„Tu singur cunoşti inimile”

;,,Şi tu, Capernaume, care ai fost inaltat pana la cer, pana la iad te vei cobori – caci de s-ar fi facut in Sodoma minunile ce s-au facut in tine, ar fi ramas pana astazi, adica s-ar fi pocait; insa zic voua ca pamantului Sodomei ii va fi mai usor in ziua judecatii decat tie” (Mt.11,23-24).

Vindecarea slăbănogului din Capernaum

Şi intrând iarăşi în Capernaum, după câteva zile, s-a auzit că este în casă. Şi îndată s-au adunat mulţi, încât nu mai era loc,nici înaintea uşii, şi le grăia lor cuvântul. Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inşi. Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat jos patul în care zăcea slăbănogul. Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule,iertate sunt păcatele tale. Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor: Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai Dumnezeu? Şi îndată cunoscând Iisus cu duhul Lui că aşa cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimle voastre? Ce este mai uşor a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă? Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta. Şi s-a sculat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată. (Marcu 2; 1-12)

Era mare îmbulzeală. Mântuitorul poposise într-o casă din oraşul Capernaum. Venea din ţinuţul Gadarenilor unde vindecase nişte îndrăciţi. Tot aici vindecase sluga sutaşului, pe soacra lui Petru, femeia cu scurgere de 12 ani, doi orbi, un îndrăcit, pe fiica lui Iair şi mulţi alţii. Ne închipuim forfota momentului cu multă înghesuială. Doreau să prindă un loc în faţă şi apoi să trăieasca clipa întâlnirii cu Fiul Omului.

Era o zi obişnuită: nu sâmbăta şi nu în sinagogă. În acest timp îngăduit, când nu era potecă sau loc să arunci un ac, patru inşi răzbesc prin mulţime şi găsesc cu îndrăzneală ,,calea” să ajungă la El, din nou de sus în jos.

Nu erau singuri ci purtau pe o năsălie un paralitic bolnav de mulţi ani. Slăbănogul a avut marea şansă să-L întâlnească pe Dumnezeu, căci prietenii lui au mijlocit şi nu l-au părăsit. Nu puteau pierde ocazia şi momentul dat, aşa că l-au introdus prin acoperişul de stuf, punându-l la picioarele lui Iisus.

Ce mare dar este să-ţi vorbească chiar Domnul! Toţi doreau să-L, asculte iar cei neputincioşi să-l atingă ca să se vindece. Era o linişte deplină iar dialogul Evangheliei prezintă scena şi epilogul. Toţi cunoşteau suferinţa de ani a acestui paralitic care era la mila aproapelui şi a puţinilor prieteni verificaţi de timp. Ei îl duceau cu milă şi grijă dar mulţi de acolo aşteptau doar senzaţionalul. Aşa a şi fost! Cel care le citea gândurile ştia pentru ce veniseră ei acolo. Totuşi de faţă era şi lumea bună a cărturarilor şi fariseilor pe care nu-i putea păcăli cineva, iar mulţimile aşteptau nădejdea izbăvirii de la Învăţător. Iudeii ştiau că numai Dumnezeu poate ierta, omorî şi învia, fapt pentru care l-au împroşcat în gând cu hule şi blasfemii.

Ce icoană! Odinioară pe Sinai Dumnezeu se pogorâse cu fulgere iar acum smerit până la moarte, ,,Om adevărat şi Dumnezeu adevărat”. Unii doar se uitau dar cei patru prieteni credeau că fapta lor va conta. Efortul lor şi mai ales credinţa le-a fost răsplătită în văzul tuturor. Despre fapta săvârşită ne vorbeşte Evanghelia şi în felul acesta a aflat toată lumea. Domnul îi ştia dorinţa, îi ştia părerea de rău îl cunoştea întru totul, motiv pentru care-i zice ; ,, Ierta-te sunt păcatele tale”. ,,Fiule!” Iată cuvântul plin de dragoste, cu care Domnul Se adresează slăbănogului, Ce mângâiere! Chiar dacâ a ajuns în acest hal, paraliticul rîmâne fiu. Dragoste cerească fără de margini. Păcat şi boală, credinţă şi iubire. Îşi dorea bietul de om această întălnire de mult, dar păcatele l-au betetegit şi paralizat complet încât doar sufletul mai nădăjduia.

Prietenii şi-au făcut datoria până la capăt, aducându-l aici iar ei. au rămas modelul din care poate să se inspire orice pământean care vrea să se mântuiască ajutându-şi apoapele.

Apostolul ne îndeamnă şi azi să ne purtăm sarcinile unii altora şi să ne rugăm unii pentru alţi. Deşi l-au văzut ducându-se pe picioare la casa lui au rămas cârtitori şi înverşunaţi, dar mulţimile au înţeles la un moment dat ce s-a întâmplat şi în faţa minunii au dat slavă lui Dumnezeu ,,Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta!

Nimeni nu se aştepta să-l vindece prin cuvânt. ,, Mergi la casa ta” Minunea constă în iertarea care s-a dat celui bolnav iar vindecarea este vizibilă deoarece păcatele îi sunt şterse de însuşi Dumnezeu.

Omul nechibzuit poate ajunge pe neaşteptate în situaţii grele.Uneori mila celor din jur care se mai gândesc la suflet îl aduc în ultima clipă la Dumnezeu. În situaţii extreme se lămureşte pietenia.

Canonul şi-l făcuse cu multă durere şi întristare timp îndelungat. Dacă i-am putea întreba pe cei în suferinţă sunt convins că toţi ar fi preferat să vină la timp.Ce zici? Întâi l-a iertat apoi la vindecat.

Ce Taină minunată! Fiul penitent şi Duhovnicul Hristos!

Niciodată nu poţi intra în pielea celui de lângă tine decât dacă încerci cel puţin să-i alini suferinţa, aşa cum l-au purtat cu ei aceşti anonimi din pericopa evangheliei care âncercau să ajungă la statura bărbatului desăvârşit.

Astăzi pentru acest credincios a venit şi ziua izbăvirii. Poate toţi de acolo aveau nevoie de un dar, însă Dumnezeu îl dă numai celor care cer şi cred că îl şi pot primi.Ce moment istoric; lumea şi Dumnezeu, Omul slăbănogit şi Creatorul.

Ce lecţie de viaţă! Vă încredinţez că mila nu este o slăbiciune ci o mare virtute. Nimănui nu-i păsa de suferinţă, se obişnuise fiind ceva cotidian. A purta suferinţa altuia nu înseamnă doar educaţie ci multă credinţă.

Adevărata credinţă merge numai împreună cu dragostea. Dacă nu am avea parte de minuni nu ne-am întoarce niciodată din drumul înfundat ce duce în prăpastie.

Păcatul face de la începuturi ravagii blestemate dar noi am înţeles cu întârziere că totul ni se trage că l-am părăsit şi n-am ascultat de Tatăl. Moise le spusese odinioară în Legea Veche că pentru orice păcat se aduce o jertfă. David i-a învăţat Psalmul 50 iar Solomon în Pilde le amintea că cel ce îşi ascunde păcatul nu se poate mântui.

Credinţa te scoate din impas. Ca să ajungem la înviere ne trebuie credinţă, post şi fapte bune. Sufletul bolnav de păcate iar trupul de dureri se chinuieşte.
Păcatul atacă structura genetică. Atenţie la zestrea pe care o lăsăm celor dragi.

Lumea contemporană plină de materie şi nihilism păcătuieşte şi moare fără să înţeleagă de ce Botezul şi pocăinţa rămân Taine Sfinte.

,,Luaţi Duh Sfânt!, cărora veţi ierta păcatele, li se vor ierta; cărora le veţi ţine, ţinute vor fi” (IOAN 20,22-23).

Mare lucru este credinţa. Poate oricând face şi minuni. Ea nu rămâne nerăsplătită. Cuvântul trebuiau să învingă realitatea cruntă. Viaţa trebuia să triumfe.

Când ai credinţă obstacolele şi cumpenele sunt mai uşor de dus şi înţeles. Dorinţa de a ajunge la Iisus este deja pasul spovedaniei: iertare, vindecare ridicare şi întoarce.

pr. Zisu Iulian

Citeşte, ca să-ţi fie de folos!

