Un sfânt al legii strămoşeşti

Din Dacia Carpatină era tânărul Sava aproape de Mousaios ( Buzău), născut prin 334 din părinţi creştini, după cum ne vorbesc Actele Martirice.

                           

Pe la jumătatea secolului al III-lea peste populaţia daco-romană s-au aşezat goţii migratori, pe care episcopul lor Ulfila s-a străduit timp de peste 40 de ani să-i încreştineze, chiar traducându-le Biblia pe limba lor.

Documentele spun că pe la anul 348 conducătorii lor fiind păgâni, i-au persecutat atât pe ei cât şi pe supuşii lor creştini. Regele Atanaric în luptă cu Imperiul Roman a lui Valens, i-au  prigonit pe goţi (372) şi acuzat că ţin strânse legături cu creştinii din provincia vecină Sciţia Minor, adică Dobrogea noastră.

Aici era o viaţă religioasă organizată, având episcop pe Bretanion de la Tomis, iar guvernator fiind chiar ruda Sfântului Vasile cel Mare, pe nume Iunius Soranus. Din Dacia Carpatină era tânărul Sava aproape de Mousaios ( Buzău), născut prin 334 din părinţi creştini, după cum ne vorbesc Actele Martirice:: ,, drept în credinţă, cucernic, gata spre toată ascultarea cea în dreptate, simplu la cuvânt, vorbind tuturor în chip paşnic despre adevăr, făcând să tacă pe idolatri, purtându-se cum se cuvine celor smeriţi, negrăbit la cuvânt şi foarte râvnitor la tot lucrul bun”.

Nevoindu-se cu asprimea postului prin crăpăturile stâncilor unde erau lăcaşuri creştine, era apropiat preotului Gutica şi-l avea duhovnic pe preotul Sansalas, pe care-l ajuta de multe ori la cântarea slujbelor. Pentru a face dovada că nu sunt creştini ca şi fraţii lor din Romania (Dobrogea), ce uneltesc cu romanii împotriva lor, li se pune condiţia lepădării de Hristos şi să mănânce din carnea jertfelor idoleşti.

Sfântul Sava nu numai că a refuzat, ci în mijlocul adunărilor publice a oprit pe toţi să nu cadă în cursa diavolului, spunâdu-le că cel care va mânca nu mai poate fi creştin.

Pentru a scăpa nevătămaţi, câte un reprezentant din fiecare aşezare jura că nu se află nici un creştin. Mulţi persecutori având rude printre ei, încercau chiar să-i protejeze, aducându-le carne nespurcată şi îl alungau pe sfânt care striga: ,, pentru mine să nu jure nimeni, că eu sunt creştin”, îndepărtându-l, deoarece nu avea mai nimic de îmbrăcat şi nu putea să fie de folos, nici să-i vatăme.

Văzând cu câtă iuţeală se răspândeşte Evanghelia în Dacia Traiană, prigonitorii devastau satele, ardeau Lăcaşurile, furau obiectele preţioase.În acest timp a fost ascuns tezaurul de la Pietroasele ( Cloşca cu pui ), de către o familie convertită la creştinism, ca să nu cadă în măna pustiitorilor.

A treia zi de Paşti, în anul 369-372 în timp ce sfântul Sava era împreună cu preotul Sansala la slujbă, fiul dregătorului Atharid cu o ceată de tâlhari, i-a torturat ca să se lepede de credinţă. Dar văzând că sfântul rezistă chinurilor, i-au legat un lemn după gât şi l-au înecat în apa Buzăului, afundându-l cu suliţele.

Două zile a stat trupul sfântului pe malul râului, dar sălbăticiunile nu l-au atins, iar creştinii l-au luat cu cinste, l-au îngropat şi după un timp moaştele le-au trimis fraţilor creştini din DOBROGEA.

Din epistola 164 trimisă de episcopul Tomisului în anul 374 sf. Vasile cel Mare al Capadociei, reiese că acesta a primit moaştele Sf. Sava, ca un odor de preţ ,, dintr-o ţară îndepărtată, de dincolo de Dunăre”, unde ,, a văzut cu ochii minţii împrejurările şi locurile unde s-au petrecut cele scrise”.

Fiu al acestui pământ, pătimirea lui ne aduce aminte de trecutul îndepărtat al acestor meleaguri, ca noi să ne rugăm lui Hristos.

În 1992 Sf. Sinod hotărăşte ca în calendar şi sinaxar, ortodoxia românească la 12 aprilie cu slujbă să rostească: Sfinte mucenice Sava, roagă-te pentru noi!

