Cu diavolul nu poate negocia nimeni, fiindcă nu degeaba-i de când hăul. Cine a încercat s-a fript, şi acum dă cu multă tămâie. Trebuie să te fereşti şi să fugi cât te ţin picioarele, căci intrat pe terenul lui minat, pierzi din start. Nu ai nici o şansă să câştigi dacă nu eşti pregătit duhovniceşte pentru această luptă, şi sfârşeşti prin a pactiza cu ofertele lui mieroase. Sfântul Antonie cel Mare spune că: „Diavolii sunt necrutători, îndrăzneti si nerusinati. Nu se dau înapoi de la nimic. Se aruncă în luptă cu o furie nestăpânită si uzează fără scrupule de toată forta si viclenia de care dispun”. Din prea multă ură pe Creator se luptă cu perfidie şi răutate cu creaţia şi tulbură mintea omului, întunecând-o. Dacă am abandonat Crucea, postul şi rugăciunea suntem descoperiţi, nu mai avem protecţie şi datorită lui murim: ,, Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta ne-ai dat-o nouă”, zice cântarea la taina sf. Maslu. Regizorii filmelor de groază, mai în glumă sau serios, ne prezintă înfăţişarea lui hidoasă, şi parcă ni se zbârleşte părul, iar când avem coşmaruri gâfâim, trezindu-ne tulburaţi. Sfinţii Părinţi din trăirea şi experienţa lor duhovnicească din acest război nevăzut cu duhurile necurate, ne spun că Dumnezeu, pentru a ne apăra de săgeţile lui viclene, nu-i îngăduie să ni se arate în toată,, splendoarea“, deoarece am crăpa imediat. Acesta-i şi motivul pentru care ne dă înger păzitor care ne însoţeşte aici, dar şi pe drumul vămilor văzduhului, ca să nu fim singuri la Judecata particulară, unde răcneşte ca un leu căutând să înghită orice suflet. Nu ne cunoaşte gândurile, dar intuieşte orice mişcare, îşi vâră coada şi produce vâlvătaie şi nenorocire. Nu are la îndemână decât ispita pe care o foloseşte cu dibăcie drăcească schimbând cumpăna valorilor. Nu se poate atinge de suflet, dar îi este îngăduit să mai scutere praful de pe noi, ca să nu ne lăudăm cu credinţa şi sfinţenia. Fiecare în orice clipă, are de trecut pe propria lui piele examenele ispitelor, ţinând seama mereu, că Dincolo nu mai este decât Judecată. Sfântul Simeon, Noul Teolog zice: „Războiul este permanent si întotdeauna este nevoie ca ostasii lui Hristos să aibă armele asupra lor. Nu este zi sau noapte, nici măcar o clipă în care acest război să înceteze, ci fie că mâncăm, fie că dormim, fie că lucrăm, fie că ne rugăm, în toiul luptei suntem”  Nu poate face niciodată bine, pentru că atunci nu a zis,, miluieşte-mă”, refuzând pentru totdeauna a mai fi înger bun. Până în Apocalipsă se va lupta cu perfidie, inventează hristoşi mincinoşi şi chiar pregăteşte antihristul pentru armaghedonul final, când ucide sfinţii şi ademeneşte pe cei care nu au semnul fiarei, 666. Foloseşte şiretlicul psihozei la scară planetară, chiar şi pe cei aleşi să-i zdruncine, inducând că totul este doar întâmplător, iar în culise este ,,nimeni”. Citeşte, din paginile Scripturii şmecheriile făcute cu primii oameni care s-au lăsat amăgiţi, lupta cu dreptul Iov şi posedare din Gadar. Trebuie să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei drepte, având în mâini toiagul Crucii şi Evanghelia ca să putem răzbi acest soi de necuraţi. Exploatează orice cuvânt, de aceea i se taie drepturile doar prin Mărturisire şi Sfânta Împărtăşanie.  „Dumnezeu nu va îngădui ca să fim ispititi peste puterile noastre, ci odată cu ispita, ne va aduce si scăparea din ea” (1 Cor. 10,13).Trebuie să ne păzim simţurile, deoarece păcatul contaminează totul, din fiu devii rob sau porcar, dorind să te saturi ca risipitorul cu roşcovele din troc. Când pleacă harul vine diavolul. Nu putem sluji la 2 Stăpâni. Pentru cine lucrezi, de-acolo îţi iei simbria. Binele e că Dumnezeu ne ţine cu două mâini, cea a Maicii Domnului şi a Sfinţilor, altfel a fi fost pierduţi de mult. Aluatul creştin trebuie să dospească zilnic frământătura unei civilizaţii duhovniceşti care să rostească cu credinţă cuvântul Mântuitorului: ,, Mergi înapoia Mea, Satano că scris este, Domnului Dumnezeului tău să I te închini şi numai Lui să-I slujeşti!”

pr. Zisu Iulian

Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel

Capitolul 6