Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton si Aglaie.

                    Sfinţii 40 de Mucenici

„Trecut-am prin foc şi prin apă, dar ne-ai scos la odihnă!”(Ps. 65, 12)

Limesul imperiului roman de răsarit se intindea până  în Armenia zilelor nostre. Suntem pe timpul prigonitorului Licinius (308-324), când 40 de soldaţi creştini din Legiunea XII -a Fulminata au nesocotit credinţa păgână a imperiului şi a lui Agricola guvernatorul Armeniei, mărturisindu-L pe Hristos. Au fost condamnaţi la moarte într-o noapte geroasă de 9 martie în lacul Sevastiei  Au degerat de frig căci nu s-au lepădat de credinţa creştină şi nu au adus jertfă zeilor. Toţi au răbdat martiriul în afară de unul mai slab în credinţa, care vrând să se salveze a ieşit din lac şi a intrat să se încălzească într-o baie caldă murind pe loc. Ceilalţi s-au rugat Mântuitorului aşa încât apa se topea, iar 40 de cununi au stat deasupra fiecăruia. Văzând minunea unul din păzitori a intrat în lac în locul celui ce s-a lepădat, spunând că şi el vrea să fie creştin.

Şi astfel Dumnezeu completează sinaxarul celor 40 de mucenicii sfinţi.

„Dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui” (Matei 24,13).

O parte din aceste moaşte se află în capela familiei Sfântului Vasile cel Mare, din provincia Pont (Asia Mică) unde au fost înmormântaţi Sfinţii Vasile cel Mare, Macrina cea Tânără, sora arhiepiscopului Cezareii Capadociei, şi Emilia.

Ameninţare, tortura, frica nu i-a înspâimăntat pe aceşti viteji ostaşi care nu sau temut de moarte, deoarece ştiau că la sfărşit cununile  vor fi date de Însuşi Dumnzeu.

Simţeau doar că teama vine de la satan care ademeneşte şi compromite prin trădare fiinţa umană.

Au biruit în războaie pe mulţi vrăjmaşi şi au fost în stare acum să moară pentru Crezul creştin; Învierea.

Când refuzi compromisul şi alegi demnitatea creştină mărturisind cu gura într-o lume idolatră că singurul Împărat este Stăpânul a toate Dumnezeu, te poţi aştepta la orişice.

Sentinţei i s-a răspuns : trăiesc şi mor doar pentru Dumnezeu.

Cei de pe margine neputând suporta sfinţenia şi răspunsul lor aruncau cu pietre, dar ele se întorceau în obrazul lor.

Nu au vrut funcţii ci doar un mic colţ de cer aprope de El. Au răbdat ruşinea, ocara şi frigul în mirarea tuturor. Când i-au văzut nevătămaţi mintea prigonitorilor s-a întunecat, la cazne grele iau dat şi fluierele picioarelor le-a sfărâmat şi la ruguri de foc i-au aruncat.

Doar tânărul Meliton mai zăcea. Atunci groaza l-a apucat pe Lisius care auzind corul îngerilor timp de câteva zile strajnică poruncă a dat. În care i-a încărcat, în foc apoi i-a aruncat vrând şi cenuşa s-o piardă în râul cel întunecat.

Ce icoane sfinte şi ce dramă. O mama îşi tărăşte fiul la căruţa credinţei ca băiatul ei să fie alături de fraţii lui, martiri creştini.

Doamne, în toate Tu eşti minunat!

Oasele lor erau păzite de oşteni şi trei zile au strălucit ca lumina în luciu apei, Sfinţii s-au arătat în vis dar în ascuns episcopul Petru  îi adună la un loc pe toţi prohodindu-i creştineşte.  

Pânã astãzi în biserica mânãstirii Xiropotamul din Sf. Munte Athos, ce are hramul sfintilor 40 de mucenici, se pãstreazã cu mare veneratie rãmãsite din cenusa amestecatã cu pãmânt si sânge de la locul unde au pãtimit Sfintii Martiri.

Creştinismul nu-i o comoditate. În vremuri de prigoană se cerea martiriu iar azi doar mărturisire.

