Începutul pocăinţei

,,Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci ! „

 La început îngerii răzvrătiţi au căzut din cer, iar atunci când omul nu a mai ascultat a fost alungat din Rai. A fost un timp când toate erau ,,bune foarte”, a fost minunat, cu totul  altfel, căci era vremea Lui Dumnezeu.

Eram acasă şi aveam dreptul să locuim acolo însă nu am putut fi ţinuţi cu forţa, deorece Treimea Sfântă  ne-a zidit liberi.

Privind prin vremuri retrospectiv unii regretă pasul făcut de Protopărinţii noştri, alţii se simt confortabil aşa cum sunt, şi puţini se străduiesc cu osteneală să se întoarcă înapoi, pentru că nu mai pot suporta zăduhul şi povara zilelor.

Gestul strămoşilor este judecat, comentat, interpretat de toate generaţiile, toţi într-un fel sau altul vor să afle motivul pentru care am ales ,, lumea”.

Dar ce s-a întâmplat atunci?

Dumnezeu, cer, pământ, lumea de Dincolo şi totodată lumea de aici. Cei de Sus şi cei de jos, Treimea Sfântă, omul şi creaţia. Ne-a zidit cu toată dragostea, fiinţe minunate pe care chiar noi înşine nu ne cunoaştem îndeajuns.

Ce amestec ce combinaţie, dualitate perfectă. Suflet şi materie, Dumnezeu şi omul. Plan şi paradigmă, Chip şi asemănare, hotărâre definitivă: ,,Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră”.

Titlul acestei Duminici a Izgonirii lui Adam arată epilogul. Omul întinde mâna, vrea să cunoască, alege materia. Nu ascultă porunca şi începe deja să moară. În felul acesta se desparte de Cerul Treimii, de Raiul din casă şi pactizează cu dracul.

La ce te poţi aştepta când faci un asemenea compromis, decât să suferi şi apoi să te întorci în pământul pe care l-ai primit moştenire. ,, Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!

O singură poruncă trebuia s-o împlinească ca să se desăvârşească sau să se statornicească în bine. Şi totuşi ştiau că au în ei ,,suflare de viaţă” şi că sunt stăpâni.

Ce dramatic! Ţi s-a dat totul şi tu trădezi, joci cu răul.

Ce pereche frumoasă: Pământ şi Viaţă.

Liniştea  şi armonia Paradisului, cât o fi  durat? Dumnezeu ştie!

A fost zdruncinată apoi de sâsâitul unui personaj malefic. Nu atacă prototipul,ci femeia. Dialog pervers aşa cum răul o face. Linguşitor, posesiv, ademenitor, încolăcit în culise. Sugestionează mieros nu forţează întreabă şi aşteaptă.

Şiretlic diavolesc şi atunci şi azi.

Să ne sducem aminte istoria noastră. “Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?” Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: “Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!”Atunci şarpele a zis către femeie: “Nu, nu veţi muri!

Propune mândria şi reuşeşte să strecoare în umanitate dorinţa de stăpânie, vrând să-l înlocuiască pe Dumnezeu.

,,Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el”.

Ce accept mizerabil. Pământene, de ce te mai întrebi şi nu eşti mulţumit că mori pe capete.! Ştii din viaţa de zi cu zi că nu poţi sluji cu adevărat la 2 Domni.

Ai mers pe  şoptirea celui viclean şi ai pierdut Împărăţia. Când a fost alungat din Rai  şi-au dat seama de greşeală fiindcă s-au văzut înt-radevăr ,,goi.”-,, Atunci li s-au deschis ochii la amândoi “.

În loc să-şi ceară iertare se ascund şi aruncă vina unul spre altul. Nu vor să-şi asume greşeala facută, arată spre şarpe. Doar puţină căinţă trebuia.

Devine răzvrătit şi este pedepsit, fiecare proporţional cu greşala. Nu recunoaşte decât în faţa evidenţei, neagă şi învinuieşte, Era de aşteptat să vină şi pedeapsa care se împarte  după implicarea şi greşeala fiecăruia în parte.

Ştim doar că plata păcatului este moartea.

Blestemul de atunci urmăreşte neamul omenesc  însă se şterge doar prin Botez, dar urmările le simţim ca o dără a pâcatului strămoşesc.

Dumnezeu ne cunoaşte perfect este Tatăl nostru care ne dă totuşi şi o Veste Bună: ,,Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul”.

Păţaniile pământenilor împlinesc cu vârf şi îndesat vorbele grele rostite de Dumnezeu.

Zis-a Domnul Dumnezeu către şarpe: “Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate animalele şi între toate fiarele câmpului; pe pântecele tău să te târăşti şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale! Iar femeii i-a zis: “Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni”. Iar lui Adam i-a zis: “Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: “Să nu mănânci”, blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului! în sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”

Pentru căderea aceea a venit Fiul în Betlehem; ,,om adevărat şi Dumnezeu adevărat”. Era singura variantă de a mai scăpa ceva din căderea aceea. ,, Eu sunt Calea, adevărul şi Viaţa! Cel ce crede în Mine, chiar de va muri viu va fi.”

Nostalgia paradisului pierdut este un dor imens şi mulţi încearcă să urce din nou în sus;,, Cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie”.

Respecă poruncile, sfaturile evanghelie, ai credinţă dragoste şi nădejde ca să ajungi curat şi iertat Acasă! ,, De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina cea din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat”.

Au părăsit raiul cu picioarele înainte, dar privind spre rasărit. Acum  omule la plecare mergi tot aşa!

Acelaşi arhanghel Mihail păzeşte intrarea în sf. Altar stând de strajă la catapeteasmă; ca nu oricine intră în acest Loc sfânt de pe pământ.,, Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii”.

Creştinului de rând numai la sfinţirea unei Biserici i se îngăduie doar să treacă prin acelaşi RAI  ca să nu uite ce a pierdut: ,,Să stăm bine să stăm  cu frică să luăm aminte”!.

Omul e deja faţă-n faţă cu realitatea dură a naturii şi a materiei care nu-l mai ascultă şi vrea să-l înghită.

Păcatul curgea ca într-o clepsidră plină cu ţărâna timpului. Am zice cu vorba filozofilor; ce folos că putea să nu moară.

Drama se repetă cu noi, suntem nestatornici, imprevizibili, ispita se ţine scai, nu ne dă pace şi mereu cădem. ,,I-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ”.

Suntem buni şi răi, sfinţi şi demoni. Avem nu doar promisiune ci jertfă şi euharistie. ,,De câte ori vei cădea scolă-te şi te vei mântui”.,, Rugaţi-vă neăncetat” ,,că mult face rugăciunea stăruitoare’, ,,cereţi si vi se va da, bateţi şi vi se va deschide”.

A aşeptat Dumnezeu mereu ca  să alegem; ,, Şi a fost seară şi a fost dimineaţă ”.

Am dat veşnicia şi ne-am înjugat cu moartea precum este scris. Doamne, iartă-ne! Acum suntem conţienţi de puterea celui viclean..

Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: “Adame, unde eşti?”

Ne-ai rămas Tată şi cu rugă Îţi răspundem: încă suntem pe aici, suntem zdrentuiţi dar nu ne mai este teamă, nu ne mai ascundem şi vrem să venim la Tine!  

Primeşte-ne!

                                                                                                                                                                                                                                          ,,Doamne si Stãpânul vieţii mele, Duhul trândãviei, al grijii de multe , al iubirii de stãpânie si al grãirii în deşert nu mi-l da mie! Iar duhul curãţiei, al gândului smerit, al rãbdãrii si al dragostei, dãruieşte-mi mie, slugii Tale! Aşa, Doamne, Împãrate, dãruieşte-mi ca sã-mi vãd greşelile mele sş sã nu osândesc pe fratele meu, cã binecuvântat eşi în vecii vecilor.”

 

,,Când a făcut Dumnezeu pe Adam, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu. Bărbat şi femeie a făcut şi i-a binecuvântat şi le-a pus numele: Om, în ziua în care i-a făcut.”

l

 

 

 

Postat in Articole personale de Parintele Zisu Iulian