între pământ şi cer, s-a dat această luptă cu duhurile nevăzute.

Suntem pe pământul Dobrogei care a plămădit sfinţi şi martiri, în jurul anului 355. Pe timpul filistenilor Chivotul Legii a fost răpit şi ascuns în capiştea lui Dagon, dar peste noapte toţi idolii au căzut după soclurile lor, semn că Dumnezeu nu mai suporta fărădelegea. Când evanghelia a început să se propovăduiască şi să rodească sfinţi, zeii mitologiei romane şi greceşti au început şi ei să se sfărâme. Atât de idolatră a fost umanitatea, încât şi astăzi lumea nu poate scăpa de urmările ei, deoarece viaţa în luni şi în zile, de atunci şi-au pus-o sub protecţia “lor”. Să te lupţi cu oamenii nu-i uşor, doar cu zeii, ca războinicul Marte! Din Olimp pe Colinele Romei, între pământ şi cer, s-a dat această luptă cu duhurile nevăzute, ca omul să-l cunoască din nou pe adevăratul Dumnezeu. Aşa au început Apostolii, având cu ei doar Cuvântul, aşa au făcut sfinţii şi tot prin Cuvânt continuă şi Biserica. Suntem pe pământul Dobrogei care a plămădit sfinţi şi martiri, în jurul anului 355 în vatra duhovnicească a aşezământului Casienilor şi vrem doar să pomenim acum şi pe sfântul Gherman, prieten nedespărţit al sfântului Ioan Casian. În lucrarea intitulată Convorbirii cu Părinţii, aflăm că amândoi se împrieteniseră din şcoală, mergând la oastea romană, apoi la viaţa călugărească şi cea pustnicească. În deşertul Egiptului simt nostalgia, şi dorul de casă, de moşia străbună a părinţilor noştri, de Sciţia Minor, de patria lor. Din această carte se conturează profilul duhovnicesc a celor doi sfinţi daco-romani plămădiţi în Podişul Dobrogean, fiind numiţi “primii isihaşti de la noi”, Gherman având rolul coordonator al întrebărilor teologice, cu teme precise, ca lupta împotriva păcatului să fie dusă prin post şi rugăciune. Pelerini în ţara Sfântă, apoi în Egipt, s-au oprit la Constantinopol, unde Gherman este hirotonit preot de Sfântul Ioan Gură de Aur. Stă în capitala Bizanţului până la anul 404, iar istoricul Sozomen spune că erau prieteni devotaţi ai Sfântului Ioan, motiv pentru care ajung la Roma să ceară sprijin papei Inocenţiu, ca patriarhul să fie repus în drepturi. Se crede că Gherman ar fi murit la Roma în preajma anului 415, după care Casian pleacă în Galia unde ctitoreşte două mânăstiri. În convorbirile cu Părinţii pustiei prietenul său îl numeşte pe Gherman “sfânt” datorită vieţii sale pline de sfinţenie, dar şi pentru cultura lui teologică. Din această cauză Sfântul Sinod ia hotărârea în 1992, ca acest cărturar daco-roman să fie trecut în sinaxarul şi calendarul sfinţilor noştri, devenind model al spiritualităţii meleagurilor dobrogene şi o candelă veşnic aprinsă aici, la Tomis. Biserica nu a despărţit prietenia celor doi niciodată şi îi pomeneşte cu slujbă în ziua de 28 februarie, iar în oraşul nostru avem Biserică cu hramul sfântului Gherman în cartierul Faleză Sud-Poarta 6, ştiind că mult face rugăciunea stăruitoare a dreptului în lucrarea ei. ” Făcându-vă călugări, v-aţi dăruit lui Dumnezeu, şi luminând cu faptele voastre cele bune, cuvioşilor Casian şi Gherman, ca soarele aţi strălucit cu lumina învăţăturilor voastre cele dumnezeieşti luminând inimile celor care pururi vă cinstesc. Pentru aceasta, cu deadinsul, rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu pentru cei ce vă laudă pe voi cu dragoste fierbinte”.

pr. Zisu Iulian

In fisierul audio la nr. 21 gasiti o emisieune televizata pe aceasta tema.

Postat in Articole personale de Parintele Zisu Iulian