Astăzi e un creştinism confortabil dar până la Apocalipsă nu se ştie! Proba muceniciei poate oricând veni.

Ce ziceţi despre sfinţii închisorilor din lagăre şi gulaguri comuniste?

Nici-o asemănare nu poate fi întâmplătoare!

Dacă într-o zi veţi fi întrebaţi: ce credinţă aveţi? Dacă-i prigoană veţi mai răspunde? Noi suntem  creştini! ,,Zic vouă că le va face dreptate în curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?”

Războiul celui rău cu Biserica a rodit mucenici.

Ce testament, ce fericire, ce crez!

Păstraţi  Tradiţiea creştină. Gustaţi din supa creştină pe care români în ortodoxie o pregătesc an de an la ziua lor de amintire sfântă. Priviţi la  cununilor lor care se leagă în cifra 8 a eternităţi.  Uitaţi-va în cuptorul credinţei cum au pătimit şi cum au rodit! Mucenicii lui Hristos vor râmăne pe veci în Antimis şi în Masa Sfintelor Altare ca o mărturie a jertfelnicie lor.

Să-ţi dai viaţa pentru un Rai făgăduit ca să devii  nemuritor.

„Dacă cineva Mă va mărturisi pe Mine inaintea oamenilor, il voi mărturisi si Eu pe el inaintea Tatâlui Meu”.

Ei au râbdat şi nu au acuzat, au rostit un Adevăr: HRISTOS

Singurul Împărat este numai Dumnezeu.

Omule, de ce ai îndumnezeit natura şi pe muritorii ei? Pe Ceres si pe Persefona,misterele din Eleusis Aticei si toată Grecia lui Dionisie Tebanul, Esculap şi Her­cule.

Unii mai slabi strigau: „Iute este gerul”. Iar cei mai tari, răspundeau: „Dulce este raiul!” Alţii ziceau: „Rece este gheaţa!” Ceilalţi ii imbîrbătau, zicând: „Fierbinte este dragostea de Dumnezeu!” Şi aşa se intăreau unii pe alţii, luptându-se cu frigul şi durerea.

Iubire, jertfă, slujire si pocăinţă sunt exact acele  virtuţi care ne lipsesc nouă, in aceste vremuri.
Actele Martirice vorbesc despre ei. Datorită lor noi trăim, avem (încă) libertate, avem Biserică.

Slavă Ţie, Doamne !

,,Sfinţilor Mucenici, care bine v-aţi nevoit şi v-aţi încununat, rugaţi-vă Domnului să se mântuiască sufletele noastre.”

pr. Zisu Iulian

Puteţi asculta acum şi Acatistul Sfinţilor 40 de Mucenici

9 martie

 

După obişnuitul început, se zic:

CONDACELE şi ICOASELE:

Condacul 1
Apărătoarei întruniri pentru credinţă, Mucenicilor patruzeci, care în iezerul Sevastiei s-au aruncat de inchinătorii la idoli, veniţi să praznuim cu dragoste pomenirea lor. Că vrednici sunt a ne izbăvi de toată primejdia prin rugăciuni către Dumnezeu şi să cântăm: Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!

Icosul 1
Îngerii din cer cu cununi de cinste s-au arătat sufletelor voastre cele neveştejite de durerea trupului, că suferind răbdaţi asprimea gerului, ca şi tinerii evrei care oarecând văpaia focului privind, cântau: pe Domnul lucrurile laudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii! Pentru aceasta şi noi cântăm aşa:
Bucură-te, turmă a adevăratului Păstor;
Bucură-te, că prin ale Lui învăţături ai aflat mântuirea;
Bucură-te, că prîntr-Însul ţi s-au deschis uşile Raiului;
Bucură-te, că ai dobândit viaţa cea nemuritoare;
Bucură-te, că ai defăimat făgăduinţele barbarilor;
Bucură-te, că te-ai lepădat de cinstea celor necredincioşi;
Bucură-te, în suferinţă cu totul nestrămutată;
Bucură-te, în biruinţă multora neasemănată;
Bucură-te, în lupte desăvârşit neruşinată;
Bucură-te, în ispite fără preget neaplecată;
Bucură-te, că în chinuri ai stat neîntristata;
Bucură-te, visteria lui Hristos cea nedeşartă;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!

