A venit Crăciunul, Bucuraţi-vă!
Cuvântul s-a făcut trup
O, ce veste minunată! Steau sus răsare Nouă azi ne-a răsărit Moş Crăciun Domnuleţ şi Domn din cer Florile Dalbe La Vitleem colon-n jos.. Praznic luminos Doamne, ale Tale Cuvinte Mărire-tru cele-nalte Cetiniţă cetioară
Emisiuni televizate la praznicul Naşterii Domnului.
Pruncii din Betleem şi Irod
Partea I
Partea a II-a
Partea a III-a
Cu noi este Dumnezeu !
Pentru a înţelege şi sărbătoarea Crăciunului vă rog să citiţi cu atenţie două sf. evanghelii care desluşesc, Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută”. Cea dintâi de la evanghelistul Matei I, 1-25 “Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam”… şi cea de la Luca I, 26-38: II, 1-20,” Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său”..
Ascultă, luminânda!.( Cercetatu-ne-ai pe noi )
pr. Zisu Iulian
Evanghelia identităţii
,,Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi pe fraţii lui; Iuda a născut pe Fares şi pe Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram; Aram a născut pe Aminadav; Aminadav a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon;Salmon a născut pe Booz, din Rahav; Booz a născut pe Iobed, din Rut; Iobed a născut pe Iesei; Iesei a născut pe David regele;
David a născut pe Solomon din femeia lui Urie; Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa; Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia; Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz;Ahaz a născut pe Iezechia; Iezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon;Amon a născut pe Iosia; Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la strămutarea în Babilon;
După strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiel; Salatiel a născut pe Zorobabel; Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor; Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud;Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iosif, logodnicul Mariei, din care S-a născut Iisus, Care se cheamă Hristos.
Aşadar, toate neamurile de la Avraam până la David sunt paisprezece; şi de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri.
„Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor. Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: “Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu“. Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa. Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus.” (Matei 1 1-25)
Lumea aştepta un semn din cer. Egiptenii pe Isis, perşii pe Mitra, Orientul îndepărtat pe cineva ca să le îndrepte greşalele. Athena prin Socrate spunea „Să nu cerem nimic zeilor, să aşteptăm un trimis din cer care va veni să ne înveţe datoriile noastre către zei şi către oameni şi să nădăjduim în bunătatea divină că această zi nu este departe”. Roma cu Cicero pomenea de un rege, iar Virgiuliu le vorbea de un mare prinţ. Numai poporul ales prin legământul lui Avraam şi prin proorocii Mari şi Mici îi anunţa că sfatul ceresc al Treimii a hotărât ca la noi să vină Fiul Omului. Citiţi pe Isaia:, Iată Fecioară în pântece va lua şi va naşte Fiu şi se va chema numele lui Emanuel, înger de mare sfat. Sfetnic minunat, Dumnezeu biruitor, Domnul păcii, Părintele veacului ce va să fie”. (Ascultă condacul Fecioara astăzi!) Toţi s-au înjugat cu moartea precum este scris, aşa că totul era permis. Păcatele din nou ajunseră până la cer şi nici o jertfă sau sacrificiu nu-i mai putea salva. Iată ce vorbea şi promitea Augustul Romei, Octavian:, Am hotărât pentru popor şi nobilime să se serbeze 47 de jocuri, din care fiecare