Atunci când este nevoie El scoate prin plămadă sfinţi, ca văzând lumea faptele lor să urmeze Evanghelia. Din catacombe, în martiriul persecuţiilor, prin credinţă şi asceză, purtând semnul urmării lui Hristos, după Apostoli, au fost păstraţi până la noi ca să ne arate Calea, Adevărul şi Viaţa. Secolul al IV-lea de aur al creştinătăţii este marcat de sfinţii ierarhi: Vasile, Grigorie şi Ioan, care luminaţi de Duhul sfânt au apărat dreapta credinţă, au ajutat semenii cu dragoste şi ne-au învăţat despre nădejdea veşniciei. Iată, istoricul acestei sărbători. În timpul domniei împăratului Alexios Comneanul ( secolul XI ), creştinii din Constantinopol făceau diferenţe între sfinţii ierarhi, şi de aceea mitropolitului cetăţii Evhaitelor pe nume Ioan, ierarhii i-au apărut în vis zicându-i: “După cum ne vezi noi suntem una la Dumnezeu şi nu este între noi nici o ceartă sau împotrivire, am învăţat şi am scris spre mântuirea cea de obşte şi folosul oamenilor. Deci rânduieşte-ne la toţi trei o zi, când ţi se va părea de cuviinţă şi ne fă praznic cuviincios odată. Apoi spune şi celorlalţi creştini care vor fi mai pe urmă, că noi suntem una la Dumnezeu şi vom fi mijlocitori la cer înaintea Prea Sfintei Treimi, pentru mântuirea celor ce vor săvârşi praznicul şi pomenirea noastră’’. Şi de atunci încoace, creştinătatea face slujbă şi cântare cuvenită celor Trei Sfinţi Ierarhi la 30 ianuarie a fiecărui an. Plini de sfinţenie, având darul facerii de minuni au vindecat multe boli sufleteşti şi trupeşti, uimind filozofia timpului au înfruntat pe împăraţi, mustrând cu îndrăzneală păcatul necredinţei, lăcomiei, mândriei şi desfrâului. Provin din familii creştine cu multă râvnă pentru Dumnezeu şi învaţă ştiinţele vremii la universităţi renumite, unde devin exemple, bucurând Bizanţul şi lumea creştină cu numele lor. Au probat arşiţa pustietăţilor cu sufletul, şi-au împărţit averile, făcându-şi comori în cer. Din Capadocia la Nazians în Antiohia unde s-au născut, Liturghiile sfântului Vasile şi a lui Ioan Gură de Aur răsună în cor de îngeri în toată ortodoxia, iar exorcismele molitfelor alungă negura celui rău. Cuvântător de Dumnezeu, teolog, episcop şi sfânt, Grigorie ca şi la Sinodul II ecumenic, vorbeşte lumii despre Duhul Sfânt. Arhiepiscopi şi păstori adevăraţi, părinţi ai săracilor şi văduvelor, vor lăsa în amintirea omenirii orfelinate, spitale şi aşezăminte sfinte, ca omul să fie vindecat şi prin post şi rugăciune. Aceşti îngeri pământeşti având trâmbiţa adevărului s-au străduit să risipească pe cei ce se împotriveau dreptei credinţe, şi cu arma cuvântului să împrăştie pe ereticii Bisericii. Cu harul lor, ne-au învăţat cum să ne închinăm Treimii Sfinte.

Sfinţilor Trei Ierarhi rugaţi-vă mereu pentru noi!

( Pr. Zisu Iulian)