Condacul al 2-lea
Voievodului ce vă îndeamna din porunca împăratului să aduceţi jertfă capiştii idoleşti, cu un gând i-aţi răspuns, fără sfială: că dacă pentru împăratul cel pământesc, întru razboaie aţi biruit pe vrăjmaşi, cu cât mai vârtos pentru Împăratul cel fără de moarte nevoindu-vă, veţi surpa şi veţi birui a lui răutate, cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea
Graiurile acestea auzindu-le, Agricola a zis către Sfinţi: una din două stă înaintea voastra să alegeţi: ori zeilor să aduceţi jertfe şi să luaţi mari daruri, ori nesupunându-vă să fiţi din oaste izgoniţi şi pedepsiţi, către care ei au răspuns că „Domnul se îngrijeşte de noi în cele de folos”; pentru aceasta le cântăm:
Bucuraţi-vă, ostaşii lui Hristos;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mucenici;
Bucuraţi-vă, răbdători de chinuri;
Bucuraţi-vă, cei binecredincioşi şi înţelepti;
Bucuraţi-vă, că aţi defăimat tăgăduinţele netrebnice;
Bucuraţi-vă, că aţi ruşinat pe cei necredincioşi;
Bucuraţi-vă, că aţi luptat împotriva iernii;
Bucuraţi-vă, că aţi năzuit la puterea lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, că aţi dobândit mila şi dragostea Lui;
Bucuraţi-vă, că s-au scris numele voastre în ceruri;
Bucuraţi-vă, că v-aţi învrednicit de asemenea dar;
Bucuraţi-vă, plinirea rânduielii sfinte;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!

Condacul al 3-lea
De vreme ce singur mărturiseşti, au zis Sfinţii ostaşi voievodului, că în mâna noastră stă a dobândi dragostea sau ura ta, să nu ne iubeşti pe noi căci eşti fără de lege şi de întunericul rătăcirii cuprins; ci mila lui Dumnezeu cel atotputernic să fie cu noi, căci Lui Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 3-lea
Mărturia Sfinţilor umplând de mânie pe păgân, a poruncit ca să-i arunce în temniţă. Iar sfântul Kyrion a zis către dansul că de la împărat nu ai stăpânire a ne munci, fără numai a cerceta plecările noastre. După care cuvinte, el n-a mai îndrăznit a-i schingiui, însă îndată i-a întemniţat; iar noi, cu evlavie, cântăm aşa:
Bucură-te, Kyrion înţeleptule;
Bucură-te, al frăţiei apărătorule;
Bucură-te, al semeţiei învingătorule;
Bucură-te, nădejdea celor de o credinţă cu tine;
Bucură-te, lauda legii lui Hristos;
Bucură-te, stâlpul Bisericii Răsăritului;
Bucură-te, ocrotitorul cetei tale ;
Bucură-te, risipitorul eresurilor;
Bucură-te, chinuire neclintită;
Bucură-te, vas ales spre mântuire;
Bucură-te, trambiţă insuflată de Duhul Sfânt;
Bucură-te, paza cetei tale;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!

Condacul al 4-lea
În temniţă şezând Sfinţii, înţeleptul Kriton nu înceta a-i povăţui zicând că precum cu un suflet şi cu un gând am vieţuit, aşa şi mucenicia să o săvârşim împreună; şi precum am plăcut împăratului celui muritor, aşa şi Celui fără de moarte, Împăratului Hristos Dumnezeu, să ne sârguim a fi iubiţi şi să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 4-lea
Petrecând ostaşii închişi şapte zile, a opta a venit Licie voievodul, de împăratul trimis, că să-i judece cu Agricola dimpreună. Ei, însă, fără a se înfricoşa, mergând la înfăţişare, se rugau împreună citind psalmul lui David: „Dumnezeule, întru numele Tău mărturiseşte-ne şi întru puterea Ta ne judecă”; iar noi le cântăm acestea:
Bucură-te, turmă mică;
Bucură-te, ceata Sfântă;
Bucură-te, că în cuget ai fost una râvnitoare;
Bucură-te, şi în trup cu un gând pătimitoare;
Bucură-te, în război ageră biruitoare;
Bucură-te, de vrajmaşi vrednică învingătoare;
Bucură-te, a păgânilor stea luminătoare;
Bucură-te, la nevoi tuturor folositoare;
Bucură-te, că în munci ai putut fi răbdătoare;
Bucură-te, că de idoli n-ai vrut a fi pătimitoare;
Bucură-te, de eresuri straşnică prigonitoare;
Bucură-te, creştinilor veşnică apărătoare;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!

Condacul al 5-lea
Stând Sfinţii înaintea lui Licie, acesta le-a grăit: voi poate mai mari dregătorii aşteptaţi de la împăratul? eu sunt trimis a vi le da vouă, de vă veţi supune legilor ţării ca să jertfiţi zeilor. Iar Sfântul Candidus i-a răspuns: Nu numai dregătoria nu voim cu asemenea cuvinte, dar şi trupurile noastre vă dăm spre a dobândi dragostea Mântuitorului nostru Hristos, Căruia îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea
Îndată dar, voievodul a poruncit slujitorilor ce îi păzeau ca să-i lovească cu pietre spre a le astupa gurile; pietrele însă se răsfrângeau şi tot asupra celor ce le azvârleau se întorceau, încăt se ucideau unii pe alţii. O, minune! strigau Sfinţii, întărindu-se în credinţă; iar noi le cântăm:
Bucuraţi-vă, că aţi biruit pe satana;
Bucuraţi-vă, că aţi ruşinat pe Licie;
Bucuraţi-vă, că aţi uimit pe străjerii lui;
Bucuraţi-vă, că aţi îmbărbătat toată oştirea;
Bucuraţi-vă, pentru asemenea mare faptă;
Bucuraţi-vă, că aţi făcut a se minuna popoarele;
Bucuraţi-vă, că aţi luminat înţelegerea privitorilor;
Bucuraţi-vă, că aţi îngrozit pe închinătorii la idoli;
Bucuraţi-vă, că pentru voi s-a arătat puterea Duhului Sfânt;
Bucuraţi-vă, că întru voi a strălucit raza dumnezeirii;
Bucuraţi-vă, că prin voi s-au întors mulţi eretici la credinţă;
Bucuraţi-vă, cei întocmai astăzi cu îngerii;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!

Condacul al-6-lea
Voievodul ruşinat văzându-se şi neştiind ce să mai zică, striga către popor că vrajitori sunt. Iar Sfântul Domnus i-a răspuns cu îndrăzneală, că Dumnezeu a voit ca feţele celor fără de ruşine ce hulesc pe Fiul Său, să se zdrobească, şi astfel să cunoască puterea lui Hristos şi să-I cânte: Aliluia!

Icosul al-6-lea
Şi iarăşi ducându-i pe Sfinţi la închisoare, ei se rugau cântând psalmul proorocului ce zice: „Precum sunt ochii slugilor la mâna stăpânilor, aşa sunt ochii noştri către Domnul…”. Atunci glasul Domnului a grăit către dânşii zicând: „Cel ce crede întru Mine, de va muri, viu este”; pentru aceasta să-i cinstim şi să zicem aşa:
Bucuraţi-vă, întru Domnul, Care a grăit către voi;
Bucuraţi-vă, cei ce v-aţi învrednicit de asemenea cinste;
Bucuraţi-vă, că v-aţi întărit prin putere de sus;
Bucuraţi-vă, că v-aţi socotit întocmai cu Apostolii;
Bucuraţi-vă, că cuvântul lui Dumnezeu s-a rostit către voi;
Bucuraţi-vă, că Cel ce S-a suit pe Cruce, S-a pogorât şi în temniţă;
Bucuraţi-vă, că Fiul Fecioarei întru voi S-a sălăşluit;
Bucuraţi-vă, că biruitori v-aţi arătat cu puterea Crucii;
Bucuraţi-vă, că Mielul lui Dumnezeu v-a rânduit răbdarea Sa;
Bucuraţi-vă, cântăreţilor de cântări duhovniceşti;
Bucuraţi-vă, organe bine răsunătoare;
Bucuraţi-vă, strune cuvântătoare;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!

Condacul al-7-lea
După ce a strălucit ziua cea mult dorită de Sfinţi, s-au dus ei din temniţă înaintea tiranilor, cărora le-au grăit aşa: Faceţi-ne nouă ce veţi voi, că suntem creştini şi nu ne vom închina zeilor vostri. Atunci au văzut ei pe diavolul lângă Agricola stând şi la urechi şoptind. După care, iarăşi cu credinţă au strigat: Aliluia!

Icosul al-7-lea
Neputând a suferi mai mult Agricola şi Licie defăimarea ce le făceau Sfinţii, au poruncit ostaşilor să-i lege şi să-i împingă ca pe o turmă de oi în iezerul de lângă cetatea Sevastiei, că era vifor mare şi nu credeau a răbda asprimea timpului, înconjurându-i cu ostaşi; ei însă cu faţă veselă au primit pedeapsa aceasta, pentru care le cântăm:
Bucuraţi-vă, că aţi ieşit din cetele păgâneşti;
Bucuraţi-vă, că intraţi în legiunile cereşti;
Bucuraţi-vă, că vă gonesc voievozii întunericului;
Bucuraţi-vă, că vă primesc începătorii luminii;
Bucuraţi-vă, că îngerii privindu-vă se veselesc;
Bucuraţi-vă, că diavolii plângând se tânguiesc;
Bucuraţi-vă, că heruvimii vă umbresc sub aripile lor;
Bucuraţi-vă, că puterea iadului se zdrobeşte de sfaturile voastre;
Bucuraţi-vă, că serafimii cântă şi prăznuiesc;
Bucuraţi-vă, că Agricola şi Licie se ocărăsc;
Bucuraţi-vă, că apele Sevastiei v-au spălat de păcate;
Bucuraţi-vă, că în ele aţi primit botezul;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!

Condacul al-8-lea
După ceasul întâi din noapte, gerul întărindu-se foarte cumplit, trupurile Sfinţilor îngheţaseră încăt se puteau frânge. Unul, însă, dîntr-înşii, nemaiputând răbda această asprime, fiind slab de credinţă, s-a despărţit de ceata cea sfântă şi a alergat la o baie pe care o făcuse voievodul înadins pe malul iezerului pentru cel care s-ar întoarce din credinţa sa, dar toţi ceilalţi cu un glas ziceau: Aliluia!

Icosul al-8-lea
Punându-se Sfinţii la rugăciune cu smerenie, spre a nu se putea răpi de puterea diavolului, către ceasul al treilea a strălucit peste ei o lumină mare de s-a încălzit văzduhul, gheaţa s-a topit şi apa s-a făcut priincioasă. Iar acel dintre ei care alergase la baie s-a desfăcut ca ceara de căldura focului; pentru care să cântăm Sfinţilor acestea:
Bucuraţi-vă, că aţi îmblânzit stihiile;
Bucuraţi-vă, că iezerul de gheaţă s-a topit;
Bucuraţi-vă, că apele cele amare s-au făcut priincioase;
Bucuraţi-vă, că crivăţul şi-a schimbat puterea sa;
Bucuraţi-vă, că v-aţi izbăvit de iarna suferinţei;
Bucuraţi-vă, că aţi dobândit căldura Raiului;
Bucuraţi-vă, că din întuneric aţi ieşit la lumină;
Bucuraţi-vă, că lepra păcatelor s-a curăţit de pe voi;
Bucuraţi-vă, că Soarele dreptăţii v-a strălucit vouă;
Bucuraţi-vă, că dorinţa barbarilor a rămas ruşinată;
Bucuraţi-vă, că hotărârea voastră a stat nestrămutată;
Bucuraţi-vă, că aţi dobândit dumnezeiasca bunăvoinţă;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!

Condacul al-9-lea
În acea vreme mai marele temniţei, văzând lumina şi uitându-se la cer, a văzut treizeci şi nouă de cununi strălucite ca soarele, pogorându-se spre Sfinţi şi înţelegând ca a patruzecea lipsea pentru acel ce se îndoise, a strigat către străjeri aruncându-se în iezer: şi eu mărturisesc pe Hristos de adevăratul Dumnezeu şi îi cânt Lui: Aliluia!

Icosul al-9-lea
Cu această urmare a temnicierului, numărul Mucenicilor împlinindu-se după râduiala de sus hotărâtă, diavolul nemaiputând răbda mărimea de suflet al lor, în chip de om se tânguia pe ţărmuri, zicând: Cum boierii de au lăsat nechinuiţi pe aceşti ostaşi semeţi până a nu-i da în apă; iar noi, pomenind numele lor, cântăm:
Bucură-te, Kyrion;
Bucură-te, Candidus;
Bucură-te, Domnus;
Bucură-te, Hesychius;
Bucură-te, Heraclie;
Bucură-te, Smaragdus;
Bucură-te, Evnoicus;
Bucură-te, Valens;
Bucură-te, Vivian;
Bucură-te, Claudiu;
Bucură-te, Priscus;
Bucură-te, Teodul;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!

Condacul al 10-lea
Iar a doua zi venind necuraţii tirani la iezer, au văzut pe Sfinţi vii şi nevătămaţi de asprimea gerului cu temnicierul dimpreună, de care minunându-se mai ales, fiind cel mai credincios slujitor al lor, au întrebat pe ostaşi pricina şi ei le-au povestit ceea ce urmase după lumină, şi cum s-a aruncat în apă, mărturisind pe Hristos şi cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea
Atunci tiranii de mânie umplându-se, au poruncit ca legându-i să-i tragă spre mal şi ducându-i la locul cel de muncă, au judecat ca să le sfarâme gleznele cu ciocane, care munca săvârşindu-se cu multă cruzime, maica unuia din Sfinţi ce se numea Meliton şi era tânăr foarte, întâmplându-se de faţă, cu jale mare îl imbărbăta, strigând către dânsul şi către ceilalţi:
Bucură-te, fiul meu cel iubit care astăzi te preaslăveşti;
Bucură-te, Ioane, mult răbdătorule;
Bucură-te, Eutihie, înţeleptule;
Bucură-te, Xanthius, îndreptătorule;
Bucură-te, Aelian, preafericitule;
Bucură-te, Sisinnius, cel viteaz;
Bucură-te, Aggias, de Dumnezeu iubite;
Bucură-te, Meletie, primitorule de străini;
Bucură-te, Flaviu, cel cu nume mare;
Bucură-te, Acacius, fără de răutate;
Bucură-te, Ecdicius, învăţătorule;
Bucură-te, Lisimah, de vrajmaşi risipitor;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!

Condacul al 11-lea
Când Mucenicii erau chinuiţi de ostaşi, gura lor nu înceta a rosti rugăciunea aceasta: Sufletul nostru ca o pasăre s-a izbăvit din cursa vânătorilor; cursa s-a sfărâmat şi noi ne-am izbăvit; ajutorul nostru este întru numele Domnului; şi aşa grăind şi-au dat sufletul în mâinile lui Hristos cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea
Dar după ce s-au săvârşit din viaţă ca nişte jertfe ale lui Hristos, voievozii întunericului au poruncit slugilor să pună trupurile Sfinţilor în căruţe şi să le ducă la ardere, spre a nu rămâne creştinilor nici o nădejde de mângâiere, neştiind ce va urma. Noi însă, slăvindu-i, cântăm acestea:
Bucură-te, Alexandru, apărătorule;
Bucură-te, Ilie, cu Tezviteanul petrecătorule;
Bucură-te, Gorgonius, lauda Armeniei;
Bucură-te, Teofil, alesul lui Dumnezeu;
Bucură-te, Domitian, cuviosule;
Bucură-te, Gaius, preafericitule;
Bucură-te, Leontie, mândria împărăţilor;
Bucură-te, Atanasie, dulceaţa preoţilor;
Bucură-te, Chiril, mângâietorule;
Bucură-te, Sacerdon, preaminunate;
Bucură-te, Nicolae, cel milostiv;
Bucură-te, Valeriu, stegarul credinţei;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!

