Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Grigorie, papa al Romei, despre iesirea din trup a sufletului.

O mica povestire.

Vreau
sa va spun voua o mica povestire, pe care inimile voastre, cu frica, sa
o asculte. Parintele meu avea trei surori si, toate trei, curate au fost.
Deci numele lor era: Tarsila, Emiliana si Gordiana. Si intr-o zi, aprinzandu-se
cu un gand spre Dumnezeu, toate s-au imbracat in chipul monahicesc si intr-o
chilie de obste vietuiau, intr-o manastire de calugarite petreceau dupa
buna oranduiala. Insa, Tarsila si Emiliana, cu un gand doreau viata vesnica,
alegandu-si adevarata viata calugareasca cu post si rugaciune, iar Gordiana,
cu incetul, a inceput a se departa de viata monahiceasca si, cu iubire,
a se lipi de lumea aceasta, petrecand cu fetele cele din lume si fata ei
a inceput a se rumeni de mancare si de bautura. Insa Tarsila si Emiliana,
in fiecare zi, se ingrijeau sa o intoarca pe ea la Dumnezeu, dar n-au putut,
incat, mai pe urma, Gordiana s-a si maritat.

    Iar intr-o noapte Tarsila, matusa mea,
rugandu-se lui Dumnezeu cu dese rugaciuni si lacrimi, i s-a aratat ei unchiul
meu Felix, episcopul Bisericii din Roma, zicandu-i: „Vino, ca intr-acest
locas al luminii te voi primi pe tine!” Atunci, boala frigurilor a apucat-o
pe ea si i se apropia moartea. Iar cand surorile toate sedeau de fata,
imprejurul patului ei, fiind si maica mea acolo, Tarsilia degraba uitandu-se
in sus, a vazut pe Iisus, venind, si a inceput a striga la cele ce stateau
de fata: „Iata, ca Iisus vine”. Pe care vazandu-L, sfantul ei suflet s-a
despartit de trup, si s-a umplut casa aceea de buna mireasma. Iar cand
au spalat-o, au vazut ca pe mainile si pe genunchii ei, din pricina metaniilor,
i se scorojise carnea si era ca pielea de camila. Si s-a aratat dupa aceea,
surorii sale Emiliana, zicandu-i: „Vino ca fara de tine am praznuit Nasterea
Domnului, iar Sfanta dumnezeiasca Aratare (Boboteaza), iata, cu tine impreuna
o voi face”. Deci, i-a zis Emiliana: „Dar cui voi lasa pe sora noastra
Gordiana?” Si i-a raspuns ei Tarsila: „Gordiana, iata, cu mirenii este
numarata”. Deci, mai inainte de ziua Botezului Domnului, s-a mutat la vesnica
viata.

    Iata, ca ati auzit viata tuturora,
cum toate trei surorile, mai inainte, cu fierbinteala inimii catre Dumnezeu
au vietuit, dar, apoi, nu au petrecut in aceeasi nevointa. Si s-a implinit
cu dansele cuvantul Domnului: „Multi sunt chemati, dar putini alesi”. Pentru
ca cele doua au mostenit viata vesnica, iar cea de a treia, mai rau decat
mirenii pacatosi, in munca s-a sfarsit. Si am grait povestirea aceasta
ca sa ne infricosam de legamantul facut in fata lui Dumnezeu si de dragostea
Lui sa ne lipim cu toata inima, prin viata smerita, si ca niste fii ai
lui Dumnezeu sa fim, ca mila lui Dumnezeu peste noi sa ne odihneasca; Caruia
este slava in veci. Amin.

 
( Proloage)

Postat in Cuvinte pentru suflet de Parintele Zisu Iulian