1. Zisu Iulan

Puteţi asculta o emisiune televizată pe acestă temă acum din fişierul audio la nr. 1 Partea a III-a

Acatistul sf.mucenic Sava Gotul de la Buzău

(12 Aprilie)

 

Alcătuit de Arhimandritul Ilie Cleopa.

După obişnuitul început, se zic:

CONDACELE ŞI ICOASELE:

Condacul 1

Pe apărătorul credinţei dreptmăritoare în Hristos şi marele purtător de chinuri, care în epoca străveche pe pământul nostru a strălucit, veniţi toţi iubitorii de mucenici să-l lăudăm şi cu evlavie să-i cântăm: Bucură-te, Sava Mucenice, alesule ostaş al lui Iisus Hristos!

Icosul 1

Îngerească viaţă din tinereţe ai petrecut, fericite Sava, şi cu cuvântul şi cu fapta părţile Buzăului le-ai luminat şi slujirea la idoli o ai surpat. Pentru care noi, nevrednicii, cu laude te cinstim aşa:

Bucură-te, al Goţiei far luminos;
Bucură-te, nebiruit ostaş al lui Iisus Hristos;
Bucură-te, că viaţă creştinească cu desăvârşire ai trăit;
Bucură-te, că între păgânii goţi ca o stea ai strălucit;
Bucură-te, că prin cuvânt şi prin trăire pe ei i-ai luminat;
Bucură-te, căci cu pilda vieţii pe ei i-ai învăţat;
Bucură-te, căci cu ochii minţii tale pururea spre Dumnezeu priveai;
Bucură-te, că de la El plata ostenelilor tale aşteptai;
Bucură-te, că slujirea de idoli foarte o ai urât;
Bucură-te, că adevărata credinţă foarte o ai iubit;
Bucură-te, că prin cuvântul adevărului pe mulţi la adevărata credinţă i-ai adus;
Bucură-te, căci cu a ta trăire multora ai fost de folos;
Bucură-te, Sava Mucenice, alesule ostaş al lui Iisus Hristos!

Condacul al 2-lea

Cu multă blândeţe şi cu înfrânare viaţa ta o petreceai, cu rugăciunea cea gânditoare pe Dumnezeu în a ta inimă odihneai şi cu multă evlavie şi dragoste pururea pe El Îl lăudai, cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Ai avut în minte, preafericite Sava, porunca ce opreşte pe creştini de a mânca cele jertfite idolilor. De aceea pe faţă ai mustrat această nelegiuire şi la arătare te-ai mărturisit pe tine următor al lui Hristos; pentru aceasta, noi, nevrednicii, cu laude te cinstim:

Bucură-te, căci cu inima ta în Dumnezeu ai crezut;
Bucură-te, că a mărturisi adevărul nu te-ai temut;
Bucură-te, căci din toată inima, cugetul şi puterea pe Dumnezeu ai iubit;
Bucură-te, că înaintea oamenilor L-ai mărturisit;
Bucură-te, că pentru pătimire pururea gata erai;
Bucură-te, căci cu mintea ta fericirea cea veşnică o vedeai;
Bucură-te, că pătimirile vremii de acum le-ai trecut cu vederea;
Bucură-te, că fericirea cea veşnică ţi-a fost ţie mângâierea;
Bucură-te, că pentru Hristos toate gunoaie le socoteai;
Bucură-te, căci cu dragostea Lui pururea spre pătimire te aprindeai;
Bucură-te, că prin dreapta mărturisire pe mulţi la adevăr ai întors;
Bucură-te, căci cu pilda vieţii tale multora ai fost de folos;
Bucură-te, Sava Mucenice, alesule ostaş al lui Iisus Hristos!

Condacul al 3-lea

Pornindu-se iar mare prigoană în Goţia asupra creştinilor, tu, preafericite Sava, ai vrut să te duci de Sfintele Paşti la preotul Gutic, dar prin minune dumnezeiască ai fost îndreptat să te duci în satul tău, la preotul Sansal şi împreună cu el să prăznuieşti Paştile şi să cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

A treia zi, noaptea, după praznicul Sfintelor Paşti, Atarid cu o ceată de tâlhari a năvălit asupra satului vostru şi prinzându-te pe tine şi pe preotul Sansal, v-au legat şi v-au târât prin spini şi prin pietre aspre, cu bătăi şi cu chinuri. Pentru aceasta noi, nevrednicii, cu laude vă cinstim aşa:

Bucură-te, că aceste chinuri împreună cu preotul Sansal le-ai suferit;
Bucură-te, că întru aceasta ai fost nebiruit;
Bucură-te, că întru aceste chinuri ai rămas nevătămat;
Bucură-te, că pentru usturimea spinilor şi a pietrelor pe Domnul ai lăudat;
Bucură-te, că muncitorii, văzând răbdarea ta, s-au ruşinat;
Bucură-te, că o osie de car de grumazul tău au legat;
Bucură-te, că toată ziua aceea osia în spate o ai purtat;
Bucură-te, că până noaptea târziu această muncă o ai răbdat;
Bucură-te, că o femeie miloasă de acea osie te-a dezlegat;
Bucură-te, că iarăşi de o grindă ai fost spânzurat;
Bucură-te, că Atarid muncitorul, cărnuri diavoleşti ţi-a dat spre mâncare;
Bucură-te, că de la aceste cărnuri cu mare îngreţoşare te-ai întors;
Bucură-te, Sava Mucenice, alesule ostaş al lui Iisus Hristos!

Condacul al 4-lea

Defăimat-ai cu mare îngreţoşare cărnurile cele jertfite idolilor, pe aceste cărnuri, diavoleşti numindu-le, şi întorcându-te cu mare urâciune asupra lor, lui Dumnezeu, Celui ce dă hrană la tot trupul, ai cântat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Împotrivindu-te poruncii lui Atarid de a mânca cele jertfite diavolilor, una din slugile acestuia cu prea mare mânie te-a lovit cu o suliţă în piept, încât toţi se aşteptau să te vadă mort. Iar tu, viteazule ostaş al lui Hristos, această pătimire cu mare bărbăţie o ai răbdat, pentru care te rugăm să primeşti de la noi această cântare:

Bucură-te, diamantul credinţei cel neclintit;
Bucură-te, ostaşul lui Hristos cel nebiruit;
Bucură-te, că Atarid asupra ta hotărâre de moarte a dat;
Bucură-te, că în apa Buzăului a hotărât să fii înecat;
Bucură-te, că auzind de această poruncă pe Dumnezeu ai lăudat;
Bucură-te, că pătimirile vremii de acum le-ai trecut cu vederea;
Bucură-te, că aşteptarea veşnicelor bucurii ţi-a fost ţie mângâierea;
Bucură-te, că ai fost dus cu chinuri spre înecare;
Bucură-te, că pe Dumnezeu Îl lăudai fără încetare;
Bucură-te, că ajungând la apa Buzăului, un lemn greu tiranii de grumazul tău au legat;
Bucură-te, că aruncându-te în adâncul râului, te-au înecat;
Bucură-te, ostaş nebiruit şi neînfricat;
Bucură-te, Sava Mucenice, alesule ostaş al lui Iisus Hristos!

Condacul al 5-lea

Sfârşindu-ţi alergarea ta către cer, Sava preafericite, la vârsta de treizeci şi opt de ani, şi ducându-te să iei plata ostenelilor tale de la Stăpânul Hristos, ai cântat împreună cu îngerii Lui: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Scos-au din apă ucigaşii sfântul tău trup şi l-au aruncat fiarelor spre mâncare; dar creştinii, luându-l, în taină l-au trimis binecredinciosului voievod Iunius Soranus, care, primindu-l cu mare bucurie, lui Dumnezeu a mulţumit cu laude, iar către tine a zis:

Bucură-te, comoară duhovnicească care la noi ai venit;
Bucură-te, stâlp al dreptei credinţe care ai fost nebiruit;
Bucură-te, că pe neamul cel barbar al goţilor l-ai părăsit;
Bucură-te, crinule preafrumos care din spini ai odrăslit;
Bucură-te, că în a ta inimă pe Hristos ai odihnit;
Bucură-te, că până la moarte pe El L-ai mărturisit;
Bucură-te, cetăţean al Cerescului Împărat;
Bucură-te, stâlp al adevărului cel adevărat;
Bucură-te, că şi părţile Buzăului le-ai luminat;
Bucură-te, că pe pământul Daciei romane ai pătimit;
Bucură-te, că aici pe Hristos cu mare îndrăzneală L-ai mărturisit;
Bucură-te, al Goţiei soare luminos;
Bucură-te, Sava Mucenice, alesule ostaş al lui Iisus Hristos!

