“Adio, sărmană lume!”

,,Şi după aceea, S-a dus într-o cetate numită Nain şi cu El împreună mergeau ucenicii Lui şi multă mulţime.Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, şi mulţime mare din cetate era cu ea.Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge!Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te.Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui.Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.Şi a ieşit cuvântul acesta despre El în toată Iudeea şi în toată împrejurimea”(.Sfânta Evanghelie după Luca Capitolul 7, 11-17)

Într-o lume a miliardelor cu creştere demografică  controlată pe alocuri, totuşi încă se moare chiar pe ,, capete.” Omul  urmează drumul creeaţiei chiar dacă consecinţele păcatului strămoşesc i se împotrivesc la orice pas. ŞtiInţa cu cercetarea ei asiduă a reuşit cel puţin în ultima sută de ani să schimbe faţa lumii, iar omenirea să sufere zice-se mai puţin. Dar cu tot efortul noi deabia trecem pragul celor optzeci şi ceva de ani şi ici colo mai scapă peste sută câte cineva. Şi iată de ce ne întrebăm; nu cumva faptul că ne-am permis singurătatea sau fuga de Dumnezeu, trăim biologic mult mai puţin? Avem mărturiile vărstelor matusalemice, când ni se povesteşte de lumea de lângă Rai care trăia mult, deşi, murea câte puţin, parcă proporţional cu nunărul paşilor pe care-i făcea depărtându-se de Dumnezeu. Ştiinta pozitivistă ne propune ,, aşteptarea” uitând că suntem muritori. Unii încrezători doar în legile ei îşi plătesc confortul vrând să treacă timpurile la temperaturi cu minus şi se lasă pe mâna criogeniştilor ca să-i trezească după îngheţ la veşnicia ,,temporală” lor. Numai creştinii trăiesc cu credinţa şi nădejdea promisiunii Mântuitorului Iisus Hristos că va veni ziua când:,, Nu toţi vom muri ci toţi ne vom schimba”.Le vorbim cu nume de oameni care prin voia Sfintei Treimi n-au gustat moartea, precum Enoh, Ilie: iar ei rostesc cu negaţie: poveşti!,,Prin credinţă, Enoh a fost luat de pe pământ ca să nu vadă moartea, şi nu s-a mai aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase, căci mai înainte de a-l strămuta, el a avut mărturie că a bine-plăcut lui Dumnezeu.” Chiar reprezentanţii elitelor se încurcă cănd numără imensitatea cerurilor. Cândva prin estul ,,îngheţat” discutându-se în tezele partidului şi doctrina lui Malraux un militant dornic să salveze,, viaţa ” întreabă agnostic:,, Tovarşi, dar cu moartea cum rămâne?” Rezolvase problematica ,,omului nou” colectivizându-l şi după ce l-a îndoctrinat idiologic la forţat să accepte varianta propusă. Pe Hristos l-au pus l-a index, Bisericile le transformă în grajduri şi magazii iar pe cele care le stătea în cale le-au demolat. În unele minţi înfierbântate de flamura roşie unii chiar mai aşteată şi azi ,,izbăbirea”  propusă, deşi nomenclaturişti foşti sau actuali se tratează în ,,lumea liberă”, care cel puţin nu s-a luat pe faţă la trântâ cu Dumnezeu. L-au lăsat barem acolo Sus, în cerul Lui! Înţelege-ţi acum de ce atunci şi azi în evanghelie  Fiul lui Dumnezeu spune :,, Nu  plânge!” Scriptura este plină de Bine dar ne arată şi puterea răului. Este VIAŢĂ, dar ne arată la ce a dus urmările păcatului. Mereu trimite la El şi noi alegem întunericul, alergând după socializare. Repede ne-am consolat şi ne-a obijnuit cu moartea. Regulile morţii devin precise fiindcă au intrat în genă. N-am azvârlit la timp răul care-şi făcăcuse cuib. Creştinii încearcă să scape acum aruncăndu-l la ghenă prin spovedanie. Vor ca să-şi salveze SUFLETUL chiar dacă trupul se întoarce în ,, pământul din care a fost luat” Lupta între Bine şi rău este în paginile Bibliei, Creatorul vrând doar ,,să mai scape cea mai rămas din căderea aceea”. A trimis pe Mesaia între cele 2 Testamente. Legământ de iubire veşnică „,,Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.”Iată adevăratul motiv pentru care avem minuni.Ce plan dumnezeiesc, ce imn de slavă:,,Hristos a înviat din morti, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu−le!”