Ca un sfat ce ţine loc de meditaţie: fugi de păcat ca să nu cazi în suferinţă!

Faptul că oamenii suferă este dovada cea mai reală că lumea este sub asediul păcatelor.

Cum sau cine poate explica ravagiile pe care le produce negarea şi tovărşia cu răul?

Este prea multă suferinţă pe capul nostru ca să nu ne punem întrebări sau să găsim rezolvarea.

Ştiinţa cercetează şi caută cu trudă să stopeze boala şi să facă ceva ca moartea să moară.

Se cheltuie şi se investeşte enorm ca să găsească răspuns genetic cauzei, dar deja nu mai avem timpul şi răbdarea aşteptării.

Creştinul adevărat ştie răspunsul! O singură carte vorbeşte pământenilor pe limba lor despre păcat, moarte şi Veşnicie.

Este Biblia Sfântă care mereu spune:,,Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi!”

Când eşti prieten cu dracu complotezi şi nu doreşti niciodată binele.
Nimeni nu se aştepta să-l vindece prin cuvânt. Uitaseră că,, La început era Cuvântul.”

Dumnezeu nu ne-a creat paralitici ci întregi. Nepăsarea aduce şi moartea sufletească însă El este Stăpân şi peste suflet.

Suferinţa înţeleasă aduce îndreptare când îţi ceri iertare. Le-a demonstrat în direct puterea Fiului Omului.

Nu uitaţi că aveţi Taina sf. Maslu ! Nu te ruşina de faptele tale, mărturiseşte-le!

Nu te teme, îndrăzneşte!

Dacă nu vrem să fim slăbănogi să ne întoarcem la sfinţenie.

Alergăm după sănătate dar mai puţin după iertare.

Sănătatea nu se întreţine doar cu bani, ci cu cu multă grijă şi rugăciune.

Dacă vrei să scapi de necazuri, lasă-te de năravuri şi cuminţeşte-te!

Totul este bine rânduit şi ticluit, aşa că intră în rânduială, Credinţa te scoate din impas.

Şi nu uita ! Prietenul Cel adevărat la nevoie se cunoaşte!

Lecturaţi şi încercaţi să înţelegeţi aceste cuvinte ale Scripturii;

“Prin multe necazuri li se cuvine a intra intru Imparatia Cerurilor” (Fapte14,22).

,,În lume necazuri veti avea, dar indrazniti, ca Eu am biruit lumea Ţ(Ioan 16, 33).

,,Pe cine iubeste Domnul cearta si bate pe tot fiul pe care il primeste. De veti suferi certarea, ca unor fii se va afla voua DumnezeuŢ (Evrei 12, 6)

,,Luaţi Duh Sfânt!, cărora veţi ierta păcatele, li se vor ierta; cărora le veţi ţine, ţinute vor fi” (IOAN 20,22-23).

,,Adevăr vă grăiesc: Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în cer şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer” (MATEI 18,18).

„Omul se va uita la faţă, dar Dumnezeu, la inimă” (I Regi 16, 7).

Vino, la sf. Biserică ca să te vindeci şi vei avea parte de minuni !

Faptul că oamenii suferă este dovada cea mai reală că lumea este sub asediul păcatelor.

Cum sau cine poate explica ravagiile pe care le produce negarea şi tovărşia cu răul?

Este prea multă suferinţă pe capul nostru ca să nu ne punem întrebări sau să găsim rezolvarea.

Ştiinţa cercetează şi caută cu trudă să stopeze boala şi să facă ceva ca să contrazică moartea.

Se cheltuie şi se investeşte enorm ca să găsească răspuns genetic cauzei, dar deja nu mai au timpul şi se ,, trezesc morţi’.

Creştinul adevărat ştie răspunsul! O singură carte vorbeşte pământenilor pe limba lor despre păcat, moarte şi Veşnicie.

Este Biblia Sfântă care mereu spune:,,Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi!”

Când eşti prieten cu dracu complotezi şi nu doreşti niciodată binele.

Nimeni nu se aştepta să vindece prin cuvânt. Uitaseră că,, La început era Cuvântul.”