Condacul al 6-lea

La stăruinţa credinciosului guvernator al Sciţiei Mici, Iunius Soranus, sfintele tale moaşte, Sava, au fost trimise la Tomis, unde fericitul episcop Bretanion cu tot poporul cu bucurie mare le-au primit şi mulţumind lui Dumnezeu, au cântat: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Auzit-a Sfântul Vasile cel Mare de prigoana cea cumplită ce făcuse Atarid, regele goţilor, asupra creştinilor şi a trimis epistolă Sfântului Bretanion, episcopul de la Tomis, să trimită sfintele tale moaşte în Capadocia, pe care cu mare evlavie primindu-le, împreună cu tot poporul, cu mare cinste te-au lăudat aşa:

Bucură-te, al Goţiei luminătorule;
Bucură-te, al Tomisului mângâietorule;
Bucură-te, că din Goţia la noi ai venit;
Bucură-te, căci Capadocia cu mare evlavie şi bucurie te-a primit;
Bucură-te, că odată cu epistola Sfântului Bretanion în Capadocia ai sosit;
Bucură-te, că Marele Vasile ca pe o comoară te-a primit;
Bucură-te, că pentru sosirea ta în Capadocia pe Dumnezeu a lăudat şi către tine a zis:
Bucură-te, luceafărul Ortodoxiei cel prealuminat;
Bucură-te, soarele Bisericii cel preaminunat;
Bucură-te, că pe poporul Capadociei cu sosirea ta l-ai mângâiat;
Bucură-te, al Capadociei soare luminos;
Bucură-te, că sosirea sfintelor tale moaşte acolo multora a fost de folos;
Bucură-te, Sava Mucenice, alesule ostaş al lui Iisus Hristos!

Condacul al 7-lea

Marele Ierarh Vasile, răspunzând la scrisoarea episcopului Bretanion al Tomisului, cu mare evlavie lăuda pe atletul lui Hristos, Sava, şi cu mare stăruinţă îndemna pe poporul său să slăvească pe Dumnezeu pentru sosirea lui acolo şi să cânte: Aliluia!

Icosul al 7-lea

În scrisoarea sa, Sfântul Vasile cel Mare îşi arăta preţuirea faţă de pătimirile martirilor din Dacia şi cu deosebită evlavie aminteşte de ostaşul lui Hristos, Sava, zicând:

Bucură-te, Sava, ostaşul lui Hristos cel nebiruit;
Bucură-te, mucenic mult iubit;
Bucură-te, al adevărului ostaş neînfricat;
Bucură-te, că de chinuri nu te-ai înfricoşat;
Bucură-te, că din tinereţe credinţa cea dreaptă ai primit;
Bucură-te, că înaintea oamenilor pe Hristos ai mărturisit;
Bucură-te, că de prigoana lui Atarid nu te-ai spăimântat;
Bucură-te, că în dreapta credinţă ai rămas nemişcat;
Bucură-te, că Sfântul Vasile pentru credinţa ta te-a lăudat;
Bucură-te, căci sosirea sfintelor tale moaşte în Capadocia pe creştinii de acolo foarte i-a bucurat;
Bucură-te, al Capadociei sfeşnic prealuminos;
Bucură-te, că sfintele tale moaşte multora au fost de folos;
Bucură-te, Sava Mucenice, alesule ostaş al lui Iisus Hristos!

Condacul al 8-lea

În a doua sa epistolă, Marele Vasile îndeamnă pe toţi creştinii din Dacia să facă rugăciune către Atotputernicul Dumnezeu ca să readucă pacea peste Bisericile Sale şi cu toţii să preamărească îndurarea lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

În a treia sa epistolă care a trimis-o în Dacia Pontică, Marele Vasile îşi arată marea sa mulţumire pentru primirea sfintelor tale moaşte, mucenice al lui Hristos, şi împreună cu toţi creştinii de acolo te laudă, zicând:

Bucură-te, ostaşule al dreptei credinţe din ţinuturile strămoşeşti;
Bucură-te, luptătorule împotriva credinţei celei păgâneşti;
Bucură-te, că inima ta cu dragostea lui Hristos s-a aprins;
Bucură-te, căci cu darul Lui întunericul păgânătăţii l-ai învins;
Bucură-te, căci în inima ta adevărul credinţei ai primit;
Bucură-te, căci cu mare îndrăzneală adevărul la arătare ai mărturisit;
Bucură-te, adevărat cetăţean al împărăţiei celei de sus;
Bucură-te, că sufletul tău pentru Hristos ţi-ai pus;
Bucură-te, că trupul, lumea şi pe diavol ai biruit;
Bucură-te, că în dreapta mărturisire ai rămas neclintit;
Bucură-te, că ai trecut cu vederea cele de jos;
Bucură-te, că prin mărturisirea adevărului, multora ai fost de folos;
Bucură-te, Sava Mucenice, alesule ostaş al lui Iisus Hristos!

Condacul al 9-lea

Toţi credincioşii din ţara noastră se cuvine a mulţumi Preaputernicului Dumnezeu, Care a binevoit ca din ţinuturile noastre strămoşeşti să aleagă pe ostaşul Său, Sava, care în cer se roagă pentru Biserica şi neamul nostru românesc, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Sfântul episcop Bretanion al Tomisului a trimis o epistolă, odată cu sfintele tale moaşte, Mucenice Sava, făcând mare bucurie Marelui Ierarh Vasile şi tuturor binecredincioşilor din Capadocia, care cu mare evlavie şi credinţă te-au lăudat, zicând aşa:

Bucură-te, Sava, care cu sângele tău apa Buzăului ai sfinţit;
Bucură-te, că şi în părţile Tomisului ai strălucit;
Bucură-te, comoară duhovnicească din Goţia, nouă trimisă;
Bucură-te, că şi în Capadocia eşti lumină aprinsă;
Bucură-te, mângâiere duhovnicească din a noastră ţară;
Bucură-te, trimisule al Ortodoxiei din ţară, afară;
Bucură-te, că persecuţia cea aprinsă împotriva creştinilor pe tine nu te-a spăimântat;
Bucură-te, că persecuţia lui Atarid foarte o ai mustrat;
Bucură-te, căci prin prigoane şi suferinţe ai strălucit;
Bucură-te, că adevărul înaintea tiranilor ai mărturisit;
Bucură-te, căci pentru mărturisirea lui Hristos cu mare dragoste ai fost aprins;
Bucură-te, sfeşnic al Bisericii prealuminos;
Bucură-te, Sava Mucenice, alesule ostaş al lui Iisus Hristos!

Condacul al 10-lea

Ochiul cel neadormit şi a-toate-văzător privind în a ta inimă, preafericite Sava, şi văzând dragostea ta cea neclintită către mărturisirea adevărului, ţi-a dat ţie răbdare până la sfârşit, spre a cânta lui Dumnezeu în veacul cel viitor lauda: Aliluia!

Icosul al 10-lea

După mărturia Marelui Apostol Pavel, toate cele ale veacului de acum le-ai socotit gunoaie şi preţul cel mare l-ai pus pe mântuirea sufletului tău. De aceea şi poporul cel dreptcredincios al Bisericii lui Hristos te laudă aşa:

Bucură-te, minte clar văzătoare;
Bucură-te, inimă de Dumnezeu iubitoare;
Bucură-te, că slava veacului de acum o ai trecut cu vederea;
Bucură-te, că aşteptarea veşnicelor bucurii ţi-a fost ţie mângâierea;
Bucură-te, că petrecerea ta pe pământ, în cer a fost;
Bucură-te, crin preafrumos din spini răsărit;
Bucură-te, trandafir al raiului pururea înflorit;
Bucură-te, omule pământesc cu minte de Dumnezeu văzătoare;
Bucură-te, albina lui Hristos cea mult lucrătoare;
Bucură-te, vulturul dreptei credinţe cel înalt zburător;
Bucură-te, tu, cel ce eşti aprins cu dumnezeiescul dor;
Bucură-te, floarea raiului cu bun miros;
Bucură-te, Sava Mucenice, alesule ostaş al lui Iisus Hristos!

Condacul al 11-lea

Ai alergat ca cerbul spre izvoarele apelor până ce ai ajuns la izvorul vieţii, Hristos, din Care ţi-ai potolit setea cea duhovnicească, Sava preafericite. Şi acum, pururea îndulcindu-te de slava Lui, împreună cu îngerii, în veci cânţi: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Dusu-te-au pe tine ostaşii lui Atarid spre a te îneca în apa Buzăului, iar tu, preafericite, ai zis către dânşii: „Acum văd dincolo de râu pe Cel care trebuie să-mi primească sufletul meu”. De aceea, noi nevrednicii te rugăm, acolo unde ai fost dus de Mântuitorul Iisus Hristos, adu-ţi aminte şi de noi care te lăudăm aşa:

Bucură-te, rod al grădinii celei de sus;
Bucură-te, că acolo prin multe pătimiri şi suferinţe ai ajuns;
Bucură-te, al raiului moştenitor;
Bucură-te, că acum s-a împlinit dumnezeiescul tău dor;
Bucură-te, că de Dumnezeu ai flămânzit şi însetat;
Bucură-te, că acum cu apa Vieţii te-ai adăpat;
Bucură-te, că acolo cu îngerii pe Dumnezeu proslăveşti;
Bucură-te, căci cu patriarhii, cu apostolii şi cu mucenicii te veseleşti;
Bucură-te, căci cu sete duhovnicească spre cer ai alergat;
Bucură-te, căci acum rouă Duhului Sfânt pe tine te-a rourat;
Bucură-te, crin al raiului preafrumos;
Bucură-te, smirnă duhovnicească cu bun miros;
Bucură-te, Sava Mucenice, alesule ostaş al lui Iisus Hristos!

Condacul al 12-lea

Ai aşteptat cu mare bucurie, fericite Sava, despărţirea de trupul tău; iar în inimă o singură dorire aveai, ca până la sfârşit chinurile să le rabzi şi cu Hristos duhovniceşte să te uneşti, spre a-I cânta Lui în veci: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Ai fost afundat în apa Buzăului, preafericite Sava, cu un lemn greu legat de grumazul tău, închipuind prin aceasta taina Crucii şi a Botezului, semnele mântuirii neamului omenesc din robia diavolului. De aceea noi, nevrednicii, cu credinţă şi cu evlavie te cinstim aşa:

Bucură-te, următorule al Crucii lui Hristos;
Bucură-te, că prin a ta pătimire multora ai fost de folos;
Bucură-te, căci cu pilda suferinţei tale pe mulţi ai folosit;
Bucură-te, că până la moarte tu pe Hristos ai iubit;
Bucură-te, că din părţile Buzăului ca o lumină ai strălucit;
Bucură-te, că ţara noastră cu pătimirea ta o ai sfinţit;
Bucură-te, albina lui Hristos cea de miere aducătoare;
Bucură-te, a ţării noastre veşnică floare;
Bucură-te, că acum înaintea Domnului locuieşti;
Bucură-te, că pentru binele ţării noastre pururea mijloceşti;
Bucură-te, stâlpare duhovnicească din tulpina lui Hristos;
Bucură-te, comoară duhovnicească de mult folos;
Bucură-te, Sava Mucenice, alesule ostaş al lui Iisus Hristos!

Condacul al 13-lea

O, preafericite Mucenice al lui Hristos, Sava, care pe pământul ţării noastre până la moarte ai suferit, roagă-te către Preabunul Dumnezeu pentru toţi binecredincioşii din această ţară, ca să le dea Dumnezeu tuturor pace, sănătate şi mântuire sufletelor, spre a cânta împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!
(acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zic iarăşi

Icosul 1: “Îngerească viaţă din tinereţe… ” şi
Condacul 1: “Pe apărătorul credinţei…”

Şi apoi se citeşte această

RUGĂCIUNE

Sfinte Mucenice al lui Hristos, preafericite Sava, care mărgăritarul dreptei credinţe în a ta inimă l-ai purtat şi cu multă sete duhovnicească în calea poruncilor lui Dumnezeu ai alergat şi prin pătimiri şi suferinţe până la moarte, viaţa ta pentru Hristos nu ai cruţat-o, ajungând cu darul Lui la odihna veşnicelor bucurii; adu-ţi aminte acolo şi de noi, cei ce cinstim cu mare evlavie sfintele tale pătimiri şi prin tine, prietenul cel iubit al Mântuitorului, îndrăznim a cere milă şi iertare de la Dumnezeu în acest veac trecător, în care suntem înconjuraţi de primejdii, de ispite şi de necazuri de la lume, de la trup şi de la diavol, care pururea ne împresoară. Roagă-te, Sfinte Sava, pentru noi cei păcătoşi şi nevrednici care cerem milă şi îndurare de la Dumnezeu, prin sfintele tale rugăciuni, ca să ajungem şi noi, cei înviforaţi cu scârbe şi cu încercări, la limanul cel pururea fericit al mântuirii sufletelor noastre şi să slăvim pururea cu tine pe Dumnezeul nostru Cel Preabun, Preaîndurat şi închinat în Sfânta Treime, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sursa: Acatistier, Acatiste alcătuite de Arhimandritul Cleopa Ilie, Ed. Mănăstirea Sihastria 2005, p. 138-152 Acatistul Sf. Mc. Sava Gotul

Postat in Articole personale de Parintele Zisu Iulian