Când cortegiul îndoliat ieşea din cetatea Nain şi mulţime de popor plăngea cu femeia văduvă care-şi ducea la groapă fiul s-a ,, întâmplat” ca  pe acolo să treacă şi Iisus. Moartea nu poate să meargă mai departe şi să-l ocolească pe Dumnezeu! Am zice acele cuvinte memorabile româneşti:,, pe aici nu se trece!” Tot ceea ce citiţi în evanghelii până la lupta finală cu dracul din Apocalipsă, este planul de a stopa drumul morţii, ca să moară cât mai puţini, a lăsa pe om să trăiască şi în ziua hotărâtă să nu mai vadă moarte,,Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!”Atunci şarpele a zis către femeie: „Nu, nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. De ce încă te mai laşi păcălit, omule? ,, Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te.!” Dacă aţi citit în calendar sau aţi luat seamă la otpustul sf.Liturghii, este şi ziua de pomenire a sf. apostol Toma. El,,necredinciosul” verifică Înviere şi DUMNEZEIREA pentru pământeni.,,Domnul meu şi Dumnezeul meu,!” Să nu vă miraţi că toţi care au văzut minunea s-au înfricoşat. Este un război nevăzut şi de neînţeles de către mulţi, între Viaţă şi puterea morţi. Dar cei de atunci au dat slavă lui Dumnezeu şi au recunoscut că nu i-a părăsit de tot. Ştim că în acest timp Ioan Botezătorul era întemniţat iar mesajul ca răspuns la întrebare era pentru ucenicii, lume şi noi cei de azi şi poimâine ,,Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce aţi văzut şi cele ce aţi auzit: Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii înviază !” Ce stare şi somn profund ca să te trezeşti DINCOLO. Ce Taină mare! Ce mângâiere! Aceasta este bucuria finală!,,Măngâierea noastră prisoseşte prin Hristos” (II Corinteni 1, 5). După atâtea fapte rele Dumnezeu îşi păstrează mila. El nu minte niciodată!,,Eu sunt invierea si viaţa, cel ce crede in Mine, chiar dacă va muri, va trăi.„ (Ioan 11,25)

Ce rost are să te mai tulburi cănd ştii că singur ai ales. Comportamentul adevăratului creştin ar trebui să fie crez:,, Aştept învierea morţilor!” Generaţia umană va trăi pe viu acest Adevăr. Nihilismul şi neantul sunt doar teoriile neputinţei de a înţelege pe Dumnezeu. Frica de moarte produce dramaticul dar nu imposibilul.“Nu plângeti; copila n-a murit, ci doarme” (Lc. 8, 52). sau  „Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc”  Şi aşa au batjocorint sfinţii şi martiri moartea. Ştiţi care este etimologia cuvântului de care ne speriem, cimitir? Vine de la verbul a dormi din limba greacă.Nimic nu este hazard iar viaţa este un dar. Bucuraţi-vă! Şi când te găndeşti că oamenii l-au omorăt pe Dumnezeu care nu moare!„Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba,Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba.Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire.Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune şi acest (trup) muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă.Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău? Şi boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este legea.”(1 Cor. 15,51-55). Sfinţii Părinţi recpmandă amintirea morţii. Mulţi care au fost la un ,,pas” au înţeles că e riscant să nu trăieşti cu Dumnezeu. Este ultima noastră mare călătorie. Pregăteşte-te,nu te mai întorci curând!“Adio, sărmană lume!” Dacă Dincolo nu dai ochii cu ai tăi, cu Maica Domnului cu sfinţii înseamnă că ai murit cu adevărat! Dumnezeu e nemuritor, dar cu noi cum rămâne? Depinde de tine.„Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele” 

pr. Zisu Iulian

Epistola întâia către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel

Capitolul IV,13-18

,,Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi, ca ceilalţi, care nu au nădejde.Pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa (credem) că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El.Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului, că noi cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nu vom lua înainte celor adormiţi,Pentru că Însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi cei morţi întru Hristos vor învia întâi,După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi aşa pururea vom fi cu Domnul.De aceea, mângâiaţi-vă unii pe alţii cu aceste cuvinte.”  

Postat in Articole personale de Parintele Zisu Iulian