In ziua dintai: inainte-praznuirea Intampinarii Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Dupa legea lui Moise.

Sa stiti, iubitilor, ca in aceasta zi este inainte-praznuirea aducerii
la templul din Ierusalim a Dumnului nostru Iisus Hristos, la patruzeci
de zile de la nasterea Sa. Dupa legea lui Moise, ducerea aceasta la templu,
la 40 de zile de la nastere, avea o indoita insemnatate: mai intai, mama
copilului, la aceasta data, era datoare sa aduce jertfa, pentru curatirea
ei, de toate sangerarile de la nasterea pruncului. Iar, in al doilea rand,
dupa aceeasi lege, la 40 de zile de la nastere, mama unui copil de parte
barbateasca, daca copilul era intaiul ei nascut, trebuia sa-si aduca la
templu copilul, ca sa plateasca un pret si sa-si rascumpere copilul, pentru
ca orice copil intai-nascut de parte barbateasca, era socotit partea lui
Dumnezeu, dupa Lege.

Deci, acestor randuieli
ale Legii vechi se supun si Maica Domnului si Dreptul Iosif, ducand la
templu pe Iisus, la 40 de zile de la nasterea Sa. Si implinind Legea, supunandu-Se
adica Legii, in numele tuturor, Mantuitorul Iisus Se face liber in fata
Legii, si Se pregateste, astfel, sa lucreze ca Mantuitor al lumii, din
mijlocul poporului si in numele tuturor popoarelor din lume, slobozind
pe oameni dintr-o robie mult mai grea, din robia pacatului, robie din care
Legea veche, insasi, nu putea sa elibereze pe oameni. Si puterea aceasta
noua de mantuire, mai tare decat Legea, este puterea jertfei Mantuitorului
Iisus pe Cruce, pentru a impaca pe oameni cu Dumnezeu, credinta in jertfa
de mantuire a lui Iisus Dumnul si in fapte bune, facute de noi impreuna
cu El.

Aceasta este vestea
cea buna pe care ne-o spune cantarea batranului Simeon, ca si marturisirea
Proorocitei Ana, si, pe care o auzim in zilele acestea din Sfanta Evanghelie.
Ca, luand Pruncul dumnezeiesc in brate, luminat de Duhul Sfant, batranul
zice: “Acum slobozeste cu pace pe robul Tau Stapane, ca au vazut ochii
mei mantuirea Ta, pe care ai pregatit-o inaintea tuturor popoarelor, lumina
pe care sa o descopere neamurile si slava poporului Tau Israel”.

Iisus Hristos este
asadar puterea cea mare de mantuire a lui Dumnezeu in lume, El este lumina
tuturor neamurilor, El este slava lui Israel, si a celui vechi si a celui
nou.

Drept aceea, rogu-va
pe voi, sa taiem de la noi gandurile cele necuvioase si, ca o pavaza luand
credinta, sa ne intarim impotriva inselaciunii celei fara de Dumnezeu.
Ca sa nu ne aratam, prin lucrurile cele rele, luptandu-ne cu Domnul, ca
Irod, ci, mai vartos, sa fim chiar ajutatori lui Dumnezeu, iubindu-L pe
El din toata inima noastra si pe aproapele ce pa noi insine, precum a zis
Domnul. Si stim cine sunt cei apropiati ai nostri! Oare nu sunt acestia,
cu care facem mila, adica surzii, schiopii, flamanzii, strainii, pe care
Domnul I-a numit frati ai Sai? Ca, daca vom face mila cu acestia, apoi
acestia ne vor deschide usile Raiului si, fara de infruntare, ne vor duce
inauntru, in patria noastra, daca zgarcenia noastra nu ne va inchide afara.
Ca, Insusi Domnul, chemandu-ne pe noi intru acea Imparatie, zice: “Fiti
milostivi, ca si Tatal vostru cel ceresc, milostiv este!” Fiti fii ai Celui
Preainalt si partasi ai Imparatiei. Vedeti, deci, cum Dumnezeu pe cei milostivi,
fii ai Sai ii numeste. Drept aceea, ascultand sfintele Lui cuvinte, sa
le scriem in inimile noastre, ca sa-L auzim pe El graindu-ne: “Veniti,
binecuvantatii Parintelui Meu, de mosteniti Imparatia cea gatita voua de
la alcatuirea lumii!” Acestei Imparatii, mostenitori dorind a ne face,
slavim pe Preasfanta Treime, pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh! Amin.
( Proloage)

Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian