,,În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, şi Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea Cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, slavă Ţie”.

           ,,Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit”.

Praznicul de astazi răspunde întrebătorilor veacurilor, iar mesajul sfânt nu poate fi înlocuit de nici o filozofie a pretinşilor înţelepţi. Nu este botezul oricui, ci al Domnului. Este arătarea Treimii în care credem şi căreia ne închinăm. Este Boboteaza, praznic aşteptat! Dacă cerurile s-au deschis, spre uimirea pământenilor, glasul Tatălui doar aminteşte că în lume era Fiul Omului întru care ”Dumnezeu a binevoit.”
Privilegiul de a împlini proorociile îl are Ioan, pregătit cu post şi rugăciune pentru acest moment sfânt. Dialogul din apa Iordanului rămâne o lecţie deschisă din care omenirea se sfinţeşte de două mii de ani şi mereu are ce învăţa. Această zi nu se învecheşte, ci doar se actualizează, fiindcă Persoanele sunt reale şi dumnezeieşti: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. De aceea Treimea face istoria şi Veşnicia. Omul ştiinţelor moderne primeşte acum din nou apa primordială, mirându-se ca şi femeia din Samaria care intrase în dialog cu Creatorul ,,apei cele vii”. Omenirea cu istoria ei, la cumpăna dintre vechi şi nou, aştepta acest eveniment care se derulează de atunci sub ochii ei pe marea scenă a umanităţii. (Putem cânta: În marginea râului )

Am pierdut prea mult timp ca să-l irosim şi pe viitor, trecând pasivi pe lângă Iordan.

                                                          Auzit-am, auzit

Iordanul, Ioan, Dumnezeu există! La Bobotează apele se sfinţesc prin pogorârea Duhului Sfânt. Găsim apă sfinţită de sute de ani la temelia sfinţirii bisericilor şi fiindcă nu se alterează o arătăm nepoţilor noştri ca o moştenire a dreptei credinţe în care ne botezăm. Este credinţa noastră, a generaţiilor trecute dar şi actuale, care se înghesuie la Iordanul bisericii strămoşeşti ca să guste Minunea. Am pierdut prea mult timp ca să-l irosim şi pe viitor, trecând pasivi pe lângă Iordan. Busuiocul Bobotezei să înmiresmeze cu apa cea sfântă casele şi sufletele noastre. Crucea sfântă cufundată în mijlocul apelor să colinde din casă în casă ca o binecuvântare şi un dar a lui Hristos! Dacă aţi primit Boboteaza: gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul!” Să ne rugăm zicând: “Cel ce Te-ai arătat Hristoase, Dumnezeule şi lumea ai Luminat, Mărire Ţie!” 

Pr. Zisu Iulian

Să cântăm:   În Iordan botezându-Te Tu Doamne!

Iordanul şi apa lui cea sfântă

Partea I 
Partea a II-a
Partea a III-a

La Iordan.

Partea I

Postat in Articole personale de Parintele Zisu Iulian