Condacul al 12-lea
Şi după ce s-au săvârşit Sfinţii, acel mai tânăr, Meliton, dând încă semne de viaţă, tiranii au poruncit să nu-l ducă la ardere, voind încă să-l mai muncească; maica sa, însă, ridicându-l pe umerii ei, l-a dus la ceilalţi, ca dimpreună să se topească trupurile lor; însă pe drum şi-a dat sufletul cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea
Nici focul, nici apele n-au putut mistui Sfintele Moaşte ale Mucenicilor. Că, arzând lemnele, oasele lor au rămas nevătămate. Şi în apă aruncându-i, a treia zi s-au arătat episcopului Armeniei, anume Petru, la mijlocul nopţii, ca nişte lumini strălucind, de unde i-au scos şi i-au aşezat la locuri de cinste, cântând:
Bucură-te, Philoctemon, iubitorule de cinste;
Bucură-te, Severian, făcătorule de minuni;
Bucură-te, Chudion, mângâierea bolnavilor;
Bucură-te, Agalae, bucuria celor întristaţi;
Bucuraţi-vă, stele neapuse ale Armeniei;
Bucuraţi-vă, crini neveştejiţi ai Sevastiei;
Bucuraţi-vă, că numele voastre s-au scris în ceruri;
Bucuraţi-vă, că v-aţi încununat prin îngeri;
Bucuraţi-vă, că aţi surpat puterea idolească;
Bucuraţi-vă, că aţi sporit gloria creştinească;
Bucuraţi-vă, odraslele nemuritoare;
Bucuraţi-vă, oastea cea biruitoare;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!

Condacul al 13-lea
O, de trei ori fericită şi preanevinovată ceată a Mucenicilor! ţie ne rugăm, grăbeşte de întăreşte credinţa noastră cu ajutorul tău cel Sfânt, ca printr-însa să dobândim cele de folos, cu milă dumnezeiască, ferindu-ne de dureri, de boli, de primejdii şi de alte răutăţi, ca împreună cu tine să cântăm: Aliluia!  (acest condac se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zice  Icosul întâi
Îngerii din cer cu cununi de cinste s-au arătat sufletelor voastre cele neveştejite de durerea trupului, că suferind răbdaţi asprimea gerului, ca şi tinerii evrei care oarecând văpaia focului privind, cântau: pe Domnul lucrurile laudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii! Pentru aceasta şi noi cântăm aşa:
Bucură-te, turmă a adevăratului Păstor;
Bucură-te, că prin ale Lui învăţături ai aflat mântuirea;
Bucură-te, că prîntr-Însul ţi s-au deschis uşile Raiului;
Bucură-te, că ai dobândit viaţa cea nemuritoare;
Bucură-te, că ai defăimat făgăduinţele barbarilor;
Bucură-te, că te-ai lepădat de cinstea celor necredincioşi;
Bucură-te, în suferinţă cu totul nestrămutată;
Bucură-te, în biruinţă multora neasemănată;
Bucură-te, în lupte desăvârşit neruşinată;
Bucură-te, în ispite fără preget neaplecată;
Bucură-te, că în chinuri ai stat neîntristata;
Bucură-te, visteria lui Hristos cea nedeşartă;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!

Şi  Condacul întâi 
Apărătoarei întruniri pentru credinţă, Mucenicilor patruzeci, care în iezerul Sevastiei s-au aruncat de inchinătorii la idoli, veniţi să praznuim cu dragoste pomenirea lor. Că vrednici sunt a ne izbăvi de toată primejdia prin rugăciuni către Dumnezeu şi să cântăm: Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!

 

 

 

Postat in Articole personale, Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian