„Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor !”

„Ioan mărturisea despre El și strigă, zicând: Acesta era despre Care am zis: Cel care vine după mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era. Şi din plinătatea Lui noi toți am luat, și har peste har. Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut. Şi aceasta este mărturia lui Ioan, când au trimis la El iudeii din Ierusalim, preoţi şi leviţi, ca să-l întrebe: Cine eşti tu? Şi el a mărturisit şi n-a tăgăduit; şi a mărturisit: Nu sunt eu Hristosul. Şi ei l-au întrebat: Dar cine eşti? Eşti Ilie? Zis-a el: Nu sunt. Eşti tu Proorocul? Şi a răspuns: Nu. Deci i-au zis: Cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce spui tu despre tine însuţi? El a zis: Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: „Îndreptaţi calea Domnului”, precum a zis Isaia proorocul. „

În istoria pământenilor s-au petrecut fapte înspăimântătoare începând cu fratricidul lui Cain. De aici încolo lumea pervertită de păcat şi atinsă de acest sindrom a scos la drumul mare tot felul de tâlhari, dictatori şi criminali pe care istoria îi pomeneşte deoarece au lăsat în urnă lor sânge şi lacrimi. Satan s-a înverşunat din început pe oamenii providenţiali şi aleşi din mijlocul neamurilor, care aveau misiunea să aşeze lumea ca la început cu faţa spre Dumnezeu. Oameni drepţi, prooroci şi sfinţi au vorbit în numele Domnului şi mai toţi au plătit cu viaţa pentru Cuvântul Adevărului. Fiindcă sf. Scripturi păstrează nealterat Revelaţia, aici veţi găsi în scurte biografii repere sacre, care n-au contenit de atunci să vorbească lumii despre un alt drum şi o altă Împărăţie.

Şi astăzi ni se spune că nimeni nu intră în ceruri fără pocăinţă, motiv pentru care icoana Bisericii Deisis îl prezintă pe Ioan Botezătorul cu aripi îngereşti stând de-a stânga Mântuitorului Hristos şi de-a dreapta fiind Maica Domnului.

,, Dumnezeu s-a milostivit” – Iohanan. Ioan nu este un mister. Are viaţa şi activitatea publică. Fiu de preot care a scăpat când au fost ucişii pruncii din Betleem şi nu s-a ascuns la Qumram fiindcă eseenii în manuscrisele lor s-ar fi lăudat cu un aşa profet. Tatăl se numea Zaharia, preot al Legii Vechii şi slujea la Templu din Ierusalim, iar mama pe nume Elisabeta era din neamul lui Abia, descendentă a semintiei lui Aaron şi erau rude cu Sfinţii Părinţi Ioachim si Ana.. Deşi erau bătrâni, părinţii şi-au dorit un copil, iar Dumnezeu i-a ascultat. Şi s-a nascut în cetatea Orini. De mic copil crescuse sub rănduiala Legii sfinte iar pe la 16 ani ia drumul unei alte şcolii: pustietatea iordanului. În anul 26 d. Hr. şi primul an al domniei lui Pilat din Pont ,, îngerul Domnului” aşa cum îl numeşte proorocul Maleahi îl face cunoscut lumii pe Fiul lui Dumnezeu. Împărăţia cerurilor nu este doar o dorinţă a unora ci o realitate pentru cei credincioşi. Ea trebuie să se întipărească ca o pecete  a Sf. Duh în fiecare din noi prin taina sf. Botez. Cei care alergau la Ioan să fie botezaţi cu botezul pocănţei trebuiau să facă fapte vrednice de căinţă. Între cele 2 Testamente Ioan arată cu degetul către Cel care trebuia să crească şi să ne mântuiască . Să modelezi sau să salvezi sufletul cuiva e lucru anevoios şi enorm: dar să schimbi mentalităţi colective ale unui popor ce se socotea teocratic! Ce misiune, ce sfinţenie, ce ales! Începutul Noului Testament îl face Ioan, pregătind poporul. Şi-a făcut datoria ca la Sfânta Carte. N-a dezamăgit pe nimeni şi unii i-au rămas devoţaţi ca ucenici, chiar dacă el le-a spus că şi-a încheiat misiunea. ,,A doua zi iarăşi stătea Ioan şi doi dintre ucenicii lui.Şi privind pe Iisus, Care trecea, a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu! Şi cei doi ucenici l-au auzit când a spus aceasta şi au mers după Iisus.”Şi astfel se pune început adâncii smerenii. Ce sentiment nobil, ce calitate să recunoşti că rolul tău istoric între pământ şi cer s-a încheiat şi să arăţi mereu spre Hristos! Ascet şi sfănt rămâne ales de Dumnezeu: propovăduitor, mărturisitor Înaintemergătorul şi Botezătorulu Domnului. Sihăstria Iordanului a dat roade pe care omenirea de atunci aleargă să le culeagă încontinu. Ţinuta, comportamentul ca şi înfăţişarea erau deja în contrast cu lumea şi apucăturile ei. Icoană de monah prinsă la mijlocul celor 2 Testamente ca toţi cei vechi şi cei noi să se întălnească în icoana ÎNVIERII. Crucea Mică a sfârşitului de august şi Înălţarea sf. Cruci la început de An bisericesc tot cu post în 14 septembrie. Şcoala lui n-a fost rabinică ci inspiraţia Duhului Sfânt. El nu face petiţii sau cereri lumii sau autorităţilor, ci doar mărturiseşte având aprobarea lui Dumnezeu care l-a trimis Atunci. Nu a vrut nici să intimideze pe cineva, nici să fie linguşitor ca să se facă plăcut, ci direct: cu subiect şi predicat La întrebare şi dorinţă un răspuns ferm. Trebuie ca lumea să se schimbe. Un alt comportament:o viaţă nouă cuprinsă de căinţă.Toţi care veneau simţeau că nu se mai poate merge în această mocirlă mirositoare. Deja cu Ioan făceau primul pas spre Viaţa veşnică.Toţi care înţeleg lucrarea sfântă au început să-şi facă Tema. Au crezut în Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu. S-au încreştinat cel puţin vreo 2 miliarde şi ceva iar ceilaţi sunt aşteptaţi cu răbdarea unui Dumnezeu pănă la examenul final:,, când nu toţi vom muri ci toţi se vor schimba”. Toţi cei chemaţi vor regreta dacă nu vor veni după El, pentru că Hristos nu mai este doar Mielul blând care ridică păcatele lumii: ci Judecător. Ţinută adecvată ca şi discursul sobru care chema pe evrei dar şi pe păgâni voind să distrugă năravurile rele. Hrana era aleasă fiind socotită curată de toţi.

,, În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustia Iudeii, El este acela despre care a zis proorocul Isaia: Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui” Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă, şi cingătoare de piele împrejurul mijlocului, iar hrana era lăcuste şi miere sălbatică. Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată împrejurimea Iordanului. Şi erau botezaţi de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele.  Faceţi deci roadă, vrednică de pocăinţă, Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam. Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc  încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc.El are lopata în mână şi va curăţa aria Sa şi va aduna grâul în jitniţă, iar pleava o va arde cu foc nestins. În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine? Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El Şi iată glas din ceruri zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit.”

 În 29 august creştinătatea şi pământeni ar trebui să se opresacă din fuga timpului şi să se roage sf. Ioan ca Domnul să ne ierte. Vicleanul om şi irozii vremii au omorât pe Ioan Botezătorul:,, Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare”…  şi,, de care lumea nu era vrednică”. Şi totul se întâmplă în istoria noastră cu personaje reale, anul 15 al domniei lui Tiberiu Cezar (anul 29.) Evenimentul a avut loc în timpul regelui sau mai bine zis tetrarhului Irod Antipa care conducea Galileea şi Pereea. El era fiul regelui idumeu Irod cel Mare. După moartea lui Irod cel Mare, Ţara Sfântă a fost împărţită între fiii acestuia, astfel: -Irod Arhelau stăpânea Idumeea, Samaria şi Iudeea; -Irod Antipa stăpânea Galileea şi Pereea; -Irod Filip avea stăpânire redusă şi anume: regatul de nord şi est de Marea Galileii. Toţi cei vii şi morţii chiar aşteptau pe acest Ioan. Citiţi-i viaţa din evanghelii ca o relatare povestită de contemporani şi veţi înţelege de ce Irodiada şi toţi nelegiuiţii de-a lungul veacurilor n-au suportat  dreptatea şi au procedat precum  Irod azi. În Scriptură se spune că sângele lui Abel  vărsat pe nedrept strigă ca şi  la tăierea capului sf. Ioan în conştiinţa umanităţii, unindu-se până la Apocalipsă cu strigarea sfinţilor: ,, Până când Doamne vei mai  răbda?”. Imoralitatea a cuprins din vechime pe bogaţi şi pe cei săraci, pe slugi şi pe împăraţi şi numai Dumnezeu ştie câţi s-au păstrat precum fecioarele înţelepte pregătite pentru ceasul de Nuntă. Ne mirăm când  în viziunea sa din Patmos ucenicul iubit de Domnul spune că au mai rămas foarte puţini din cei aleşi. Vorbele lui Ioan nu-i dădea linişte cuplului spurcat şi se aştepta moment potrivit, deoarece poporul îl iubea pe Ioan şi nu avea provincia nevoie de răsmeriţă. În fiecare an la evrei era obiceiul ca regele lor impus de Roma să-şi sărbătorească aniversare. Era o zi relaxată cu jocuri şi întălniri în vechea Cetate. Personalităţile regatului se adunau la palat şi cu dansuri specifice urmate de chefuri făceau dezmăţ mare. O zi macabră, tumultoasă, între extaz şi turbare.. Prin agonia băuturi şi a desfrâului urzeşte satana planul de a ascăpa de marele prooroc care îl botezase pe Fiul lui Dumnezeu. Ierusalimul arăta ca un bastion roman căruia Iulius Caesar îi lăsase doar religia tradiţională şi familia regală  ereditară. Urmaşi ai fraţilor Macabei, poporul era nemulţumit, dar partidele istorice făceau jocul  cuceritorilor. O parte din ei care se împotriveau s-au retras în munţi şi crăpăturile pământului, ducând cu ei pergamente şi scrieri din Tora cu năzuinţele înaintaşilor începând de la  Avraam. Îşi doreau dreptatea şi sfinţenia. Poporul era dezbinat şi terorizat şi asuprit de dări. Cărturarii şi farisei instigau. Irod profită şi simte că acum e momentul să scape de incomodul profet deşi:,, îl ştia om neprihănit şi sfânt şi, când îl auzea, de multe ori sta în cumpănă”.. Era o aşteptare întunecată într-o încleştare înverşunată. Conplotul ticluit era urzit, iar Irod pătimaş fiind cade în cursă. Promite pentru un dans al Salomei în faţa oaspeţilor cu jurământ,orice: jumătate din împărăţie chiar. Satana te aduce pe buza prăpastie şi apoi cazi singur. Degeaba i-a părut rău fiindcă s-a conformat.  Patimile şi luxul slăbiciunea firii întreţinută de plăceri. Izabela soţia regelui Ahab prigoneşte pe Ilie, împărăteasa Eudohxa îl trimite în exil pe Ioan Gură de Aur, iar istoria şi păcatele se rostogolesc cu ajutorul celui viclean şi cuprinde toate epocile. Minciunea şi destrăbălarea trebuiau să înceteze. Toţi care stăteu în jurul acestei ,,vulpi viclene” numit Irod, dacă nu-i acceptau mârşăviile, intriga,complotul şi dezmăţul plăteau cu moartea. Ocazia are chilipirul dar şi reversul ei. Snzualitatea şi pornogafia a adus din nou Sodoma şi Gomora. Ce context păcătos care ajunge pănă la noi şi în mrejele căruia cad şi mulţi creştini.Singurul tău jurământ este doar în Crez şi se rosteşte ca act liturgic la Sf. Liturghie în faţa sf. Treimi. Crimele ordonate de Irod au ajuns la urechea Romei. Nici Senatul nu l-a înţeles şi în loc să-i reînoiască mandatul îl exilează cu familia în Spania. Blestemul îi ajunge pe toţi iar dezmăţata  fată este răpită de piraţi, făcută sclavă se îneacă într-un râu unde gheaţa îi retează capul. S-a ales praful de toţi. Pentru moment doar vicleanul a triumfat. Ucenicii i-au înmormântat trupul. Irodiada ajunsă în mizerie şi lipsuri a păstrat ascuns o vreme trofeul pe tipsia de aur care spune tradiţia  o mustra cu aceleaşi cuvinte:,, Nu ţi se cade”!. Ioan nu tace când are de spus Adevărul. Ioan adună în el toate virtuţile tuturor drepţilor şi profeţilor care rosteau acelaşi mesaj: Dumnezeu! Ioan primul mucenic moare pentru Epifanie la doar 32 de ani. Şi aşa urmând Calea, Adevărul şi viaţa: rămăne model. Este zi de post negru aproape de o Vinere Mare. Scena cu icoana zilei este o piesă dramatică care se joacă încă având alte personaje. Câţi sfinţi în închisori nu şi-au luat sentinţa de la călăi prigonitori ai dreptei credinţe? Încă ne mai este frică de adevăr sau de cel viclean? De ce facem mereu compromisul? Până când o să fim răbdaţi? Sf Ioan nu s-a temut de moarte nici când şi-a trimis ucenicii din temniţă la Iisus. Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce auziţi şi vedeţi: Orbii îşi capătă vederea şi şchiopii umblă, leproşii se curăţesc şi surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte.” Un veşnic răspuns pentru chenoza Întrupării.,, Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.” Glasul conştiinţei nu trezeşte dracii ci doar oameni care mai au în ei suflet. Păcatul este mai tare decât înclinaţia spre bine? Degeaba i-a părut lui Irod rău căci necuratu îşi făcuse jocul. Mândria, ruşinea, promisiunea deşartă fac tovărăşie şi clică cu răul. Dacă Irod şi demnitarii cei din culise ca şi oaspeţii conspiratori ar fi coborăt cu ceva timp şi ei la Iordan cu mulţimile să asculte şi să pună întrebări precum vameşi, soldaţii, fariseii, azi nu era doliu în creştinătate. Toate nenorocirile în istorie se puteau evita de la inchiziţie până la genocide dacă ar fi crezut cu adevărat în Treimea Sfântă. Postim aspru azi ca să nu mai greşim mâine. Cumpătare este o mare virtute care încă lipseşte acestei lumii. Să te dedici lui Dumnezeu fără să faci compromisuri nici cu tine nici cu altcineva. Nu doar sf. Evanghelişti vorbesc depre el, ci şi  istoricul preot iudeu din secolul I, Iosif Flavius (Antichitati iudaice 18, 5, 1-3) Este post aspru nu doar ca regret sau amintire ci un ,,memento” către toţi care nu trăiesc după Legea lui Dumnezeu. Păcatul propus ca tentaţie omului rămâne neascultare şi aduce moarte. Beţia ,desfrâul şi toate celelalte păcate duc în iad. Ioan face început tuturor martirilor care vor suferi pentru evanghelia crucii lui Hristos. Curajul demnitatea, mărturisirea sunt virtuţi nobile  care păstrează nealterat chipul primordial. Cu trupul în pământ iar el cu sufletul la Dumnezeu. Moaştele sale cu mâna neputrezită dusă din Antiohia la Constantinopol de diaconul Iov salvează mereu suflete nevinovate. Capul său stă mărturie printre păgâni la capela sfântului în Damascul Siriei. N-au putut să-l scoată afară din Biserică căci atunci când au lovit în mormânt sânge a început să ţâşnească şi n-a contenit decăt după rugăciunile partriarhului chemat să se roage ca să fie iertaţi. ,, Oare nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea şi chiar pe îngeri?” Avem în icoană pagina morţii unui sfânt. În temniţa fortăreţei Maherus se curmă glasul Botezătorului iar deasupra se aude zgomotul şi tropoitul de incest care voia să acopere rugăciunea lui Ioan. Valoare Înaintemergătorului căntărită de mintea bolnavă a lui Irod: chiar credea că valorează ceva! Doar văzuse primul în istoriea pământenilor Treimea cea Sfântă şi Nedespărţită. Ca şi mulţi Irod a avut şansa de măntuire dar a refuzat-o. Aveţi grijă cum chibzuiţi şi socotiţi lucrurile grăbindu-vă să reabilitaţi călăii şi dictatorii! În creştinism ziua are sensul ei, este diferită. Pentru noi este şi sfântă pentru că Liturghia este a noastră.

Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule !

Cântările Doamne mântuieşte! Şi ne auzi

Pr. Zisu Iulian

Acatistul Sfîntului Ioan Botezătorul
(7 ianuarie) 

Condacul 1

Prin tine izbăvindu-ne de tot necazul, după datorita mulţumire, pe tine apărătorul şi fierbinte sprijinitorul nostru te rugăm, cel ce ai îndrăznire către Domnul, din toate nevoile ne slobozeşte pe noi, ca să-ţi cîntăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Icosul 1

Înger înaintestătător, al cetelor drepţilor, tu eşti Ioane proorocule, că strălucind cu dumnezeiasca lumină, luminezi pe toţi cei ce laudă dumnezeiască pomenirea ta, şi cu fierbinţeală şi dragoste te măresc şi zic către tine aşa:
Bucură-te, stea de lumină purtătoare lumii;
Bucură-te, făclie strălucitoare a toată făptura;
Bucură-te, cădere de pieire demonilor;
Bucură-te, ridicarea pămîntenilor celor căzuţi;
Bucură-te, lumină necuprinsă de ochii omeneşti;
Bucură-te, adînc mare văzut de gîndurile credincioşilor;
Bucură-te, că tu eşti povăţuitorul mîntuirii;
Bucură-te, că luminezi inimile credincioşilor;
Bucură-te, datătorule de bucurie al creştinilor;
Bucură-te, pierzătorul blestemului pămîntenilor;
Bucură-te, prin care se luminează făptura;
Bucură-te, prin care se goneşte necazul;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 2-lea

Văzînd toţi prealuminată vedenia ta, proorocule, şi noi zicem că preamăritul tău chip cu nepricepută înstrăinare nouă se arată, căci atingîndu-te cu mîna de creştetul Stăpînului, ai grăit aşa: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Înţelegere din buze întinate, cum este cu putinţă a lăuda numele tău, dumnezeiescule Ioane proorocule şi cel mai întîi tuturor cetelor drepţilor? Ci rugăciune cu cîntare aducem ţie aşa:
Bucură-te, luminătorul vedeniei celei neobişnuite;
Bucură-te, plinirea a multă lumină;
Bucură-te, laudă dumnezeiască a sfinţilor lui Hristos;
Bucură-te, cer cinstit al drepţilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, cunoştinţă fără de număr ce o dăruieşti cîntăreţilor tăi;
Bucură-te, sănătate preaminunată împărţită credincioşilor;
Bucură-te, minune mult mărită de îngeri;
Bucură-te, cel ce eşti rană demonilor de mult plîns;
Bucură-te, lumină mai strălucită decît soarele;
Bucură-te, zarea focului celui dumnezeiesc;
Bucură-te, luminarea şi dulceaţa credincioşilor;
Bucură-te, povaţă şi lumină orbilor;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 3-lea

Putere din cer, Ioane proorocule, dăruieşte nouă celor ce lăudăm înfricoşătoarea şi uimitoarea ta minune cea purtătoare de lumină şi ca aurul strălucitoare şi preamărită, că luminezi inimile credincioşilor, celor ce cu credinţă cîntă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Toată lumea te are pe tine mare apărător şi bun ajutor întru nevoi; pentru aceea ca pe un apărător al credincioşilor, şi grabnic izbăvitor, te cinstim pe tine, şi întru pomenirea ta daruri ca acestea aducem ţie:
Bucură-te, făcătorule de multe minuni;
Bucură-te, înţelepte dătător de poruncă nouă;
Bucură-te, fierbinte risipitor de vrăjmaşi;
Bucură-te, mîngîietor al firilor celor necăjite;
Bucură-te, că te rogi pentru noi către Domnul;
Bucură-te, că tu pe tiranul îl goneşti de la noi;
Bucură-te, că luminezi inimile credincioşilor;
Bucură-te, că îndepărtezi gîndurile cele pline de răutate;
Bucură-te, fierbinte folositor al bolnavilor;
Bucură-te, mărgăritarul cel luminat al lui Hristos;
Bucură-te, prin care se luminează lumea;
Bucură-te, prin care s-a gonit vicleşugul;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 4-lea

Din toate necazurile slobozeşti pe toţi, care cu dragoste şi bucurie săvîrşesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Sfinte Ioane proorocule şi botezătorule; căci, ca o făclie purtătoare de strălucire, luminezi pe cei ce laudă pe Dumnezeu cu cîntare: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Soare purtător de lumină, sfeşnic cu strălucire de aur, sfinţeşte, curăţeşte pe cei ce prăznuiesc pomenirea ta cea dumnezeiască, că se înfricoşează toţi, grăind ţie aşa:
Bucură-te, sfeşnicul luminii celei neapuse;
Bucură-te, scaun de nematerialnic foc;
Bucură-te, mîngîierea sufletească a pămîntenilor celor necăjiţi;
Bucură-te, sănătate trupească a oamenilor celor bolnavi;
Bucură-te, stîlpul de bucurie cel în chip de foc al drepţilor;
Bucură-te, cetate de Dumnezeu sădită, şi frumuseţea oamenilor;
Bucură-te, cîrmaci prealuminat celor ce înoată;
Bucură-te, hrănitor preamărit al celor flămînzi;
Bucură-te, stea mai luminată decît soarele;
Bucură-te, sfeşnic strălucitor cu raze de aur;
Bucură-te, dătătorule de daruri înţelepţilor;
Bucură-te, ajutătorul celor lipsiţi;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 5-lea

Proorocule, vrînd să mîntuiască Domnul pe pămînteni din înşelăciune, ai ieşit din pustie ca un Înaintemergător al Domnului şi ai înmulţit pe pămînt darul din destul, sfinte, şi toate le-ai luminat cu dumnezeiască cunoştinţă; pentru aceea cîntăm lui Dumnezeu aşa: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzut-au fiii oamenilor, proorocule, cinstită mîna ta, cînd s-a atins să boteze pe Domnul şi s-au înfricoşat şi cîntare dumnezeiască cu bună alcătuire s-au nevoit a cînta ţie aşa:
Bucură-te, slujitorul cel prealuminat al lui Hristos;
Bucură-te, înţelepciunea tuturor neamurilor;
Bucură-te, doctore luminat al bolnavilor;
Bucură-te, gonitorul cel înfricoşător al demonilor;
Bucură-te, frumuseţea cea prealuminată a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, loc preacinstit cu bun miros al lui Dumnezeuţ
Bucură-te, minunea minunilor cu multă mărire;
Bucură-te, dare cinstită cu multă dăruire;
Bucură-te, vas duhovnicesc prealuminat;
Bucură-te, comoara darului cea preacinstită;
Bucură-te, luminătorule al măriţilor mucenici;
Bucură-te, podoaba cea cinstită a preoţilor;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 6-lea

Capul tău cel dumnezeiesc tăindu-ţi-se, Ioane proorocule Irodiada purtîndu-l se minuna, că n-a cunoscut de ce se mustra; şi acum ca un înger petreci şi cu oamenii vorbeşti, iar ucenicii văzînd tăierea ta, tînguindu-se, au cîntat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Proorocule, cînd ai zis: nu sunt vrednic a dezlega curelele de la picioarele Celui ce vine după mine, s-au înfricoşat toţi auzind acestea, pînă cînd au văzut pe Acela botezat, şi cîntînd au grăit către tine unele ca acestea:
Bucură-te, mărgăritar de mult preţ;
Bucură-te, gura cîntărilor celor cinstite;
Bucură-te, lauda cea dulce a proo-rocilor;
Bucură-te, arma cea nebiruită a credincioşilor;
Bucură-te, graiul cel frumos al pustnicilor;
Bucură-te, mirul cel cu bun miros al cucernicilor preoţi;
Bucură-te, turnul cel nebiruit al credincioşilor;
Bucură-te, făclia cea prealuminată a Bisericii;
Bucură-te, hrănitorul săracilor şi al străinilor;
Bucură-te, vindecătorul orbilor şi al şchiopilor;
Bucură-te, piatră scumpă de mult preţ;
Bucură-te, făclie mult-luminoasă;
Bucură-te, Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 7-lea

Mare acoperitor şi folositor, ca pe un turn de tărie, te-a aflat pe tine Ioane lumea, cel ce eşti mai cinstit decît toţi pămîntenii, şi de cît toţi drepţii şi preacuvioşii şi arhiereii, că se spăimîntează toţi cunoscîndu-ţi viaţa ta cea nematerialnică şi de aceea cîntă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Arătat-a făptură nouă Stăpînul tuturor, prin tine, Ioane, căci, fiind atins creştetul Stăpînului de mîna ta care tremura, ne-a sfinţit pe noi, şi a luminat pe cei ce grăiesc către tine unele ca acestea:
Bucură-te, dătătorul bucuriei celei dumnezeieşti;
Bucură-te, pierzătorul blestemului înşelăciunii celei diavoleşti;
Bucură-te, luminarea şi lauda sfinţilor;
Bucură-te, desfătarea şi bucuria dreptcredincioşilor;
Bucură-te, trandafir cu frumoase vopsele ale mirosului celui de taină;
Bucură-te, crin cu bun miros;
Bucură-te, zvedenie înfricoşătoare;
Bucură-te, că umpli de bună mireasmă sufletele;
Bucură-te, păzitorul cel nebiruit al pămîntenilor;
Bucură-te, scara cea cu bună-suire a credincioşilor;
Bucură-te, prin care se înnoiesc cele de jos;
Bucură-te, prin care se închină cele de sus;
Bucură-te, Ioane preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 8-lea

Vedenie străină dacă a văzut Zaharia pentru tine, fiul lui, Ioane proorocule, s-a spăimîntat cînd a văzut pe Gavriil, de a cărui frică a rămas mut pînă cînd te-ai născut, şi îndată a cîntat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul eşti tu celor din nevoi strajă tare, şi ocîrmuitorilor slavă şi stăpînie, că prin tine, Ioane, credincioşii biruiesc toate seminţiile vrăjmaşilor şi, lăudîndu-te, te măresc cu tocmită cîntare aşa:
Bucură-te, izbăvirea şi curăţirea păcatelor;
Bucură-te, vas cinstit al Domnului;
Bucură-te, cîntare înfrumuseţată a Stăpînului;
Bucură-te, cetate de Dumnezeu sădită şi rai de hrană;
Bucură-te, loc de Dumnezeu umblat şi lumina vieţii;
Bucură-te, că ai înflorit rodul curăţiei,
Bucură-te, că izvorăşti rîul înţelepciunii;
Bucură-te, săditorul livezii celor fără de materie;
Bucură-te, lucrătorul odraslei celei nestricăcioase;
Bucură-te, prin care ne-am luminat toţi;
Bucură-te, prin care s-au mîntuit credincioşii;
Bucură-te, că ivorăşti luminarea dreptei credinţe;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 9-lea

Înfricoşatu-s-a Elisabeta, dacă a văzut pe Maica lui Iisus, venind către dînsa la închinare, şi pruncul în pîntecele ei cu bucurie a grăit: Cel ce luminezi, toate, luminează-ne şi pe noi care cîntăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Dacă au intrat în urechile lui Zaharia graiurile Elisabetei, înţelegînd dezlegarea celor nevăzute ce vor să fie, toţi s-au minunat şi au grăit aşa:
Bucură-te, tăinuitorule al celor negrăite;
Bucură-te, dezlegătorule al stricăciunii celui întîi-zidit;
Bucură-te, dătătorul cunoştinţei de cele ce vor să fie;
Bucură-te, surpătorul mîndriei celor potrivnici;
Bucură-te, reazem şi tărie dreptmăritorilor ocîrmuitori;
Bucură-te, tărie şi folositor credincioşilor domni;
Bucură-te, că luminezi ochii inimilor;
Bucură-te, că întuneci gîndurile cele rele;
Bucură-te, cîntare frumoasă şi cu bun miros;
Bucură-te, suflet cinstit al sufletelor celor bune;
Bucură-te, doctorul sufletelor şi al trupurilor;
Bucură-te, arătătorul minunilor celor multe;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 10-lea

