Credinţa ta te-a mântuit!

Nu ştiţi ce cereţi.

Evanghelia din săptămâna a cincea a Postului Mare ne povesteşte cum Iisus, în drum spre Ierusalim, le vorbeşte ucenicilor săi despre cele ce aveau să I se întâmple peste vreo câteva zile.

Însă, doi dintre apostoli, pe nume Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, erau preocupaţi de posibilitatea ca Dincolo, să ajungă cu întâietate lângă Hristos, care le replică: ” Nu ştiţi ce cereţi”.

Voia să le spună că paharul suferinţelor de abia începe şi că Noua religie întemeiată este dumnezeiască, se numeşte Creştinism.

Nu va fi o comoditate, e un spaţiu sacru care s-a câştigat cu Preţ de Răscumpărare, dat de însuşi Fiul Omului.

Vor simţi mai târziu, în timpul persecuţiilor, dar nici atunci nu au fost singuri, ci îmbrăcaţi cu puterea Duhului Sfânt.

Cine crede că aici a găsit un culcuş sigur de mântuire, fără efortul duhovnicesc al lepădării de sine şi purtarea Crucii se amăgeşte zadarnic.

Exemplul femeii păcătoase, care-şi plânge viaţa destrăbălată, este doar începutul Canonului, în care trebuie să recunoşti greşelile şi să spui: Doamne, iartă-mă!

Totdeauna, celui căruia i se iartă îi sporeşte şi râvna, proporţionalul căinţei şi datoriei, adică: dai Voinţă, iei putere.

Femeia cu viaţa-i răvăşită, crede că Acela este Dumnezeu, de aceea gestul e pe măsura credinţei, acum curg şi lacrimile părerii de rău.

Face totul din convingere, parcă mai înainte de vreme, atunci când ne gândim la plânsul amarnic al lepădării lui Petru, în timp ce cuvioasei Maria Egipteanca i-au trebuit 47 de ani de pustietate, ca să se îmbrace în sfinţenie.

Păcatul face un zid ca să nu mai intri în Biserică, deoarece aici îţi limpezeşti mintea şi îţi aduci aminte cine eşti şi ce-ai ajuns.

În momentul când ceri iertare, Dumnezeu îţi întinde mâna lui ocrotitoare, fiindcă numai cine aleargă cu folos se încununează.

Suntem umani, dar nu putem tolera păcatul, pentru că distruge umanitatea.

Duşmanul civilizaţiei nu este morala creştină, ci viciul repetat, care devine păcat. Nu există un creştinism cumsecade, convenţional sau de compromis.

Cuvântul trebuie să fie Da şi Credinţa doar fierbinte! Pregătirea se face cu timp şi fără timp, ca să câştigi Veşnicia. Nu poţi schimba starea în care te afli, decât dacă te Mărturiseşti şi primeşti iertarea de la Hristos prin graiul şi preoţia duhovnicului.

Cel puţin ştii cum să-ţi revii! Maria Egipteanca nu poate ajunge Sus, decât după ce se spovedeşte şi împărtăşeşte. Timpul cheltuit fără spor duhovnicesc şi libertatea prost folosită, primejduiesc Sufletul.

Fiecare zi e o sărbătoare, un dar şi un prilej meditativ, pentru a-ţi găsi Calea dreaptă. Într-o lume care concurează deja cu timpul şi spaţiul, orice mesaj şi informaţie trebuie decodată, filtrată, ca să nu ne ucidă Viaţa.

Panorama Cerurilor va deveni eshatologică şi va fi ca în Rai. Deja, ajuns Acolo, trebuie să ştii cui te adresezi!

Ascultă de Biserică ca să-ţi fie Bine!

Să ne rugăm zicând: ” Întru tine maică, cu osârdie s-a mântuit cel fără chip/ Că luând Crucea ai urmat lui Hristos şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător / Ci să poarte grijă de Suflet, de lucrul cel nemuritor / Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă maică, duhul tău.”

pr. Zisu Iulian

Postat in Articole personale de Parintele Zisu Iulian