m-a costat 3 milioane bani. În aceste jocuri se vor lupta o mie de lei, o mie de porci, o mie de cerbi şi o mie de struţi. Eu am biruit Galia, am învins Spania, am umilit Grecia, am supus Asia şi Africa, am subjugat Germania şi toate popoarele se închină înaintea mea, ca înaintea lui Dumnezeu”. Dumnezeul universurilor văzute şi nevăzute intră definitiv în istoria omului, nu pentru ai cere socoteală, ci pentru al ridica din căderea aceea. „Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire “? (I În. 4,8). Planul este măreţ, demn de Atotputernicia Sa. Minunat şi mântuitor! Şi îngerii mesagerii care au cântat cu păstorii Marea Doxologie a Liturghiei cosmice:, deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! ” Şi a venit Hristos aproape de sfârşitul anilor şi lunilor, în 25 decembrie: ca să facă din noi făptura cerească cu chip şi asemănare, ca să trăim în veci cu El. Această genealogie va răspunde tuturor celor care vor contesta originea pământească, cât şi divină a Mântuitorului nostru Isus Hristos., În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr”. Fără Scripturi nu vom înţelege Adevărul, rostul şi menirea noastră, nici Tainele Sfinte. Alţii ne promit solemn aşteptarea şi descoperirea ştiinţelor, uitând parcă intenţionat că lucrurile se văd mai clar de Sus în jos. Aceasta înseamnă Revelaţia întreagă şi nu presupune ghicitură. Noi ştim ceea ce trebuie de la Dumnezeu, restul” venit de la informaţia lumii, primim dacă este de folos şi nu contrazice mântuirea şi veşnicia. Altă evidenţă nu avem şi drept urmare nu putem pierde împărăţia cerurilor, bazându-ne pe lucruri care vor fi descoperite peste nu ştiu câţi ani. Timpul şi cercetarea omenească pe zi ce trece înclină să ia în calcul nu doar teoretic posibilitatea dimensiunilor, sau după cum ne povestesc ei a diverselor lumii paralele, ci încercă timid să recunoască transcendentul şi pe Marele Arhitect. Frecvent se isinua impactul civilizaţiilor pentru a nu rămâne descoperiţi atunci când va fi Parusia. Ce ziceţi de, civilizaţia” lui Dumnezeu? Crăciunul nostru nu este doar tradiţie şi folclor, ci colind popular şi transmite tuturor pământenilor indiferent de vârstă mesajul Treimi Sfinte. Niciodată voi cei de ieri, azi şi mâine, n-aţi fost singuri. Vin sărbătorile ca o recapitulare a tuturor evenimentelor, ca orice muritor să audă:, Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru. Tu eşti Dumnezeu care faci minuni” Moşul Crăciun dezgheaţă nu numai ţinuturile fiordurilor artice, ci poposeşte pe meridiane în povestea Lui ca la sfârşit să dăruiască bunătăţile Sale. Lumina lină a sfintei sfintei slave a Tatălui ceresc cade pe faţa omului şi veşnicia vindecă tot. Naşterea aparţine Tatălui din ceruri şi suntem fii Celui PreaÎnalt, deci şi altei lumi. Fiul este Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. Şi aşa înţelegem lumea din noi şi prin suflet lumea de Dincolo. Omul a fost raţional de la început şi poate să contrazică filozofiile materialiste care au vrut doar să-l îndobitocească. Cu ce oare împiedică gândirea, credinţa şi rugăciunea? Dimpotrivă zic, că-i va ajuta să nu se piardă în necunoscut, fiindu-i călăuză pentru tot lucrul bun. Omul patimilor şi poftelor nu poate produce destul, pe când spiritualitatea oricând îl poate înălţa mai Sus. Nu poţi atinge sfinţenia şi absolutul doar prin instrumentarul fabricat. Te poţi folosi de orice lucru creat numai dacă ceri şi ajutor:, Celui care este din zilele veşniciei” Istoria are viziune datorită proiecţiei pe care i-o dă omul ca, rege”şi nu bietul maimuţoi care nu-şi depăşeşte condiţia animalului. Mereu s-a făcut trimitere la cugetare şi cunoaştere, dar fer. Augustin spune:, Doamne, să te cunosc pe Tine ca să mă cunosc pe mine.” Citiţi din psalmii lui David şi veţi găsi că şi el răspunsuri!, Cât de departe e cerul de pământ, aşa întăreşte Dumnezeu milă Lui către noi”. Dacă vrem să înţelegem Taina Crăciunului şi a sărbătorilor trebuie să ne curăţim simţirile. O conştiinţă trează, deschisă spre adevăr. Dragostea şi iertarea, spovedanie şi împărtăşania. Omul modern laicizat, împovărat de atâta informatică, dacă nu e şi religios, aude doar zurgălăii colindătorilor, tropăitul miliardelor, zbuciumul făpturii, foşnetul naturii… şi doar atât. Dacă laşi deschisă uşa sufletului tău va veni şi El. Înseamnă că nu trăieşti degeaba sau întâmplător. Nu poate fi cer nou şi pământ nou, schimbare” fără Iisus. Avem o lene de a nu duce lucrul până la capăt, uitând că şi logica te duce la Dumnezeu care nu se răzbună.. Iubirea merge până la capăt şi va trebui să ai dragoste pentru că fără ea nu poţi continua. Cuprins de siguranţa veşnicie este Dumnezeu, care n-a făcut niciodată ceva rău.. Timpul suntem noi, iar Cel necuprins:. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan, 3,15. Îşi alege staul în inima pământului. Dumnezeu cere acceptul, iar omul care aştepta mântuirea prin Fecioara Maria răspunde acum afirmativ. Credinţa şi făgăduinţa făcută lui Avraam şi nouă, nu este doar un petic de pământ, ci legământ: Testament. „Deci, dacă a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege, ca pe cei de sub lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea” (Gălăteni 4,4-5). Hristos nu poate fi confundat, negat sau interpretat. Nu este nici din lumea îngerilor, nici creat, ci vine din sânul Treimii Sfinte, aşa cum rosteşti în Crezul Bisericii Ortodoxe. Rău intenţionat să fii şi nu ai cum să-L scoţi din istorie. Evanghelia acestei Duminici aduce proba, ca document ce se va păstra cât va ţine cerul şi pământul. De trei ori câte paisprezece neamuri, arătând prin de două ori cifra 7, plinătatea adevărului sfânt. Astăzi ni se spune deci, că El este nu numai Dumnezeu ci şi om: venind din neam ales. Zeii cu mitologia lor au adus doar răzbunare, pe când Fiul aduce iubirea fără limite. Nu toţi putem fi bogaţi sau învăţaţi, dar toţi mai avem puţină dragoste, dacă pe drum n-a furat-o vrăjmaşul. Nimeni nu poate trăi şi învia fără iubire., Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară…” (În. 3, 16), Nu uitaţi! Betacismul se naşte doar în inimile credincioşilor adevăraţi. Cele 36 de neamuri în acest arbore nu impresionează prin calitatea numelor înşirate, ci prin veriga lanţului existent care duce la exactitatea profeţiilor împlinite prin David şi Iuda, confirmându-L pe Mesia. Chiar şi locul Naşterii Sale este profeţit de Miheea” ” Şi tu Betulele, casa Eufratului, mic eşti între miile Iudeii că din tine va ieşi Mie să fie povăţuitor în Israel” Neamurile cu păcatele şi apucăturile unora indică vinovăţia şi infidelitatea poporului ales şi a naturi umane, care este asumată în întregime de Hristos care vine să se dea jertfă, plătind cu Scump sângele Său păcatele omeniri. Într-o bună zi le spunea nu doar ca să-i consoleze, ci să le arate calea pocăinţei:” N-am venit pentru cei drepţi ci pentru cei păcătoşi”. Toţi cei înşiraţi pe acest pomelnic genealogic au aşteptat Crăciunul, ştiindu-se vinovaţi pentru acea cădere.. Nu puteam renaşte la o altă viaţă fără Crăciun, sau marea Chenoză: Dumnezeu se face om. O altă naştere; din apă şi din Duh. Şi astfel în paradigma dumnezeiască se face dreptate. Ultimul vrăjmaş fiind veşnicia morţii. Iosif împreună cu noi cei nelămuriţi ne-am trezit din visul îndoielilor. Treizeci şi şapte de secole a aşteptat poporul sfânt Taina. Cerul era pregătit, dar oamenilor nu le plăcea smerenia. Magii au cercetat, Steaua a confirmat şi Irod s-a învârtoşat. Au vrut numai împărăţie lumească.. Această sărbătoare ne cuprinde pe toţi, nu doar prin tradiţie ci prin Existenţă. Creştinismul nu este o dimensiune culturală sau de educaţie, ci crez. Unde este păcat este şi pocăinţă, unde este timp încape şi veşnicie, unde este moarte este şi înviere. Nu poate fi numai cădere ci şi ridicare. Nu ne-am revenit singuri. Ne-a izbăvit Hristos. Dumnezeu şi a împlinit voia Sa. Mântuirea nu este doar o afirmaţie ci o implicare totală. Crăciunul va aduce apoi jertfă, Înviere şi Înălţare, adică desăvârşire. Crăciunul nu este idee, teorie sau simbol, ci Viaţă adevărată. În acest timp unim cerul cu pământul şi desluşim Taina. Şi din minte poate coborî uşor în ieslea sufletului, aducând roade de bucuroase fapte bune.” Cel ce este”: şi căruia nimeni nu-i văzuse chipul, azi trimite pe Unul născut Fiul Său., Văzut-am în vedenie de noapte şi, iată, pe norii cerului venea Cineva ca Fiul Omului şi a venit la Cel-Vechi-de-Zile şi a fost adus în faţa Acestuia (Daniel 7, 13).Şi Lui I s-a dat stăpânirea, slava şi împărăţia (Daniel 7, 14). Neamurile dovedesc că Mesaia era Cel proorocit: Avraam la David, de la David la strămutarea în Babilon, de la strămutarea în Babilon până la Naşterea lui Iisus Hristos. Toate profeţiile dovedesc cu sute şi mii de ani înainte de venirea Mântuitorului că toate s-au împlinit întocmai în persoana Lui. Apostolul Filip aleargă şi îi spune lui Natanail: :”Am aflat pe Acela despre care a scris Moise în lege şi profeţii, pe Iisus” (Ioan I, 45). Drepţii Vechiului Testament au fost martorii Adevărului. Apostolii au văzut Slava, iar noi am devenit părtaşi ai bucuriei. Dumnezeu acceptă condiţia umană cu toate consecinţele degradării. Împăcare o face doar El, pentru a face restaurarea firii noastre şi aparţine deopotrivă celor drepţi, dar şi celor păcătoşi care vor să se îndrepte.. Evenimentul depăşeşte orice închipuire venind într-o lume contestatară. Dacă îngerii au cântat, dracii s-au cutremurat.” Ce este nouă şi Ţie Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?” Această mare bucurie niciodată nu poate fi cumpărată, negociată ci doar chemată. Mâncărurile şi ospitalitatea Sărbătorii dacă nu transmit duhul său harul, totul rămâne doar o petrece oarecare. Păstorii au vestit colindul ca o catavasie:”: Hristos Se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul şi cu veselie lăudaţi-L popoare că S-a preaslăvit”. Lumea n-ar avea rost fără această noapte de Crăciun. În creştinism cine lipseşte pierde duhul sărbători. În slujbă de întâlneşti cu toţi: sfinţii, cu Maica Domnului, cu sf. Treime şi cu ai tăi vii şi adormiţi. Nu poţi sta la masa Crăciunului fără să cânţi colindul sfânt. Noi nu doar ne amintim, ci trăim evanghelia participând la sf. liturghie şi vedem Betacismul,. Fiindcă adevărată pregătire începe cu sufletul. Deja s-a făcut începutul mântuirii noastre:. „Şi Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de dar şi de adevăr” (Ioan I, 14).
Fiţi înţelepţi şi darnici precum magii! Cântaţi, precum îngerii şi păstorii! Ascultaţi, ca şi Iosif! Bucuraţi-vă, împreună cu Maica Domnului ! Vine iarăşi Crăciunul!
Postat in Articole personale de Parintele Zisu Iulian