Sf. Parascheva ocrotitoarea noastră
Prietenii lui Dumnezeu!
Întru tine maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, ca este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă maică Paraschevo, duhul tău.
Epivat, rămâne un nume de referinţă în sfinţenie şi ortodoxie. În ţinutul Traciei de odinioară fosta voia Cerului Treimic ca să-i trimită înger cu porunca ;” Lasă pustiul si întoarce-te în patria ta, unde vei da trupul tău pământului, iar sufletul tău se va duce în cer, la Mirele pe care L-ai iubit mai presus de părinţi de rude şi de toate bunurile lumii “. Chemarea şi alegerea nu stau în vârsta anilor ci în credinţă şi fapte bune. Copila fiind, de câte ori se ducea la Biserica satului îşi schimba hainele podobite cu ale săracilor. Aceleaşi cuvinte; ,, Cel ce voieşte să vină după Mine , să se lepede de sine , să-si ia crucea şi să-Mi urmeze”.-au descătuşat fiinţa umană, lăsând în urmă sfinţi. Aşa şi neprihănita Parascheva a luat drumul pustietăţii şi rugăciunii continue ajungînd chiar şi în Ţara Sfântă având doar 25 de ani. Iar peste doi ani şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, iar trupul nu departe de ţarmul mării. Si cu vis minunat Gheorghe si Eftimia buni dreptcredincioşi din Epivat au fost înştiinţaţi ;”De ce aţi nesocotit trupul Cuvioasei Parascheva ?” Luaţi-l degrabă şi puneţi-l într-o raclă strălucitoare, că Dumnezeu a slăvit-o în cer şi vrea să o mărească şi pe pământ”. Şi astfel au alergat sătenii şi pr. satului de au dezgropat moaştele mirositoare de lăngă osemintele marinarului , apoi le-au aşezat la loc de cinste în Biserica din Epivat În sec. al 13-lea le găsim în Tărnovo reşedinţa imperiului româno-bulgar al Asaneştilor. La sfârşitul sec. al 14-lea spre a fi ferite de turci rămân 5 ani la Vidim apoi la Belgrad. În sec. 16-lea le intâlnim cu sfintenie in biserica Vlaherne,Sf. Dumitru,Sf.Gheorghe din Constantinopol. Vrut-a Bunul Dumnezeu prin grija,cheltuiala domnitorului Vasile Lupu si ruga mitropolitului Varlaam să ajungă ptr. veşnicie în Moldova românească la anul 1641, fiind aşezate în Biserica Sf. Trei Ierarhi din Iaşi. Pentru cei care nu cred în sfinţii, moaşte şi minuni pomenim noaptea de 26-27 decembrie 1888, când racla sfântă cu moaşte a fost scoasă din jeratec neatinsă. După incendiul paraclisului au fost strămutate la Sveta Petka cum o numesc slavi, în noua Catedrala Mitropolitană-1889. Doar în 1944 cu escortă au stat la adăpost în Catedrala Patriarhala din Bucuresti,apoi seceta din 1947 la ruga moldovenilor a străbătut pământul ţării de nord aducând ploi spre mirarea ruşilor. Din 1641 până azi 14 octombrie este zi de ” sărbătoare a Iaşilor” cu milioane de pelerini. Pe toti ne aduce dragostea de Dumnezeu si minunile Cuvioasei. Doar o simplă tradiţie nu ar rezista prin vremuri dacă nu ar fi si Sfântă. Dovada , trupul ei neputrezit lângă care au poposit moaştele sf. Gheorghe, Andrei,Casian ca să se amintescă oamenilor că ” Dumnezeu este slăvit întru sfinţii Săi .”
pr. Zisu Iulian
Poţi asculta o emisiune televizată numită:
Epivat.
Postat in Articole personale de Parintele Zisu Iulian