Sfinte izbăveşte de toate nevoile pe toţi cei ce aleargă către tine, la dumnezeiască pomenirea ta cea purtătoare de lumină şi cu raze strălucitoare; că ai îndrăznire către Dumnezeu, şi poţi să izbăveşti din nevoi pe cei ce cu dragoste Îi cîntă Lui: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Zid eşti oamenilor, Sfinte Ioane, şi turn nebiruit întru războaie, că, prin folosirea ta cea nebiruită se biruiesc taberele vrăjmaşilor; iar noi, fiind mîntuiţi, grăim către tine unele ca acestea:
Bucură-te, folositorul cel tare al pămîntenilor;
Bucură-te, alungătorul cel tare al duşmanilor;
Bucură-te, cel ce biruieşti tabere în zile de război;
Bucură-te, cel ce dăruieşti sfaturi de taine;
Bucură-te, crin iubitor de mir al mirosului celui de taină;
Bucură-te, trandafirul cel neveştejit al mirosului celui dumnezeiesc;
Bucură-te, că izvorăşti rîul vindecării;
Bucură-te, că din tine curg pîraie minunate;
Bucură-te, steaua care luminezi lumea;
Bucură-te, lumina care luminezi cele întunecate;
Bucură-te, umblarea şi tăria şchiopilor;
Bucură-te, povaţa şi lumina orbilor;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 11-lea

Proorocule sfinte botezătorule, pentru mulţimea minunilor tale celor vrednice de laudă, de ţi-am aduce cîntări şi glasuri care să minuneze tot neamul omenesc, nimic nu săvîrşim cu vrednicie, faţă de darurile tale, pe care le dăruieşti nouă celor ce cîntăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Purtătorule de lumină şi dumnezeiescule Ioane proorocule, cu înfricoşătoarele şi luminatele tale minuni, luminează şi străluceşte inima noastră a celor ce cu dragoste aducem ţie rugăciuni şi graiuri ca acestea:
Bucură-te, folositorul săracilor şi al văduvelor;
Bucură-te, vindecătorule al multor neputincioşi şi bolnavi;
Bucură-te, lauda cea dulce a celor necăjiţi;
Bucură-te, mîngîierea frumoasă a celor osteniţi;
Bucură-te, întărirea cea preamărită şi minunată a credincioşilor;
Bucură-te, proorocia şi îngrădirea de apărare a Bisericilor;
Bucură-te, că celor ce înoată tu le eşti povăţuitor;
Bucură-te, că te-ai arătat doctor celor bolnavi;
Bucură-te, locul hranei celei fără de moarte;
Bucură-te, pacea vieţii celei nestricăcioase;
Bucură-te, ţărină a pomilor celor înfloriţi;
Bucură-te, rădăcină din odrasla pururea vie;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 12-lea

Sfinte botezătorule, dă dar dumnezeiesc din cer cîntăreţilor tăi, că luminezi ca o făclie prealuminată pe cei credincioşi, şi arzi pe cei ce nu cîntă cinstitei tale biserici şi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Se luminează credincioşii de a ta vedere, lăudîndu-te cu cîntări prea mărite, căci ca un rai frumos dumnezeiesc şi stăpînesc, botezătorule, sfinte, înmiresmezi, sfinţind pe cei ce te laudă pe tine cu fierbinţeală şi-ţi cîntă aşa:
Bucură-te, mărgăritarul cel frumos şi de mult preţ;
Bucură-te, izvorul cel preafrumos şi preabogat;
Bucură-te, vasul cel iubitor de mir îngerilor şi oamenilor;
Bucură-te, numele cel scump al proorocilor şi al apostolilor;
Bucură-te, sabie înfricoşătoare asupra ereticilor;
Bucură-te, pecetea celor două Testamente;
Bucură-te, că izbăveşti din nevoi pe cei robiţi;
Bucură-te, că biruieşti pe cei potrivnici credincioşilor;
Bucură-te, floarea cea preafrumoasă a dreptei credinţe;
Bucură-te, mirul celor cu bun dar;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 13-lea

Sfinte Ioane proorocule, dulceaţa lumii, frumuseţea cerului cea împătrit luminată, primind această rugăciune de acum, izbăveşte pe toţi din toate nevoile, şi-i scoate din chinul cel ce va să fie pe cei ce te laudă cu credinţă, cîntînd lui Dumnezeu: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul întîi: Înger înaintestătător… şi Condacul întîi: Prin tine izbăvindu-ne… şi se face otpustul.(Acatistier)