa creştinilor”. Toţi aşteptau finalul; apostolii şi mai ale mulţimile. Intensitate maximă, proporţională cu credinţa ei. Răspunsul a venit; „O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti !” „Nu minunea este cea care dă naştere credinţei în sufletul omului, ci credinţa dă naştere minunii” scria Dostoievski. Pentru că civilizația spontanee și autonomă nu are ideea de continuitate veșnică. In ortodoxie El este veşnic şi omul este transfigurat prin Har. Lecţia rugăciunii neîncetate. Cananeanca este chipul mamei care striga după Dumnezeu pentru copilul ei. În şuroiul ei de lacrimi a stat rugăciunea, dragostea, jertfa şi suferinţa. Şi împreună cu Sfântului Ambrozie credem că: „nu poate să se piardă fiul ( fica )atâtor lacrimi”. Portretul şi râvna mamelor creştine rămâne în veac mijlocirea Maicii Domnului:,, să faceţi ceea ce vă va spune”. Pentru aceasta venise :”ca lumea să aibă viaţă şi încă viaţă din belşug”
Lui Dumnezeu i se face din nou MILĂ ! ,, Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.”
pr. Zisu Iulian
În fişierul audio la nr. 50 puteţi asculta o predică pe această temă.
Postat in Articole personale de Parintele Zisu Iulian